(Continuare din nr. 168, aprilie 2020)
„Prin traditie se intelege transmisiunea si perfectionarea din generatie in generatie a modului de a rezolva problemele.”
Inginer inspector general M. Tudoran
(„Curiozitati tehnice din trecutul cailor ferate romane, B.S.P. / 1941”)
Numirea, la 14 februarie 1901, a lui Ion I.C. Bratianu ca Ministru al Lucrarilor Publice in guvernul Dimitrie Sturdza, a reprezentat un moment insemnat pentru corpul inginerilor constructori de la noi. Cu atat mai mult cu cat acestia fusesera acuzati, la sfarsitul secolului XIX, ca au provocat criza financiara de atunci, din cauza cheltuielilor mari pe care le-au facut pentru lucrarile publice.
Dupa ce Societatea Politehnica publica in anul 1900 un raspuns la criticile aduse inginerilor, intitulat „Lucrarile publice si exploatarea cailor ferate”, ministrul Ion I.C. Bratianu a inteles sa prezinte imediat, in sedinta guvernului din 29 martie 1901, raportul 4329 prin care a solicitat aprobarea proiectului-lege privind un „Regulament pentru organizarea Consiliului Superior Tehnic”. Acesta va fi promulgat prin Decretul Regal nr. 1405/29 martie 1901, semnat de Regele Carol I.
Consiliul Superior Tehnic devenea astfel organismul de specialitate al Ministerului, care „examina si aviza” proiectele tuturor lucrarilor publice, de la cai ferate si sosele pana la podurile aferente, de la alimentari cu apa si canalizari pana la edificiile publice realizate de administratiile centrale cu fonduri de la bugetul statului, urmarindu-se astfel cu responsabilitate cheltuirea banului public.
Consiliul Superior Tehnic se compunea din urmatorii membri: Directorul General al Cailor Ferate, Directorul Serviciului hidraulic, Directorul Serviciului de poduri si sosele, Secretarul general al Ministerului, Seful Serviciului atelierelor cailor ferate, Seful Serviciului exploatari cai ferate, doi inspectori generali in activitate de serviciu, numiti prin decret regal, dupa propunerea ministrului (articolul 1).
Se sublinia ca insarcinarea de membru al Consiliului Superior Tehnic era onorifica.
Conform aceluiasi articol 1, Consiliul era prezidat de Ministrul Lucrarilor Publice, sau, in lipsa, de vicepresedinte, numit prin decret regal, la propunerea ministrului. Imediat, prin Decretul Regal nr. 1718/10 aprilie 1901 a fost numit vicepresedinte inginerul inspector general Anghel Saligny. Dansul va conduce, de fapt, Consiliul Superior Tehnic, timp de 17 ani.
Consiliul era alcatuit din urmatoarele personalitati:
Vicepresedinte:
- Inspector general Anghel Saligny.
Membri:
- Inspector general Emil Miclescu, director general al Cailor Ferate;
- Inspector general Elie Radu, director Serviciul de poduri si sosele;
- Inspector general Constantin M. Mironescu, directorul Scolii de Poduri si Sosele;
- Inspector general Nicolae N. Harjeu, secretar general al Ministerului Lucrarilor Publice;
- Inspector general Theodor Dragu, seful Serviciului atelierelor cailor ferate;
- Inspector general Alexandru Cottescu, seful Serviciului exploatari cai ferate;
- Inspector general Mihail M. Romniceanu;
- Inspector general Ion B. Cantacuzino.
Actele ce urmau „a fi supuse deliberarii Consiliului” erau pregatite de Directia serviciului de poduri si sosele. Biroul tehnic al acestei directii „avea atributiunea afacerilor de secretariat al Consiliului”, calitate in care trebuia sa se ingrijeasca pentru „indeplinirea formalitatilor cerute de lege si tinerea in regula a arhivei, planurilor si bibliotecii… ” (articolul 6).
In functia de secretar al Consiliului a fost numit inginerul sef Dimitrie Poenaru.
Ulterior s-a elaborat un regulament special, care stabilea in detaliu modul in care Consiliul Superior Tehnic urma sa examineze si sa aprobe proiectele lucrarilor publice prezentate de diversele administratii centrale si nu numai.
Din documentele aflate la Arhivele Nationale, in Fondul Ministerului Lucrarilor Publice – Consiliul Tehnic Superior reiese ca, intre anii 1901-1918, acest organism a incheiat peste 3.290 de jurnale in urma sedintelor de analiza a proiectelor tehnice prezentate.
Sa retinem ca, dintre acestea, au primit aprobarea asa cum au fost prezentate circa 12%, iar 26% au fost respinse neindeplinind conditiile tehnice necesare. Restul de circa 62% dintre proiecte au fost aprobate cu observatii, recomandari si modificari in scopul sporirii sigurantei, imbunatatirii functionalitatii si reducerii cheltuielilor financiare.
Pentru a putea avea o imagine cat mai clara a proiectelor cercetate in Consiliul Superior Tehnic, prezentam mai jos o parte dintre principalele edificii publice, alimentari cu apa, canalizari, cai ferate si poduri si planuri de sistematizare a oraselor analizate in sedintele Consiliului, insotite de jurnalele incheiate cu acest prilej.
Tipul lucrarii publice analizate de Consiliu
Edificii pentru institutii publice
- Palatul Administrativ si de Justitie Constanta (J 188/13 dec. 1902);
- Palatul Administrativ Botosani (J 129/14 mai 1904; J 156/11 iunie 1904);
- Palatul de Justitie Giurgiu (J 135/22 mai 1904; J 35/28 martie 1914);
- Local de Tribunal Targoviste (J 8/18 ianuarie 1902);
- Local de Tribunal Falticeni (J 205/10 august 1904);
- Palatul de Justitie Ploiesti (J 124/mai 1903; J 239/24 august 1912; J 104/5 iulie 1913; J 127/16 august 1913; J 144/6 septembrie 1913);
- Palatul Ministerului Lucrarilor Publice (J 88 bis/24 martie 1906; J 206/26 iulie 1906);
- Palatul de Justitie Turnu Severin (J 150/9 iunie 1906; J 161/16 iunie 1906; J 201/26 iulie 1906; J 13/21 ianuarie 1911; J 9/20 ianuarie 1912; J 134/25 mai 1912);
- Palatul Camerei Deputatilor (astazi Palatul Patriarhiei) (J 179/3 iulie 1906; J 233/sept. 1906; J 30/8 februarie 1907; J 162/11 iulie 1908; J 24/11 martie 1911);
- Palatul Senatului Bucuresti (proiect neexecutat) (J 166/18 iunie 1912; J 200/3 decembrie 1913);
- Palatul Administrativ Craiova (J 183/3 iulie 1906; J 85/martie 1906; J 198/12 septembrie 1908; J 170/16 iulie 1910);
- Palatul Administrativ Ploiesti Palatul de Justitie Focsani (J 188/10 iulie 1906; J 271/7 decembrie 1906; J 717… 1907; J 138/6 iunie 1908; J 178/16 iulie 1910; J 18/11 februarie 1911);
- Palatul de Justitie Botosani (J 61/17 august 1905);
- Palatul de Justitie Buzau (J 84/15 mai 1909);
- Palatul Comunal din Constanta (J 110/25 iulie 1911);
- Palatul Administrativ Focsani (J 26/3 februarie 1912; J 115/4 mai 1912; J 58/… 1912; J 8/… 1912);
- Palatul de Justitie Galati (J 167/18 iunie 1912);
- Palatul Camerei de Comert Braila (J 294/8 decembrie 1912);
- Palatul Administrativ Galati (J 81/… 1902);
- Palatul Administrativ si de Justitie Turnu Magurele (J 190/… 1902; J 290/… 1903);
- Palatul de Justitie Pitesti (J 97/21 iunie 1913; J 122/2 august 1913);
- Palatul Camerei de Comert Ramnicu Valcea (J 148/1915; J 172/… 1915; J 9/… 1916; J 43/… 1916);
- Palatul de Administratie si Justitie lasi (J 153/… 1907; J 68/… 1909);
- Palatul de Justitie Tulcea (J 153/30 iunie 1910);
- Proiect tip pentru Local Primarie Comunala (J 67/… 1916).
Cladiri pentru institutii de cultura
- Cladirea Teatrului din Focsani (J 25/13 februarie 1909; J 56/3 aprilie 1909);
- Cladirea Teatrului „Mihai Eminescu” Botosani (J 56/martie 1909; J 111/… 1914);
- Cladirea Muzeului de Istorie Naturala Bucuresti (J 186/12 iulie 1904);
- Cazinoul din Constanta (J/12 iulie 1904; J 210/20 august 1906 J 182/3 iulie 1906; J 90/iunie 1909).
Cladiri pentru spitale
- Noile constructii la Spitalul Brancovenesc din Bucuresti (J 154/11 iunie 1904);
- Cladirea Spitalului Judetean Alexandria (J 116/… 1906);
- Cladirea Spitalului Filantropia Botosani (J 35/22 martie 1913);
- Cladirea Spitalului din Ploiesti (J 79/… 1906);
- Cladirea Spitalului Draghici, oras Vaslui (J 181/8 august 1908);
- Pavilion tuberculosi in curtea Spitalului Colentina (J 34/28 martie 1914).
Cladiri pentru Biserici
- Biserica Catedrala Turnu Magurele (J 13/1 februarie 1902);
- Biserica Madona Dudu Craiova (J 89/29 mai 1909; J 96/12 iunie 1909; J 30/1910; J 15/28 ianuarie 1911; J 156/24 oct. 1914; J 162/14 nov. 1914).
Lucrari edilitare de alimentari cu apa
- Alimentarea cu apa oras Bacau (J 146/6 iunie 1903; J 208/3 octombrie 1908);
- Alimentarea cu apa oras Craiova (J 212/10 octombrie 1903);
- Distributia de apa oras Constanta (J 27/31 ianuarie 1903; J 246/5 dec. 1903);
- Aducerea apei si distributia oras lasi (J 41/iunie 1901; J 24/februarie 1906);
- Alimentarea cu apa oras Dragasani (J 77/20 martie 1907);
- Alimentarea cu apa oras Targoviste (J 213/24 octombrie 1908);
- Sporire alimentare cu apa oras Focsani (J 1/9 ianuarie 1909);
- Alimentarea cu apa oras Falticeni (J 36/20 februarie 1909);
- Alimentarea cu apa oras Turnu Severin (J 49/20 martie 1909; J 10/14 ianuarie 1911);
- Alimentarea cu apa oras Botosani (J 1/20 aprilie 1901; J 176/iunie 1904);
- Alimentarea cu apa oras Tulcea (J 54/20 mai 1911);
- Alimentarea cu apa oras Braila (J 95/8 iulie 1911; J 160/15 iunie 1912);
- Castel de apa oras Braila (J 170/27 septembrie 1913);
- Alimentarea cu apa statiunea balneara Pucioasa (J 102/25 aprilie 1912);
- Alimentarea cu apa oras Bucuresti (J 129/26 mai 1906; J 235/22 sept. 1906);
- Alimentarea cu apa si canalizare oras Turnu Magurele (J 138/25 mai 1912);
- Alimentarea cu apa a orasului Buzau (J 170/22 iunie 1912).
Lucrari edilitare de canalizari
- Canalizarea orasului Targu Jiu (J 62/2 august 1901; J 145/9 august 1902);
- Canalizarea orasului Constanta (J 159/11 iunie 1904);
- Canalizarea orasului lasi (J 45/23 februarie 1906; J 156/9 iunie 1906);
- Canalizarea orasului Targoviste (J 213/24 octombrie 1908);
- Proiect general canalizarea orasului Bucuresti (J 166/18 noiembrie 1911);
- Canalizarea orasului Turnu Severin (J 27/10 februarie 1912);
- Canalizarea orasului Focsani (J 216/3 august 1912);
- Canalizarea orasului Campulung (J 243/31 august 1912);
- Canalizarea orasului Craiova (J 86/4 iulie 1914).
Alte lucrari publice
- Cladiri de birouri si locuinte oras Sinaia (J 39/16 februarie 1906);
- Cladirea Oficiului de alienati de la Socola lasi (J 98/31 mai 1902);
- Cladirea Azilului de batrani Galati (J 218/10 august 1906);
- Cladirea unui Abator in Turnu Severin (J 93/… 1904; J 173/18 iunie 1904);
- Cladirea unui Abator comunal in Bucuresti (J 227/… 1906);
- Cladirea Scolii Inferioare de meserii din Calarasi (J 24/13 februarie 1909);
- Proiect crematoriu ardere gunoaie in Turnu Severin (J 191/6 iulie 1912);
- Proiect crematoriu ardere gunoaie in Craiova (J 193/6 iulie 1912);
- Calea ferata de interes local Ploiesti – Valenii de Munte (J 111/7 mai 1904; J 222/10 septembrie 1904 J 229/16 sept. 1904; J 243/14 noiem. 1904);
- Proiectul podului peste Teleajen (cu 5 deschideri de 42,0 m) (J 247/5 noiembrie 1904);
- Proiectul podului peste Dambovita in fata Palatului Senatului (J 189/6 iulie 1912; J 274/5 oct. 1912);
- Proiectul pavarii cu dale de bazalt in orasul Roman (J 99/5 octombrie 1909);
- Proiectul pavarii cu piatra cubica si asfalt a strazilor din Pitesti (J 43/24 februarie 1912);
- Proiectul rectificarii raului Ialomita in vederea impiedicarii inundatiilor in comunele Finta si Bilciuresti, Judetul Dambovita (J 77/12 iunie 1913; J 87/21 iunie 1913);
- Proiectul ridicarii unui monument la Calugareni (J 249/15 oct. 1906);
- Planuri de parcelare a terenurilor Societatii comunale pentru constructii de locuinte ieftine Bucuresti (J 69/16 martie 1912; J 192/1913; J 100/18 iulie 1914; J 132/… 1914).
Trebuie sa retinem ca Consiliul Superior Tehnic, pe langa examinarea proiectelor lucrarilor publice realizate de diversele administratii, a stabilit, printr-o serie de jurnale, conditii si masuri pentru desfasurarea corecta si sigura a activitatii din domeniul constructiilor.
Astfel, prin Jurnalul 14/17 ianuarie 1903, Consiliul Tehnic Superior si-a dat avizul pentru a se trimite o circulara „catre toate Directiunile si Serviciile dependente de Ministerul Lucrarilor Publice si catre toate autoritatile administrative” ale caror proiecte urmau a se examina de acesta, in care se precizau urmatoarele:
- „orice proiect se va prezenta in doua exemplare: unul format din piesele originale, care, dupa examinarea la Consiliu, este stampilat cu sigiliul Consiliului si se inapoieaza cu Jurnalul respectivei autoritati care l-a inaintat; al doilea exemplar este o copie a celui d’intai si va ramane clasat in Arhivele Ministerului de Lucrari Publice”;
- „exemplarul destinat Ministerului va cuprinde copii dupa piesele principale precum planuri, profile, fatade, devise estimative si seria de preturi”. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 4/1903, fila 16).
Merita sa remarcam cererea Consiliului Superior Tehnic ca exemplarul destinat Ministerului sa fie „copiat pe panza calc sau reprodus prin heliografie pe hartie albastra”. Acestei hotarari ii datoram noi, cei de astazi, faptul ca suntem in posesia unor documente elaborate de inaintasii nostri in urma cu o suta de ani. Documentele sunt pastrate cu grija la Arhivele Nationale, in stare impecabila.
Apoi Consiliul Superior Tehnic, conformandu-se ordinului nr. 10882/1901 al Ministrului Lucrarilor Publice Ion I.C. Bratianu, a luat in dezbatere in mai multe sedinte, in anii 1901, 1902 si 1903, „Conditiunile generale pentru intreprinderi de lucrari publice” sanctionate prin Decretul Regal 3740/22 noiembrie 1892, pentru a aviza „la indreptarile ce se pot aduce in scop de a le clarifica si completa”. Consiliul era alcatuit din inginerii inspectori generali Anghel Saligny, Constantin M. Mironescu, Elie Radu, Ion B. Cantacuzino, Nicolae N. Harjeu, Theodor Dragu, Mihai M. Romniceanu si Dimitrie Poenaru.
In urma examinarii, Consiliul Tehnic Superior a incheiat Jurnalul 111 din aprilie 1903, in care a prezentat principalele modificari stabilite.
Retinem ca:
- la licitatii nu puteau fi admisi decat intreprinzatori recunoscuti de Ministerul Lucrarilor Publice, in baza unui regulament care preciza conditiile ce trebuiau indeplinite de un antreprenor pentru a i se conferi acest drept (articolul 1);
- intreprinzatorii nu puteau intrebuinta meseriasi straini, decat conform articolului 95 din legea pentru organizarea meseriilor si in „proportiunea fixata de administratiuni dupa natura lucrarilor si regiunea unde ele se executa”. (articolul 24);
- s-au precizat mai bine cazurile in care se puteau plati despagubiri pentru stricaciuni provenite in cursul executarii lucrarilor, din cresterea apelor, vanturi puternice sau acumulari de gheturi (articolul 37);
- s-au prescris dispozitiuni de detaliu pentru receptia lucrarilor si intretinerea lor in timpul termenului de intretinere (articolele 45, 47, 48 si 49);
- pentru situatiile de intarziere a lucrarilor, cand administratia gaseste de cuviinta sa infiinteze regia pe contul antreprenorului, s-au introdus dispozitii noi ce trebuie indeplinite inainte de a infiinta regia, precum si la utilizarea materialelor si uneltelor antreprenorului la executarea lucrarilor in regie (articolele 52 si 55). (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 4/1903, filele 124, 124v, 125, 125v).
Problema certificarii antreprenorilor reapare in anul 1914, cu prilejul discutiilor ce au avut loc intr-o sedinta a Consiliului privind schimbarea „Conditiilor de dare in licitatie si dare in intreprindere a lucrarilor publice”.
In Jurnalul 26 din 28 februarie 1914, incheiat de Consiliul Tehnic Superior, in urma dezbaterilor ce au avut loc se consemna necesitatea „intocmirii unui tablou de antreprenori si constructori de catre o Comisie permanenta” conform unei decizii ministeriale. In privinta admiterii antreprenorilor straini pe tabloul intocmit, Consiliul era de parere „ca tot comisiunea, care va intocmi tabloul de antreprenori, sa hotarasca si asupra admisibilitatii strainilor” pentru a nu se face vreo diferenta. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 36/1914, fila 27).
Avem datoria sa subliniem inca o data felul in care Consiliul a solutionat problema „rabaturilor prea mari facute de antreprenori” la licitatiile organizate pentru constructia diverselor lucrari publice.
Asa cum reiese din Jurnalul 22 incheiat la 21 februarie 1914, Consiliul Tehnic Superior a avut in vedere, la stabilirea deciziei sale, statistica prezentata in decembrie 1913 de Directiunea generala de poduri si sosele, studii si constructii, din care reiesea ca „de regula, numai antreprenorii cu rabaturi prea mari nu si-au putut indeplini obligatiile de a efectua la termen si in bune conditii lucrarile contractate”. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 36/1914, fila 21).
De altfel, acesti antreprenori, neindeplinindu-si sarcinile, au trebuit sa fie pusi in regie, iar garantia de 6% depusa nu era suficienta pentru a acoperi diferenta intre costul real al lucrarilor si costul contractat si garantat de antreprenor. Membrii Consiliului au considerat ca „este drept ca antreprenorul, care face un rabat important asupra preturilor din deviz, sa garanteze in mod efectiv ca lucrarile se vor executa realmente fara alta cheltuiala din partea Administratiei decat cea prevazuta in contract”. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 36/1914, fila 21v).
Ca urmare, Consiliul Superior Tehnic, prin Jurnalul 22 din 21 februarie 1914, a hotarat „sa se ceara garantia de 6% cand rabatul nu intrece 10%, iar de aici inainte garantia sa fie de 6% plus rabatul facut peste 10%”. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 36/1914, fila 23).
Cine citeste cu atentie randurile de mai sus este surprins de actualitatea chestiunilor supuse dezbaterilor Consiliului Tehnic Superior, dar si de modul eficient si practic de solutionare a acestora. Este un model pentru noi cei de astazi, pe care ar trebui sa-l urmam, daca dorim sincer sa imbunatatim activitatea din domeniul constructiilor.
Despre proiectele unor edificii si lucrari publice deosebite, asupra carora Consiliul Tehnic Superior si-a pus amprenta prin masurile dispuse in jurnalele incheiate in urma analizelor facute, prezentam in numerele urmatoare ale revistei o serie de date.
(Va urma)
Autor:
acad., prof. ing. Nicolae Noica
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 169 – mai 2020, pag. 56
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns