Securitatea la incendii – scurta privire in viitor

Recenta si inca neterminata epidemie de coronavirus ne-a dat tuturor ragazul si ocazia de a medita (fortat!) asupra a nenumarate teme ale existentei noastre cotidiene – printre ele, in mod evident, si cea a securitatii la incendiu. Ziua internationala a Pompierului, sarbatorita pe 4 mai, a fost si ea un bun prilej de a reflecta la oamenii dedicati acestui domeniu, desigur – nu la cei cu stele din birouri – ci la anonimii de „la furtun”, cei care dau permanent fata cu flacarile si moartea, in timpul inteventiilor. Despre ceilalti nu am, in general si cu putine exceptii, o parere prea buna iar decizia de a pune sanatatea sub comanda militara mi se pare o greseala enorma – pe care numai niste conducatori civili incompetenti o pot face in situatie de criza nationala (creata tot de ei!).

Daca ne gandim bine, arma POMPIERI este singura „arma” aflata permanent in „stare de razboi”, chiar si pe timp de pace! Si nu degeaba meseria de pompier este foarte respectata in lume. In America exista chiar un cult pentru ea – ca dovada imi amintesc o situatie comica pe care am trait-o pe aeroportul Dules din New York, la trecerea mea prin vama americana (La vama de pe Aeroportul Dulles din New York, ofiterul vamal m-a intrebat de ce vreau sa intru in Statele Unite. I-am raspuns ca voi participa la Conferinta NFPA, legata de securitatea la incendii. Brusc, plin de respect, m-a intrebat: Sunteti pompier? (Are you Firemarchall?) Nu, i-am raspuns, sunt inginer pentru siguranta la foc. Mi-a aruncat inapoi pasaportul brusc, cu un evident sentiment de dezamagire: Aah, fire engineer…)

O trecere in revista a experientei in acest domeniu din ultimii 150 de ani permite tragerea unor concluzii interesante:

• Eficienta securitatii la incendiu depinde de binomul „om – tehnica” si de atentia acordata acestuia (a se citi: „cat s-a investit in fiecare dintre cei doi factori ai lui”);
• In aceasta perioada, speranta intr-o „paza mai buna (adica mai eficienta) contra focului” s-a focalizat covarsitor doar asupra imbunatatirii solutiilor tehnice (mijloace de interventie sau de stingere a unui incendiu deja aparut);
• Cealalta latura a unei „paze mai bune (adica mai eficiente) contra focului” – respectiv imbunatatirea calitatii factorului uman – a fost neglijata constant in majoritatea cazurilor.

Motivatia acestei abordari asimetrice a provenit din structura societatii industriale, care „avea ochi” numai pentru latura tehnica a acestui binom, acolo de unde proveneau succesele si banii! Stiintele si grija fata de om au fost puse, in acest fel, in umbra de dezvoltarea impetuoasa a celor care produceau progres tehnic si bunastare materiala.

S-a creat astfel o debalansare a celor doua componente ale acestui binom, nesesizata de societate (in realitate, „succesele” interventiilor s-au datorat, in principal, unei tehnici de lupta din ce in ce mai bune si mai performante si nu neaparat educarii speciale si deosebite a fortelor de interventie). Astfel, pentru ca actiunile de stingere a incendiilor deveneau din ce in ce mai eficiente pe plan mondial, conta rezultatul final si mai putin (sau deloc) analiza contributiei celor doi factori ai binomului „om – tehnica”, cata vreme eficienta „per total” a actiunilor de stingere era in permanenta ascensiune.

Dezvoltarea tehnicii a condus la aparitia unor principii noi si revolutionare in lupta contra incendiilor (sistemele termospumante, stingerea cu gaze inerte si teoria mediilor sarace in oxigen, stingerea cu aerosoli etc.) iar aplicarea lor cu succes in societatile industriale a lasat pe plan secund incercarile de sporire a eficientei si performantelor factorului uman angajat – in definitiv, conta rezultatul final al interventiilor si nu analiza contributiilor fiecarui factor component implicat al „binomului”.

Iata insa ca, deodata, un eveniment neprevazut (o „lebada neagra”) pune societatea in „stand-by” si o obliga la o analiza rece si lucida a directiilor ei de dezvoltare. S-a spus ca dupa aceasta pandemie de coronavirus COVID-19 „nimic nu va mai fi ca inainte”! Personal, ma indoiesc de aplicabilitatea absoluta a acestui enunt dar, in acelasi timp, sunt convins si ca unele lucruri se vor schimba definitiv; in bine sau in rau, aceasta depinde numai de noi.

Daca discutam despre domeniul securitatii la incendiu, as risca (in baza experientei de peste 45 de ani de activitate in domeniu) cateva previziuni (destul de prudente):

• Sistemele active de securitate la incendiu nu vor mai primi, in viitorul apropiat, solutii de tip „new entry” radicale; nu cred ca mai exista multe solutii noi si revolutionare de stingere a unui incendiu, ci numai optimizari ale celor deja existente! Dar cum principiul „never say never” este mai prudent, sa lasam si aici o portita (mica) pentru posibilele inventii viitoare!
• In schimb, cu certitudine, materialele folosite se vor perfectiona continuu si se vor inventa altele, cu performante nebanuite acum (gratie nanotehnologiei, zborurilor spatiale s.a.) care vor permite activitati negandite pana acum pentru echipele de interventie; un costum de „Fire Man” insensibil la actiunea focului pare acum perfect posibil.
• Robotica isi va spune si ea un cuvant greu in acest domeniu. Nu cred insa ca un aparat teleghidat poate inlocui complet si cu succes omul la interventii; imensul curcubeu de decizii optime necesar a fi luate in fractiuni de secunda nu va putea apartine decat unei fiinte umane (instruita corespunzator).

Cele trei aspecte de mai sus se refera, insa, – toate – la tehnica, astfel incat din tabloul schitat mai sus lipseste total, din nou, componenta umana a „binomului”! Ajungem astfel la partea cea mai interesanta a prognozei – cea referitoare la sporirea aportului componentei umane in domeniul cresterii eficientei securitatii la incendiu, aspect care a fost neglijat zeci si sute de ani. Acestea va fi domeniul in care – indraznesc sa o afirm cu tarie – se vor manifesta cele mai spectaculoase rezultate. Sa incerc sa imi si explic pozitia in cele ce urmeaza.

Aici trebuie date cateva explicatii suplimentare, strict necesare intelegerii corecte a argumentarii noastre urmatoare:

Prima explicatie se refera la faptul ca o siguranta reala si eficienta la foc nu este doar consecinta aplicarii stricte „in orb” a unor prescriptii legale obligatorii din diversele acte normative ale domeniului. Cu alte cuvinte, respectarea normativelor acestui domeniu nu implica in mod automat si ajungerea la o solutie reala si eficienta de protectie la foc ci numai asigurarea cadrului legal de functionare in baza unui nivel minimal acceptat pe plan national! Diferenta pana la siguranta maxima posibila o reprezinta creativitatea umana!

De aceea, continutul unei protectii integrale la incendiu bine articulate, reale (adica existente in teren si nu doar „pe hartie”) si eficiente inglobeaza trei directii de activitate:

1. Protectia structurala (pasiva) cu masuri care tin de cladire, de tip pasiv;
2. Protectia tehnica (activa) cu masuri care tin de sistemele tehnologice implementate, de tip activ;
3. Protectia organizationala (proceduri si instruiri), cu masuri care tin de implementarea in comportamentul oamenilor a unui concept coerent si eficient de securitate la incendiu, in scopul evitarii erorii umane. Aceasta directie reprezinta – de fapt – controlul eficientei implementarii primelor doua directii.

Regasim in aceasta structura, din nou, binomul „om – tehnica” despre care vorbeam la inceputul acestui articol (primele doua puncte apartinand componentei tehnice iar cel de-al treilea, componentei performantelor umane).

A doua explicatie se refera la conditiile specifice din Romania de azi, in care se manifesta:

1. O mentalitate reticenta de a investi in securitatea la incendiu, din cauza atitudinii gresite a Asiguratorilor de la noi asupra acestui subiect si care are ca efect consecutiv;
2. Nealocarea (in investitia initiala) de sume suficiente pentru securitatea la incendiu;
3. O preocupare redusa, in perioada de exploatare, acordata educarii oamenilor in scopul formarii unei culturi organizationale proactive de securitate la incendiu.

Trebuie avut in vedere ca aceste tendinte tin de factori responsabili diferiti, avand si perioade diferite de modificare a parametrilor lor fundamentali. Astfel, daca primul factor tine de abordarea pragmatica si conservatoare a societatilor de asigurari (care sunt extrem de conservatoare si impun trendul pe piata – desi firesc ar fi invers!), ceilalti doi pot fi insa modelati, in baza unei ofensive mediatice concertate, in scopul formarii acestei culturi organizationale necesare la nivelul Beneficiarilor de investitii.

A treia explicatie tine de logica „apararii in adancime”, principiu fundamental in analiza eficientei unui concept de protectie la foc. Conform acestuia, prima conditie care trebuie asigurata este aceea ca trebuie facut totul ca „un incendiu sa nu apara”! Este usor de remarcat ca aplicarea acestei idei tine – aproape exclusiv – de factorul uman: prevenire, educatie, controale etc. Abia daca aceasta conditie nu este indeplinita complet, apare incendiul si intervin celelalte doua conditii care tin, majoritar, de componenta tehnica a „binomului”.

Cum s-ar traduce aceasta viziune insa in conditiile Romaniei de azi? In lumina celor de mai sus, in Romania vor fi necesare actiuni ferme si sustinute pentru:

1. a) Trecerea de la etapa normativa la cea a ingineriei securitatii la incendiu in abordarea teoriei si practicii securitatii la incendiu;
2. b) Recalibrarea ponderilor celor trei categorii de masuri care formeaza protectia integrala la incendiu, cu accent pe cele operationale. Rezulta o noua abordare a continutului securitatii la incendiu, cu accent pe masurile operationale – adica punerea accentului pe factorul uman al binomului.

Sporirea aportului componentei umane in domeniul cresterii eficientei securitatii la incendiu va fi domeniul in care cred ca se vor manifesta cele mai spectaculoase rezultate in viitorul apropiat, fiind singura solutie pentru Romania de a ajunge la nivelul eficientei interventiilor la incendii din statele avansate ale lumii.

In lumea care se prefigureaza a se construi dupa aceasta criza globala, exploatarea si punerea in valoare la maximum a avantajelor fiecarei tari in competitia cu restul lumii vor fi criteriul care va ierarhiza tarile la coada de „bunastare si nivel de trai”! Iar in aceasta situatie, Romania nu prea are argumente de a se plasa mai in fata. Are insa un singur atu imens cu care, daca il va juca inteligent, va putea devansa multi competitori si isi va putea asigura un loc in fata la aceasta „coada a bunastarii”. Argumentele pentru aceasta afirmatie sunt extrem de solide si le voi explicita in cele ce urmeaza.

Daca facem o comparatie intre nivelul cerintelor de securitate prevazute in Normativul P-118 (romanesc) si codul american NFPA (vezi coloanele 2 si 3 din figura 1), unde – daca acceptam ca procentul adus de fiecare tip de masuri (constructive, tehnice si operationale) este similar in nivelul general atins de securitate la incendiu (avand in vedere logica comuna a celor doua legislatii) – constatam ca, in codurile NFPA, exista o paleta mai bogata de solutii aplicabile pentru masurile tehnice si constructive decat la noi.

Aceasta se explica firesc atat prin pozitionarea diferita a societatilor de asigurari din cele doua tari cat si prin nivelul comparativ de dezvoltare al celor doua economii. Sa nu uitam ca presiunea unei piete puternic concurentiale in Occident impinge firmele producatoare de specialitate de acolo la o inovare continua si la scoaterea pe piata,  in permanenta, de noi produse – care, in general, se inscriu pe o panta permanent ascendenta a preturilor. In final, aceasta diferenta se traduce prin solutii mai moderne, mai eficiente (eventual?!?) dar cu siguranta mult mai scumpe!!

Aceasta politica (de a mari permanent preturile echipamentelor in virtutea unei eficiente sporite datorate unei superioritati tehnice de multe ori discutabile) este greu de acceptat si de aplicat in conditiile din Romania, tocmai din cauza tendintelor prezentate mai sus (care descurajeaza acest tip de investitii).

In acelasi timp insa, trebuie avuta in vedere si scaderea reala in timp a eficientei masurilor implementate in ambele directii:

• constructive (prin uzura normala sau extraordinara a cladirii);
• tehnice (prin uzura de exploatare cat si prin uzura morala a acestor sisteme) care conduce, dupa perioada de garantie (in general de 2 ani) la scaderea sensibila a performantelor acestora si la necesitatea consecutiva a implementarii unor masuri compensatorii de mentenanta corectiva (care pot fi dificil de implementat si reprezinta sume consistente!).

Speranta mea se refera la cea de a treia categorie de masuri – cele operationale – unde, actionand permanent si inteligent (in perfecta concordanta cu modificarile aparute in teren), consider ca se poate obtine o mentinere timp mult mai indelungat a nivelului maxim initial de securitate la incendiu in organizatie (adica o securitate reala si eficienta) compensand diminuarea eficientei in timp a masurilor constructive si tehnice prin tinerea la zi, amplificarea si imbunatatirea permanenta a continutului masurilor operationale – vezi coloanele 1 si 2 din figura 1 si figura 2.

In conditiile actuale de la noi, aceasta abordare compensatorie a masurilor operationale in raport cu cele constructive si tehnice prezinta mai multe avantaje deloc de neglijat:

1. Sunt mult mai ieftine decat cele constructive sau tehnice;
2. Nu apar la inceputul investitiei initiale ci se aplica progresiv de abia in faza de exploatare (adica nu maresc costul initial al investitiei);
3. Sunt proprii fiecarei situatii in parte, la nivelul de decizie al Beneficiarului si la indemana acestuia – conducand la o adaptare eficienta a masurilor de siguranta la foc la situatia reala din teren;
4. Sunt flexibile (adaptabile la modificarile interne si externe care pot aparea in timp). Astfel ele raman mereu „la zi” fata de solutiile constructive si tehnice care imbatranesc si se uzeaza fizic si moral. In acest fel, se poate mentine nivelul initial de protectie la foc, in ciuda faptului ca solutiile constructive si tehnice isi pierd progresiv din eficienta, prelungind astfel si perioada de valabilitate/viata a acestora – vezi figura 2;
5. In acelasi timp, ele pot marca si in Romania trecerea de la metodele prescriptive la cele ale ingineriei securitatii la incendiu.

Aceasta viziune are si alte avantaje majore:

1. Reduce puternic cheltuielile initiale necesare atingerii unui nivel eficient si real de securitate la incendiu, aparand numai in exploatare (cand incepe sa apara si profitul!);
2. Este cea mai flexibila in timp, prelungind nivelul initial de securitate la incendiu (SI) pe o perioada indelungata, permanent adaptat la noile stress-uri de SI care pot aparea;
3. Insista pe latura educativa, integrata si procedurala a formarii personalului – domeniu in care Romania este mult in urma in raport cu statele avansate si poate conduce si la alte avantaje de sistem:

– permite pietei obtinerea unei sigurante la foc reale si eficiente cu costuri mai mici;

– reprezinta o activitate educativa de ridicare a constiintei oamenilor, in scopul realizarii in fiecare societate a unei culturi organizationale proactive de securitate la incendiu;

– asigura ridicarea nivelului general national de securitate la incendiu si poate aduce Romania la nivelul tarilor dezvoltate ale domeniului.

In acest fel, viziunea care recalibreaza cele trei componente permite intoarcerea la esenta umana a unei activitati milenare – protectia la actiunea focului.

Abilitatea de a-si juca inteligent singurul avantaj (respectiv inteligenta adaptativa si capacitatea de mobilizare rapida doar atunci cand le „ajunge cutitul la os”) i-ar putea propulsa pe romani in plutonul fruntas al lumii. Spun acest lucru pentru ca:

• Oriunde au ajuns in lume, romanii au fost apreciati pentru inteligenta lor nativa si pentru spiritul de adaptare la nou (ganditi-va doar la cati romani lucreaza „cu succes” in zonele inovatoare ale globului);
• Comportamentul national coeziv (dovedit si in timpul recentei pandemii) a aratat ca „daca trebuie, se poate” – aspect de care, pana acum, m-as fi indoit ca este posibil. Coerenta acestui comportament in situatie de criza a aratat valentele inca ne-exploatate ale romanilor – despre care se spune peste tot ca nu au capacitatea de inregimentare sub un scop comun.

Si aici este speranta mea intr-un viitor mai bun pentru noi. Mai trebuie doar vointa si constientizarea necesitatii acestui efort national de catre factorii de conducere ai societatii – factori care, pana in prezent, nu au dat inca dovezi ca si-ar merita pozitia sociala si increderea pe care le-au primit din partea societatii. Sa speram ca vremurile noi vor aduce la carma tarii oameni noi, providentiali si constienti de misiunea lor – asa cum s-a mai intamplat – de cateva ori – in istoria Romaniei.

Autor:
arh. Horia Mihai NICOLESCU – ASI, NFPA, ECEUFIRE, Presedinte Grup SIGURA

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 171 – iulie 2020, pag. 40