«

»

ARACO: Argumente pentru anularea Instructiunii ANAP 1/2019

Share

In opinia noastra, scopul unei Instructiuni este acela de a clarifica prevederile legale neclare, de a da o interpretare corecta, unitara si in sprijinul proiectului, acelor prevederi care pot lasa loc de interpretari diferite.

In discutiile purtate cu ANAP in ultimele 6 luni, ARACO a solicitat reglementarea specifica pentru o serie de aspecte, dintre care cele mai relevante sunt:

  1. Actualizarea pretului in cazurile speciale (cand contractul nu contine clauze de ajustare/revizuire), mai ales in cazul modificarilor legislative cu impact major si efecte diseminate pe mai multe componente de pret, acest aspect constituindu-se intr-una dintre cele mai importante si controversate probleme cu care actori implicati in constructii (nu doar constructori, ci si autoritati contractante, instante de judecata si tribunale arbitrale) se confrunta, in special incepand cu momentul adoptarii OUG nr. 114/2018.
  2. De asemenea, o alta problema foarte controversata cu care se confrunta, deopotriva, atat Beneficiarii, cat si Constructorii, si pentru care am solicitat reglementarea este cea a contractelor a caror procedura de achizitie s-a derulat in temeiul OUG 34/2006, iar Contractul s-a incheiat dupa intrarea in vigoare a noului pachet legislativ, cu o intarziere semnificativa (2-3 ani) in derularea procedurii de atribuire.
  3. Reglementarea modalitatii concrete prin care ar trebui ajustat pretul contractelor de constructii ca efect al OUG nr. 114/2018, tinand cont de:
  • faptul ca, la data adoptarii OUG nr. 114/2018, nu era in vigoare nicio instructiune sau norma clara care sa stabileasca modalitatea concreta de ajustare – erau in schimb in vigoare (si sunt in continuare) prevederi legale ce impuneau ajustarea fara limitari si compromisuri pe seama constructorilor;
  • faptul ca Instructiunea ANAP nr. 2/2018 a fost prima astfel de norma al carei scop declarat a fost chiar ajustarea generata de OUG nr. 114/2018;
  • adoptarea Instructiunii ANAP nr. 1/2019 si, mai nou, anularea provizorie a acesteia de catre instantele de judecata ca urmare a actiunii in instanta generata de ARACO impreuna cu o serie de membri ai sai;
  • posibila adoptare a acestei noi Instructiuni.

Chiar am aratat argumentat ca efectele Instructiunii nr. 2/2018 nu pot fi pur si simplu sterse si ca aceasta instructiune este singura care ar putea reglementa problema ajustarii impuse de OUG nr. 114/2018.

Ultima forma a Proiectului de instructiune transmis de ANAP la sfarsitul lunii octombrie 2020 este departe de a rezolva aceasta problema. Dimpotriva, identificam o serie de regrese aduse de aceasta forma, inclusiv raportat la formele anterioare ale aceluiasi Proiect. In aceste conditii, ARACO a solicitat in continuare ca:

  1. ANAP sa exprime un punct de vedere cu privire la actul normativ aplicabil ajustarii generate de OUG nr. 114/2018, iar daca ANAP prevede ca aceasta noua Instructiune s-ar aplica, sa stabileasca si modalitatea concreta de ajustare. In primele materiale transmise de ARACO am propus fie procedura de ajustare prevazuta de Ordinul Ministerului Fondurilor Europene nr. 884/2018, fie formula simplificata din HG nr. 1/2018 pe care, cel putin aparent, forma actuala de proiect o exclude de la aplicare in cazul modificarii salariului minim.
  2. Ajustarea prin folosirea formulei simplificate din HG nr. 1/2018 in cazurile imprevizibile.
  3. ANAP sa revina la enumerarea cazurilor exemplificative in care ajustarea este obligatorie in lipsa clauzelor/formulelor contractuale, astfel cum acestea au fost identificate la art. 7 din Instructiunea ANAP nr. 2/2018, precum si la art. 4 din formele initiale ale Proiectului actual de instructiune.
  4. Ajustarea pretului in cazul in care durata de derulare a procedurii de atribuire se prelungeste peste durata de valabilitate a ofertelor sa fie obligatorie din doua motive esentiale:
  • Dimensiunea financiara a expunerii este enorma in conditiile in care exista proceduri de atribuire prelungite chiar si cu peste 2 – 3 ani fata de durata avuta in vedere;

In acest caz, ca si in cazul prelungirii duratei de executie, contractele au iesit din parametrii estimati si din cei care puteau fi estimati rezonabil de orice constructor la data formularii ofertei.

  • Norme legale superioare impun acest lucru. OUG nr. 114/2018 a intrat in vigoare in perioada de implementare a unor contracte incheiate in cadrul unor proceduri initiate sub imperiul OUG nr. 34/2006 si al HG nr. 925/2006.

Potrivit art. 6 alin. 2 teza finala si art. 97 alin. 4 lit. b) din HG nr. 925/2006, pretul se ajusteaza in cazul in care se prelungeste durata procedurii de atribuire, iar autoritatea contractanta trebuie sa-si asume acest lucru ori de cate ori solicita prelungirea ofertelor.

Prelungirea duratei de derulare a procedurii de atribuire conduce, in general, la doua efecte negative ce afecteaza buna desfasurare a executiei lucrarilor, si anume:

  • decalarea semnarii contractului de achizitie – ceea ce face ca Antreprenorul sa necesite „aducerea” contractului, din punct de vedere economic, la data semnarii prin ajustarea pretului intre data la care ar fi trebuit semnat si data la care se semneaza in realitate, si
  • decalarea executiei lucrarilor contractului de achizitie cu perioada prelungirii procedurii de atribuire – ceea ce face ca Antreprenorul sa execute contractul intr-o perioada diferita de timp in care dinamica evolutiei costurilor din piata sa fie complet diferita de cea pe care ar fi suportat-o daca ar fi executat contractul in perioada de timp pentru care a prezentat oferta.

Daca analizam prevederile art. 97 din HG 925/2006 rezulta ca prin acest articol legiuitorul trateaza „Pretul Contractului”, despre care precizeaza:

  • ca poate fi exprimat in Lei sau in valuta;
  • ca, pe parcursul indeplinirii contractului, pretul poate fi ajustat in urmatoarele 3 situatii:

1) situatia cand au avut loc modificari legislative, modificari ale normelor tehnice, modificari de taxe etc.;

2) cand pe piata au aparut conditii in urma carora s-a constatat cresterea/diminuarea indicilor de pret pentru elementele constitutive ale ofertei;

3) cand durata de aplicare a procedurii de atribuire se prelungeste, in mod neprevazut, peste perioada preconizata initial si din motive care exclud orice culpa a ofertantului/contractantului.

Pentru cele doua situatii prevazute la punctele (1) si (2) de mai sus, legiuitorul a indicat, la alin. 3 al art. 97, obligatia Autoritatii Contractante de a preciza posibilitatea ajustarii prin Documentatia de Atribuire si prin Clauzele Contractuale.

Pentru situatia de la punctul (3) de mai sus, legiuitorul a precizat foarte clar la alin. 4 al art. 97 ca nu trebuie indeplinite conditiile prevazute la alin. 3.

Asadar, art. 97 alin. 4 lit. b) din HG 925/2006 coroborat cu art. 6, alin. 2 din acelasi act normativ prevad posibilitatea ajustarii pretului contractului de achizitie publica in situatiile si conditiile stabilite in mod expres la art. 97, alin. 1, alin. 2 lit. a) si b) si alin. 3, precizandu-se la alin. 4 situatiile exceptionale cand este posibila ajustarea fara a fi indeplinite conditiile de la alin. 3, respectiv „atunci cand durata de aplicare a procedurii de atribuire se prelungeste, in mod neprevazut, peste perioada preconizata initial si din motive care exclud orice culpa a ofertantului/contractantului”.

Aceasta situatie speciala, pe langa celelalte prevazute la alin. 4, reprezinta exceptie de la regulile instituite la alin. 3, dispozitie care prevede posibilitatea de ajustare a pretului numai daca a fost prevazuta in documentatia de atribuire, cat si in contractul ce urmeaza a fi incheiat.

In concluzie, incadrarea juridica, mai precis temeiul de drept este oferit de prevederile art. 97 din HG 925/2006 mentionate mai sus, care la alin. 2 precizeaza ca „Pe parcursul indeplinirii contractului pretul poate fi ajustat.”, iar la alin. 4 al acestui articol, care este in continuarea alin. 2, se reglementeaza alte situatii cand este posibila ajustarea pretului, fara indeplinirea conditiilor prevazute la alin. 3, dar tot pe parcursul executarii contractului.

Nu rezulta de nicaieri, din cuprinsul alin. 4, ca acesta s-ar aplica numai perioadei anterioare incheierii contractului, nu si pe parcursul indeplinirii acestuia. Dimpotriva, legiuitorul a indicat foarte clar ca, pe parcursul indeplinirii contractului, atunci cand durata de aplicare a procedurii de atribuire se prelungeste in mod neprevazut peste perioada preconizata initial si din motive care exclud orice culpa a ofertantului/contractantului, ajustarea pretului contractului este posibila fara a fi indeplinite conditiile prevazute la alin. 3 ale aceluiasi articol, adica fara a fi fost precizata prin Documentatia de Atribuire.

Prelungirea duratei procedurii de atribuire sa fie mentionata drept caz expres de ajustare, iar ajustarea sa fie realizata prin aplicarea formulei simplificate din HG nr. 1/2018.

Suplimentar, se impune excluderea din textul Proiectului de Instructiune a prevederilor art. 12 alin. 2 lit. b): „valoarea contractului nu se va ajusta daca exista in contract prevederi contractuale prin care operatorul economic si-a asumat riscul prevederilor legislative”.

Aceasta clauza este nelegala intrucat incalca dispozitiile legale imperative ale art. 164 alin. 4 din HG 395/2016 care instituia aplicabilitatea directa a ajustarii in caz de modificare legislativa.

Similar, toate prevederile din Proiectul de instructiune care impun obligatia semnarii unui act aditional in orice situatie de modificare sunt nelegale si conduc la efecte practice extreme.

Evident, exclusiv pentru bune practici, recomandarea sau obligatia autoritatii contractante de a formaliza o modificare prin act aditional este utila. Instituirea unei obligatii generale si opozabile operatorilor privati insa este cu totul altceva.

Forma actuala a Proiectului permite o practica nelegala, insa des intalnita, ca beneficiarul sa refuze sa plateasca ajustarea de pret, valoarea unei cantitati suplimentare, costuri generate de prelungirea termenului si chiar penalitatile de intarziere sub pretextul ca tot el, beneficiarul, nu a semnat actul aditional care sa formalizeze aceasta obligatie (de multe ori prevazuta in contract).

In acest caz, pe logica Proiectului de instructiune, operatorul privat nu ar putea sa solicite in instanta direct sumele, ci va trebui sa solicite obligarea autoritatii contractante la semnarea aditionalului. Daca autoritatea refuza semnarea si dupa ce instanta dispune acest lucru, se impune un nou proces avand ca obiect executarea obligatiei de a face (de a semna), anevoios si consumator de timp.

Discutiile purtate in acest an cu reprezentantii ANAP se dovedesc a fi greoaie si cronofage. Ele trebuie continuate insa si finalizate astfel incat efectele economico – financiare profund negative pentru contractorii care au derulat sau deruleaza proiecte incepute inainte de promovarea OUG 114/2018 sa fie in mod onest corectate si eliminate!

Folosim apropierea sfarsitului acestui an grav, care marcheaza si 30 de ani de la infiintarea ARACO, pentru a le transmite partenerilor si membrilor nostri sa fie rezilienti dar mai ales adaptivi la tot ce inseamna schimbarile cu care am inceput deja sa ne confruntam!

Si, mai ales, sa conteze pe sprijinul ARACO!… 

Cu stima,
Laurentiu Plosceanu – presedinte ARACO

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 176 – decembrie 2020, pag. 10

 

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2020/12/01/araco-argumente-pentru-anularea-instructiunii-anap-1-2019/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.