«

»

AICPS: Certificarea profesionala a inginerilor proiectanti de structuri: un moft sau o necesitate?

Share

In activitatea de zi cu zi, inginerii proiectanti de structuri se confrunta cu multe dificultati. Situatia pandemica COVID-19, prin limitarea interactiunilor sociale, a scos la iveala unele probleme noi si altele vechi, ale caror solutii au fost amanate in timp. Digitalizarea procesului de proiectare prin implementarea tehnologiei BIM sau implementarea semnaturii electronice au devenit in scurt timp subiecte importante. Insa asa cum vom constata din ideile ce urmeaza, putem identifica legaturi stranse intre diferitele probleme profesionale cu care ne confruntam.

Certificarea profesionala: un moft sau o necesitate? Aceasta ar putea fi una dintre intrebarile privind activitatea inginerilor proiectanti de structuri. Si cum rezolvarea problemelor de regula incepe cu analiza si evaluarea / identificarea solutiilor posibile, ar trebui sa dezbatem mai mult pe aceasta tema  in mediul profesional.

Articolul de fata isi propune abordarea problemei certificarii profesionale a inginerilor proiectanti de structuri pe trepte de competente, formuland cateva solutii posibile, care ar putea avea un impact pozitiv in mai multe planuri ale sectorului economic si social.

 

Situatia actuala

Regulamentul privind certificarea profesionala a inginerilor proiectanti de structuri pe trepte de competenta a fost indelung dezbatut de-alungul timpului intre practicantii acestei profesii. Dupa foarte mult timp s-a ajuns la o prima varianta agreata, care se regaseste pe pagina web a Asociatiei Inginerilor Constructori Proiectanti de Structuri (AICPS) [1]. In forma sa actuala – cu partile lui bune si cu defecte, acest regulament exista si poate fi considerat un document de referinta si un inceput in certificarea profesionala a inginerilor proiectanti de structuri. Momentan certificarea profesionala pe trepte de competenta este un act benevol al doritorilor.

Dezbaterile in contradictoriu privind certificarea AICPS (sau orice alta forma de certificare) pe trepte de competenta exista si continua, ori de cate ori aspectul certificarii profesionale ajunge pe ordinea de zi. De ce sunt unii ingineri proiectanti de structuri refractari si reticienti la actul de certificare? Si aceasta este o intrebare la care cautam posibile raspunsuri.

In privinta necesitatii certificarii profesionale, am putea cu usurinta sa ne indreptam privirea spre practica curenta a tarilor membre UE. De preferat este insa o judecata bazata pe logica, analizand procesul in care cei care profeseaza sunt implicati.

Am putea incepe cu etimologia cuvantului Inginer – Engineer. Cuvantul inginer provine din limba latina: ingerere – care inseamna creaţie, a crea. Profesie provine din cuvantul „profess”, care are radacinile prin secolul 17. In Anglia medievala, calugarii au fost in general cei bine educaţi si profesau cu un juramant depus. „Professor” – se refera la primii profesori, care au rezultat din randul calugarilor educati iar cuvantul „Professional” –  a capatat definitia unui grad inalt de educaţie şi responsabilitate sociala.

Daca verificam definirea cuvantului inginer pe Wictionar, acesta inseamna specialist cu calificare superioara in domeniul tehnicii, care aplica principiile teoretice din matematica si stiinte naturale pentru a crea un produs concret.

Inginerii proiectanti de structuri reprezinta eminente cenusii ale societatii, incarcate cu responsabilitatea pentru rezistenta, stabilitatea si siguranta in exploatare a patrimoniului intreg construit. Cand pomenim de siguranta, aceasta se poate extrapola la siguranta intregii societati, care are traiul si activitatea de zi cu zi in cladiri proiectate de inginerii proiectanti de structuri. Putem surprinde in fraza anterioara gradul inalt de responsabilitate sociala care le revine inginerilor proiectanti de structuri. Pe buna dreptate se poate lansa urmatoarea intrebare: este oare societatea constienta de rolul si responsabilitatea pe care le au inginerii proiectanti de structuri?

Judecand dupa responsabilitatea atribuita, profesia de inginer proiectant de structuri are un impact major asupra calitatii vietii si sigurantei tuturor cetatenilor, chiar daca acest lucru nu este constientizat in unele cazuri de niciuna dintre parti: nici de beneficiarii acestor servicii (cetatenii societatii) si uneori nici de prestatorul acestor servicii (inginerii proiectanti de structuri).

In constientizarea acestor aspecte pot avea un rol important asociatiile profesionale, care sa catalizeze si sa apropie cele doua parti, printr-o comunicare eficienta.

 

Necesitatea implementarii unui sistem de certificare profesionala

Profesia de inginer proiectant de structuri, prin caracterul ei, are legatura cu fiecare individ din societate aproape 24 de ore pe zi: traim si ne desfasuram activitatea zilnica in cladiri cu structuri proiectate si/sau verificate/expertizate de ingineri proiectanti de structuri. Am putea spune ca aceasta breasla ne vegheza siguranta in permanenta. De aceea, plecand de la aceasta premisa am putea defini o explicatie logica pentru necesitatea certificarii profesionale. Pentru exemplificare, definim doua roluri importante:

  • Rol 1: Inginerii proiectanti de structuri, care sunt absolventi ai Facultatilor de Constructii. Pana la absolvire, acestia apartin institutiei cu statut de student, absolvirea marcandu-se dupa 4 ani de studiu teoretic (in prezent) cu o diploma de licenta. Diploma obtinuta asigura detinatorului dreptul pe viata de a profesa ca inginer proiectant de structuri. Toti detinatorii unei diplome valide vor intra pe piata muncii cu statut de „practicant”, unde vor exista de la incepatori (fara experienta profesionala), pana la profesionisti experimentati (cu experienta profesionala indelungata – acumulata din lucrari executate). Si vor coexista si cei care detin o diploma – fara a profesa/practica meseria – si cei care detin o diploma si profeseaza, acumuland o experienta profesionala mai bogata sau limitata.
  • Rol 2: Beneficiarii serviciilor asigurate de inginerii proiectanti de structuri, care sunt investitorii, in cautare de ingineri proiectanti de structuri pentru proiecte de structuri de cladiri diverse din toate categoriile.

In lipsa unui sistem de certificare, putem formula la prima vedere cel putin 3 probleme fundamentale:

  • Problema nr. 1: In momentul de fata nu exista vreo evidenta actualizata despre cei care profeseaza in rolul 1 – nici ca numar si nici ca experiente profesionale acumulate. Cum poate verifica investitorul daca inginerul proiectant de structuri este unul care profeseaza in domeniu?
  • Problema nr. 2: Daca facem o clasificare a proiectelor pe nivele de complexitate conform [2] (1 – structuri simple, 2 – structuri de complexitate medie, 3 – structuri de complexitate peste medie, 4 – structuri complexe), cum selecteaza beneficiarul (rol 2) din masa detinatorilor de diplome (rol 1) cine detine experienta adecvata pentru un proiect scos la licitatie?
  • Problema nr. 3: La ce riscuri se expune investitorul (rol 2) daca la o lucrare atribuita selecteaza un inginer proiectant de structuri al carui nivel de competente nu corespunde cu gradul de complexitate conform experientei profesionale acumulate?

Formularea problemelor ar putea continua, insa pentru o analiza scurta ne putem opri asupra acestora 3, fundamentale.

Posibilele raspunsuri la problemele identificate le putem defini referindu-ne la sistemul actual versus un sistem imbunatatit.

 

Sistemul actual practicat versus un sistem imbunatatit

In sistemul actual singura dovada solicitata este diploma de absolvire. Insa existenta actului de absolvire nu poate dovedi statutul de practicant al semnatarului pe un proiect de structura si nici valabilitatea semnaturii acestuia pe un plan predat.

Intr-un sistem imbunatatit, existenta unei semnaturi digitale ar exclude problema identificarii posesorului acestei semnaturi, verificarea facandu-se la atribuirea semnaturii digitale. Iar centralizarea intr-o baza de date doar a utilizarii semnaturii digitale ar putea servi la dovedirea statutului de practicant al semnatarului pe un proiect de structura. Categorizarea proiectelor semnate dupa criterii de complexitate ar putea furniza informatii /dovezi despre experientele profesionale acumulate de catre posesorul semnaturii digitale.

In privinta selectiei omului potrivit pentru proiectul potrivit, un raspuns trivial si probabil cel mai des aplicat in piata in momentul actual este criteriul pretului minimal si problemele colaterale generate de interpretarea gresita a ceea ce inseamna pretul minim.

Activitatea de proiectare, in procesul complex de realizare a unei constructii, reprezinta acea parte din proces care creeaza valoare adaugata. Aplicata defectuos, poate avea un efect invers, si anume sa creeze paguba. Criteriul pretului minim ar trebui sa fie interpretat dupa principiile metodei sistematice a ceea ce se numeste value engineering. Probabil, cea mai frumoasa formulare pentru aplicarea acestui principiu a fost oferita de catre Antoine de Saint Exupery (1900 – 1944), pilot francez si scriitor: Perfection is achieved not when there is nothing more to add, but when there is nothing left to take away. Ar fi ideal ca, in procesul de proiectare a oricarei structuri, sa ne ghidam activitatea dupa acest principiu.

Intr-un sistem imbunatatit, existenta unei cerificari pe nivele de competenta, care si-a fixat ca obiectiv perfectiunea, ar putea aduce usurinta selectiei si siguranta sporita pentru investitor. Castigul colateral ar putea fi cresterea continua a cunostintelor / competentelor, care poate contribui in acest fel la cresterea perfomentelor si efecte pozitive asupra intregii societati.

Un sistem aplicat fara obiective de performanta clar definite ofera iluzia pretului minim la contractare si costuri suplimentare pana la incheierea lucrarilor si in unele cazuri chiar si pe toata perioada de exploatare a cladirii. Iar efectele colaterale sunt inverse: scaderea permanenta a performantelor globale si in final practici profund lipsite de etica profesionala.

Selectia cel putin pe baza de competenta corespunzatoare nivelului de complexitate al proiectului este definita conform [2] ca o responsabilitate a investitorului. Nerespectarea unor cerinte elementare privind nivelul de competenta poate genera unele dintre scenariile descrise mai sus dupa selectia pe baza de pret minimal.

In privinta riscurilor, discutia ar trebui sa inceapa cu explicitarea si asumarea acestor riscuri. Nu exista proiecte 100% sigure. Orice diferenta in siguranta pana la cifra de 100% reprezinta risc si ar necesita atentia cuvenita.

In sistemul actual practicat, prea putin sau mai deloc nu se discuta despre riscuri. Situatia este considerata rezolvata cu sistemul de verificare a proiectelor sau impunerea incheierii unei polite de asigurare profesionala.  Insa, la o analiza mai atenta, ambele sisteme – si cel de verificare si cel de asigurare profesionala – nasc la fel de multe semne de intrebare, despre care ar trebui dezbatut.

Discutia despre riscuri si prevenirea acestora ar trebui sa fie o normalitate si un proces constientizat si asumat intre partile implicate. Este un fapt dovedit statistic ca lipsa unui sistem de certificare contribuie la cresterea riscurilor iar aplicarea unui sistem performant de certificare  ar putea avea ca efect reducerea riscului rezultat din procesul de proiectare.

Dupa cum putem constata, avem de-a face cu o problema holistica: certificarea profesionala pe trepte de competente este doar un sistem complementar al sistemului educational sau al celui de verificare, iar efectele procesului de certificare au influenta asupra calitatii proiectelor, putand avea stranse legaturi cu avizarea digitala si performantele economice rezultate.

Certificarea inginerilor si monitorizarea permanenta a activitatii de catre o autoritate competenta ar trebui sa insemne o normalitate pentru cei care profeseaza in aceasta meserie. Dupa absolvire, ar fi normal sa existe o veriga continua si monitorizabila pentru a putea vedea ce se intampla cu absolventii intrati/iesiti in/din acest sistem. In momentul de fata orice inginer proiectant de structuri se poate certifica in AICPS pe baza de dosar si poate mentine acest statut printr-un sistem de credite: dovedeste printr-un dosar competentele (pas 1) si mentine aceste competente – sau le dezvolta prin formare si invatare continua, acumuland credite (pas 2 – periodic – pana la final de cariera).

Intr-o schema simpla, intre absolvire si retragere din activitatea profesionala, sistemul bazat pe certificare s-ar reprezenta ca in figura 1.

E simplu si logic. Absolventii parasesc bancile facultatii (obtin diploma) si mentin/acumuleaza experienta profesionala in mod continuu, practicand meseria (se arondeaza la o asociatie profesionala de profil). Sunt numeroase domenii in care procesele functioneaza dupa aceste principii. Cel mai banal este dreptul de a conduce un autovehicul. Si in acest caz, reinnoirea dreptului este periodica. Diferenta dintre cele doua situatii este insa majora: pe cand conducatorul unui automobil in cazul unui accident poate vatama un grup restrans de oameni, inginerul proiectant de structuri opereaza pe o alta scala, avand posibilitatea sa creeze pagube materiale mult mai mari si sa pericliteze numeroase vieti omenesti.

Problema este lipsa obligativitatii sau lipsa interesului pentru performanta? In sistemul actual bazat pe actul benevol, certificarea devine un moft. Interesul pentru performanta este un act benevol, insa pentru a putea face performanta, practicarea unui altfel de sistem ar fi o necesitate.

Urmarind discutiile in mediul online se constata ca majoritatea inginerilor proiectanti care profeseza au identificat problema de fond. In mod similar, AICPS constata problema, insa este neputincios din lipsa de autoritate si interes la nivelul domeniului. Autoritatile de resort au multe alte probleme pe langa cea descrisa, problema certificarii nefiind o prioritate. Iar urmand deviza ca ne schimbam noi in sinea noastra, si vom constata ca lumea in jurul nostru treptat-treptat se va schimba, va produce efecte peste doua generatii.

 

In loc de concluzii: rolul asumat de AICPS

Asa cum reiese si din documentele statutare, asociatia AICPS are drept scop sustinerea si apararea intereselor profesionale si social-cetatenesti ale membrilor, urmarind intarirea si consolidarea rolului acestora, a prestigiului si autoritatii lor profesionale, asigurarea drepturilor ce li se cuvin pentru activitatea desfasurata indiferent de forma in care acestia sunt angajati.

Obiectivul de baza al Asociatiei AICPS este cresterea continua a stiintei si profesiei de inginer proiectant de structuri pentru asigurarea bunastarii societatii.

Putem cu usurinta constata ca rolul asumat de AICPS reprezinta cam tot ce se ascunde in spatele etimologiei cuvintelor Inginer si Profesie, fiind cea mai in masura entitate sa administreze problema certificarii profesionale.

 

Scopul principal al certificarii, pentru care AICPS militeaza

Certificarea AICPS isi propune ridicarea continua a nivelului profesional al membrilor de asa natura incat toti membrii certificati sa fie recunoscuti pe piata muncii cu avantaje reale in ceea ce priveste capacitatea de integrare si obtinerea unor conditii de lucru superioare (extras din regulamentul de certificare actual al AICPS).

AICPS sustine ideea implementarii unui sistem de certificare in Romania. Ii lipseste numai autoritatea si interesul necesar tocmai din randul celor vizati de certificare. Ca sa ajungem sa avem un sistem performant, care sa dea randament, avem nevoie de suportul inginerilor proiectanti de structuri si de suportul autoritatilor de resort. Lipsa acestui suport echivaleaza cu mentinerea unui sistem deficitar daunator, in urma caruia se nasc situatii cu practici profund lipsite de etica profesionala. Implementarea unui sistem adecvat va necesita schimbarea mentalitatii unei generatii de ingineri. AICPS va milita pentru realizarea acestor obiective, pentru ca avem aceasta datorie etica si morala fata de semenii nostri si generatiile viitoare.

 

Referinte

[1] Regulament de certificare pe pagina AICPS, disponibil la adresa www.aicps.ro;

[2] Engaging Structural Engineers – a Guide for Clients. Publicatie, The Institution of Structural Engineers.

 

Autor:
ing. Zsolt Nagy – Director Certificare, AICPS

 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 173 – septembrie 2020, pag. 16

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2020/09/01/aicps-certificarea-profesionala-a-inginerilor-proiectanti-de-structuri-un-moft-sau-o-necesitate/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.