Sunt peste patru decenii de cand dr. Jean Pierre Giroud a folosit pentru prima data, in cadrul Primei Conferinte Internationale a Geotextilelor, cuvintele „geotextil” si „geomembrana”. Aceasta inseamna ca materialele respective existau deja si erau utilizate, dar este greu de marcat in timp momentul in care au fost folosite pentru prima data. Cert este ca dupa acea conferinta din 1977, materialele geosintetice au cunoscut o dezvoltare exponentiala.
In 1983 a luat fiinta Societatea Internationala a Geotextilelor, care in 1994 devine Societatea Internationala a Geosinteticelor (International Geosynthetics Society – IGS) si este societatea profesionala care are ca scop principal promovarea materialelor geosintetice si a produselor inrudite.
Romania a urmat acest curent si in 1991 s-a infiintat Asociatia Romana a Geosinteticelor (initial sub denumirea de Asociatia Romana a Geotextilelor si Geosinteticelor) iar din 1996 este membra a Societatii Internationale a Geosinteticelor. In 1998 este organizat Primul Simpozion al Geosinteticelor, GeoSint 1998, care a fost urmat de editiile din 2002 si 2007.
In paralel sunt dezvoltate cercetari care implica materiale geosintetice si acestea devin din ce in ce mai cunoscute si la nivel national.
La inceputul anilor 2000 apar acte normative care reglementeaza utilizarea materialelor geosintetice. Lucrurile par asezate pe un fagas normal; si totusi exista in continuare carente in utilizarea corecta a acestor materiele. In practica curenta intalnim frecvent persoane care confunda materialele intre ele, folosesc denumiri incorecte sau care nu cunosc functiile pentru care sunt utilizate.
Utilizarea optima a materialelor geosintetice
Necesarul si piata in domeniul materialelor geosintetice au crescut substantial. In ultimul timp s-a impus cautarea si utilizarea unor solutii moderne in lucrarile de infrastructura care sa asigure performante tehnice pe termen lung dar care sa ajute si la protejarea mediului inconjurator.
Specialisti din intreaga lume au cautat alternative viabile care sa inlocuiasca materialele traditionale ce presupuneau excavari masive, deschideri de noi cariere, poluari cauzate de transporturi numeroase etc.
In acest scop au fost dezvoltate o serie de materiale care sa contribuie la executia lucrarilor ingineresti cu performante ridicate dar in acelasi timp sa asigure si o protectie a mediului.
Reputate firme din intreaga lume au investit in cercetare, in elaborarea unor modele matematice, in efectuarea unor teste complexe cu accelerarea imbatranirii materialelor, prin care sa se asigure ca produsele geosintetice (de ex. geomembrane, geogrile, geocompozite, geotextile etc.) vor avea anumite performante pe termen lung in conditii de operare si vor contribui in mod real si eficient la fiabilitatea lucrarilor in care sunt incorporate.
Din pacate acest domeniu a devenit atractiv pentru unele entitati dispuse sa comercializeze produse ale caror caracteristici precum originea, modul de fabricatie, de testare sunt de multe ori trecute cu vederea sau existente doar pe hartie.
Lungul drum al utilizarii optime a materialelor geosintetice presupune:
- Proiectarea eficienta;
- Verificarea proiectului tehnic;
- Verificarea calitatii materialului adus in santier;
- Transportul si depozitarea materialelor geosintetice;
- Punerea in opera;
- Protectia pe termen lung.
Proiectarea eficienta
Materialele geosintetice au ajuns sa fie incluse in lucrarile ingineresti pentru ca si-au demonstat utilitatea si durabilitatea in timp. S-ar putea distinge doua mari tipuri de proiecte in care sunt incluse:
- Proiectele in care aduc beneficii financiare si/sau scurteaza durata de executie;
- Proiecte in care acte normative impun utilizarea materialelor geosintetice, cum ar fi depozitele ecologice de deseuri.
Un proiect care implica utilizarea unui material geosintetic trebuie sa furnizeze caracteristicile fizice si mecanice ale produsului care urmeaza a fi utilizat. Categoric nu este suficient sa se indice intr-o piesa desenata „geotextil”, de exemplu, fara sa se prezinte toate caracteristicile pe care trebuie sa le indeplineasca acest produs.
Verificarea proiectului tehnic
Cine verifica un proiect tehnic in care sunt utilizate materiale geosintetice? La aceasta intrebare raspunsurile sunt multiple. Un lucru e cert: cerintele de verificare a unui proiect sunt stabilite de proiectant iar verificarea proiectului intra in sarcina beneficiarului.
Exista opinia ca, daca lucrarea este de drumuri, verificatorul, care verifica inclusiv structura in care sunt inglobate materiale geosintetice, este de drumuri. Daca lucrarea este una hidrotehnica, verificatorul este de aceeasi specialitate etc.
- Materialele geosintetice sunt materiale inglobate sau care interactioneaza in mod direct cu terenul / pamantul si domeniul de verificare Af – „Rezistenta mecanica si stabilitatea masivelor de pamant, a terenului de fundare si a interactiunii cu structurile ingropate” nu ar trebui ocolit in indicarea verificatorilor de proiecte care includ materiale geosintetice.
Verificarea calitatii materialului adus in santier
Un material geosintetic este intotdeauna livrat cu o fisa tehnica prin care sunt garantate anumite proprietati ale produsului. Dar exista atat caracteristici proprii ale materialului gosintetic, cat si proprietati ale acestuia in interactiune cu terenul sau alte materiale geosintetice (exemplu: rezistenta la forfecare la inferfata material geosintetic – teren sau alt material).
Caracteristicile utilizate in proiectarea materialelor geosintetice trebuie verificate pe lotul adus in santier.
Faptul ca nu se efectueaza in laboratoare independente mai multe testari din loturile de marfa livrate, la materialele geosintetice, este cel putin ingrijorator.
DE CE? Pentru ca efectele nu se vad imediat, iar lucrarile in care sunt incorporate sunt de anvergura si de importanta majora.
O inspectie vizuala nu poate diferentia un produs indoielnic (din materie prima reciclata, din amestecuri de materii prime necontrolate, produs pe linii de fabricatie improprii, produs netestat in fapt in fabrica, un produs care imbatraneste repede si care va ceda in scurt timp) de un produs de calitate, ce respecta anumite standarde de la materia prima pana la produsul finit, testat in laboratoare in deplina conformitate cu normele UE.
Sa ne inchipuim o structura de pamant armat la care elementul de armare nu este calculat si VERIFICAT pe termen lung, sau o impermeabilizare la care materialul se fisureaza sau perforeaza, adica lucrarea cedeaza.
In acest caz este periclitata si deteriorata intreaga structura. Remedierea de multe ori este greu de facut, adesea trebuind refacuta in mare parte sau in intregime structura, de la „0”.
O abordare responsabila la alegerea unui produs este absolut necesara.
Efectuarea unor teste pe materialele livrate, in laboratoare independente, teste facute aleator din mai multe partitii de marfa ar trebui sa fie obligatorie!
Numai un produs testat independent, care confirma proprietatile asumate prin fisele Tehnice si DoP prin aceste teste independente ar trebui incorporat in lucrari ingineresti.
Transportul si depozitarea materialelor geosintetice, punerea in opera si protectia pe termen lung
Materialele geosintetice sunt produse cu rezistente mecanice semnificative si cu durabilitate foarte mare in timp cu conditia protejarii, in special, impotriva razelor UV. Transportul si depozitarea se fac conform unor proceduri clar stabilite. Daca acestea nu sunt respectate, producatorul nu mai garanteaza proprietatile produsului.
Punerea in opera reprezinta factorul de risc cel mai mare pentru deteriorarea unui material geosintetic. Perforarea unei geomembrane din cadrul unui sistem de etansare de baza al unui depozit ecologic de deseuri face acest material ineficient pentru toata durata lui de viata, poluarea generata va fi identificata zeci de ani mai tarziu iar masurile de remediere sunt aproape imposibile.
Pret sau raport calitate/pret?
Sigur ca pretul unui produs este extrem de important si contribuie decisiv la utilizarea lui in cadrul unui proiect. Dar produsele „ieftine” pe care le propun din pacate unii comercianti se dovedesc a fi chiar mai scumpe la final.
Riscul cel mai mare pentru periclitarea unei intregi lucrari il constituie achizitia unui produs ieftin dar care nu corespunde cu cerintele proiectului tehnic.
In mod evident, raportul calitate/pret este cel cu adevarat benefic.
Concluzii
Toti factorii enumerati anterior contribuie semnificativ la utilizarea corecta a materialelor geosintetice in lucrarile ingineresti. Sunt materiale extrem de eficiente si utile pentru functiile pentru care au fost concepute dar, prin folosirea lor incorecta, riscam ca pe termen mediu sa ne confruntam cu o multitudine de lucrari care cedeaza si care vor genera disfunctionalitati ale obiectivelor respective.
Neatentia, neverificarea materialelor pot fi extrem de paguboase si costisitoare pentru noi toti!
Bineinteles, exista specialisti care utilizeaza in mod corect materialele geosintetice. Dovada sunt atatea proiecte in care materialele gosintetice au trecut testul timpului.
Subiectul este mult mai amplu si mai complex. Nu mi-am propus nici sa fac o istorie a materialelor geosintetice in lume sau in Romania, nici o analiza concreta a modului in care sunt utilizate aceste materiale. Dar cu siguranta mi-am propus sa semnalez ca lucrurile pot fi imbunatatite, ca, din pacate, uneori suntem departe de a utiliza optim si eficient aceste produse.
Pentru ca in intoducere am vorbit despre „parintele materialelor geosintetice” prof. Jean-Pierre Giroud, imi aduc aminte cu placere ca am facut parte din comitetul de organizare a Simpozionului GeoSint 2007, ocazie cu care am asistat la prelegeri deosebite din partea mai multor specialisti remarcabili din acest domeniu. A fost un eveniment deosebit, pus in scena de Asociatia Romana a Geosinteticelor cu sprijinul membrilor sai colectivi.
Cu aceeasi ocazie, prof. Jean-Pierre Giroud a devenit Doctor Honoris Causa al Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti, distinctie de care isi aduce aminte cu placere si astazi.
Acesta este un punct de vedere personal, nu implica institutia la care lucrez sau asociatii profesionale in care sunt membru.
Autor:
conf. univ. dr. ing. Ernest OLINIC – Director Departament de Geotehnica si Fundatii, Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, Secretar al Societatii Romane de Geotehnica si Fundatii
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 171 – iulie 2020, pag. 12
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns