Cetatea TURNU intre cercetare, restaurare / conservare si executie

Proiectant general:
CREDO DESIGN SRL
– sef de proiect complex –  arh. ing. Aurora TARSOAGA,
– asistent lucrare – arh. Marko PUDAR 

Antreprenor general:
INSPETI BUILDING RESTAURATION SRL – Madalina IGNATUC,
INSPET SA 

Beneficiar:
MUNICIPIUL TURNU MAGURELE

Obiectivul pe care dorim sa-l prezentam face parte din seria de situri arheologice pe care firma noastra de proiectare le-a preluat de la prima faza de proiectare D.A.L.I/S.F. (Documentatie Tehnica de Avizare a Lucrarilor de Interventie / Studiu de Fezabilitate), pana la P.Th./ D.E. (Proiect Tehnic de Executie / Detalii de Executie) si Asistenta Tehnica din partea Proiectantului, autor al proiectului.

Proprietatea sitului aflata in posesia Municipalitatii Turnu Magurele nu reprezinta intreaga Cetate medievala, aspect foarte clar delimitat de fotografiile aeriene realizate in anii 1979 si 2004, documente puse la dispozitie de doamnele Ecaterina si Alexandra TANTAREANU, in studiul istorico-arhitectural privind ruinele Cetatii TURNU, realizat in 2014, la solicitarea biroului nostru.

Vorbim, asadar, despre Situl arheologic de la Turnu Magurele, punct „Turnu”, obiectiv nominalizat in Lista Monumentelor Istorice la categoria A, a monumentelor de importanta nationala si universala, cod LMI: TR-I-s -A-14229, situat la aproximativ 700 m de malul fluviului si la o distanta de aprox. 1 km de DN 25, ce face legatura cu Bulgaria printr-o linie de bac, in dreptul orasului bulgar Nikopol, fosta Cetate otomana Nicopole.

Asezarea dateaza, conform cercetarilor de arhiva si studiilor realizate de predecesorii nostri arheologi, de la sfarsitul secolului al XIV-lea, moment in care Mircea cel Batran urca pe tronul Tarii Romanesti, iar Imperiul Otoman, ocupand pozitii strategice in Peninsula Balcanica, viza controlul regiunii Dunarea de Jos, respectiv ambele maluri ale batranului fluviu. In acest context, s-a dezvoltat un intreg lant de cetati la granita sudica a tarii, creand un sistem articulat, format din puncte de ofensiva si de aparare pe malul stang al Dunarii la Severin, Turnu, Giurgiu, pe malul drept al fluviului, la Silistra si-n Dobrogea la Harsova si Enisala, care la randul lor erau avanposturi ale cetatilor de la gurile Dunarii, Chilia si Cetatea Alba. Mai mult, Cetatea TURNU este asezata langa zona celui mai drept drum dintre Ardeal si Peninsula Balcanica, trecand pe Valea Oltului spre Valea Osamului, in Bulgaria. Cum in anul 1393 Cetatea Nicopolei a fost ocupata de turci, Cetatea TURNU a fost desemnata atat in documentele romanesti, cat si in cele straine sub numele de Nicopolul Mic / Nicopolea Mica sau Nicopolis Minor. In izvoarele documentare si cartografice mai poarta si alte denumiri, respectiv turcescul Kule, forma slavizata Holovnik si grecescul Pirgos, ce reprezinta echivalentul cuvantului romanesc „Turnu”.

Ruina Cetatii, asa cum am gasit-o noi, echipa CREDO DESIGN, inainte de realizarea fazei D.A.L.I./S.F., se zarea cu greu din vegetatia abundenta – paduricea ce domnea in camp deschis, printre culturile abia pregatite pentru sezonul rece de catre agricultorii din zona Turnului Magurele. Impresionant de trist, o istorie uitata, vie doar in documentele gasite la echipele de arheologi care au cercetat acest loc din mijlocul lanurilor.

Intentiile anterioare, nereusite, de restaurare / conservare a sitului din anii 1934 – 1939, deschise de Comisia Monumentelor Istorice, si apoi cea a Directiei Monumentelor Istorice din Bucuresti din anii 1976 – 1977, ce au avut ca scop clarificarea problemelor de datare, identificarea sistemului defensiv si a tehnicilor de construire in vederea introducerii monumentului in circuitul turistic, s-au concretizat prin initiativa Municipiului Turnu Magurele de a relua ideea realizarii acestui obiectiv mai vechi, accesand fonduri europene prin Programul de Cooperare transfrontaliera Romania – Bulgaria 2014-2020, in anul 2014.

Proiectul a urmarit indeaproape, prin Tema primita, introducerea in circuitul turistic intern si international a acestui obiectiv putin mediatizat si aproape uitat de valoare nationala si internationala. Astfel, interventiile propuse de echipa noastra au definit, dupa cercetarile de arhiva si discutiile cu ultima echipa de arheologi care au sustinut ultimele campanii de cercetare din 2006 si 2009 (TANTAREANU – CANDEA), liniile posibile de conservare si restaurare, apoi amenajare pentru pregatirea circuitului de vizitare final.

La momentul 0 – demararea proiectului in faza D.A.L.I./ S.F., am gasit pe sit o ruina acoperita de pamant si vegetatie, de o inaltime de aproximativ 3,96 m, fata de cota de calcare din acel moment, cota ce nu era cea reala. Accesul spre sit se facea, ca si acum, pe un drum de pamant, protejat de un rand de plopi, drum ce face legatura cu un altul lateral direct din DN 25, din piatra cubica, extrem de pitoresc, in contextul vegetatiei salbatice, specifice zonei. Turnul semicircular de pe latura estica era inclinat spre prabusire, santul de aparare acoperit aproape in intregime de vegetatie, cu o umiditate excesiva generata pe de o parte de panza freatica avansata, iar pe de alta, de mica padurice crescuta din ziduri si imediata imprejmuire a zidurilor.

Am realizat atunci ca, cel putin pentru partea a doua de proiectare, pentru realizarea si definitivarea fazei P.Th./D.E., este necesara abordarea proiectului in formula design&build, fiind varianta cea mai eficienta, cu conditia de a gasi un antreprenor dedicat si atent la detaliu, cu echipa de restauratori de piatra si artisti plastici in piatra performanti, aspect destul de dificil de atins, din motive de lipsa acuta de personal calificat.

Practic, primele cercetari si masuratori realizate de echipa CREDO DESIGN, pentru D.A.L.I./ S.F., au avut nevoie de o perioada dedicata curatarii si defrisarii vegetatiei, pentru ca in acel moment 0 nu puteam macar identifica sapaturile anterioare. Aceasta activitate „de despadurire” a fost realizata si sustinuta in prima faza de Primaria Turnu Magurele.

Astfel, am putut gasi zidurile, intr-o stare extrem de precara de conservare, cu zonele clare de interventie cu mortare de ciment ale anilor 1934-1939, cu parti din zid imprastiate in imediata vecinatate a ansamblului, dar si localizarea bazei fantanii sitului.

Prima faza a proiectului a cuprins interventiile de consolidare, restaurare si conservare a ruinei, inclusiv amenajarea peisagera si sistematizare verticala. Propunerea corpului anexa cu functiune de punct info, grupuri sanitare pe sexe si pentru persoane cu dizabilitati, cu un spatiu aferent cercetatorilor pentru depozitarile de sit, in limitele financiare existente, a apartinut fazei a doua. Amplasamentul acestui corp anexa a fost ales impreuna cu doamna arheolog E. TANTAREANU, ca fiind zona cu cel mai mic potential de ruina ingropata si lateral accesului in incinta delimitata, proprietate a Municipalitatii. In faza P.T./D.E si Executie, cand a fost posibila cercetarea preventiva a locului destinat corpului anexa, am constatat cu bucurie ca estimarea doamnei E. TANTAREANU a fost corecta, zona respectiva fiind curata si apta pentru amplasarea sa. Acest corp l-am gandit si proiectat semiingropat si partial acoperit de pamant si vegetatie joasa, pentru a facilita impunerea turnului ca element principal al spatiului, cu o imagine coerenta si bine delimitata de la distanta, pe toate directiile existente de acces dinspre DN25 si nu numai, cu vizibilitate perfecta spre Cetate.

Pentru o vizionare cat mai spectaculoasa si exhaustiva a sitului, am propus achizitionarea si amplasarea unui balon cu aer cald, din care un numar de aprox. 6-10 persoane, functie de vreme si mai ales de vant, dar oricum in perioada calda a anului, pot admira si intelege Cetatea TURNU de la inaltimea la care se va ridica balonul.

Din punct de vedere structural, la ruina Cetatii, s-au propus si realizat foraje pentru instalarea unui sistem agrementat format din bare elicoidale din otel inoxidabil AISI 304 si geo-mortar structural pe baza de var pentru injectarea ulterioara a golurilor, dupa ce in prealabil s-au realizat sondaje cu dezveliri pentru identificarea fundatiei, introducere de tije de armare cu fibra elastica intr-un pat de mortar de var, reparatii structurale locale, lucrari masive pentru consolidarea zidariei din piatra – moloane mari si mici, de forma neregulata, multe dintre ele reprezentand elemente masive din alte structuri de zid ce au apartinut altor cetati / constructii anterioare acesteia, multe dintre ele fiind din perioada romana, conform inscriptiilor si decoratiilor gasite pe ele.

Corpul anexa a fost proiectat ca o constructie obisnuita semi-ingropata si urmeaza a fi realizat pe o structura mixta din beton armat si zidarie de caramida, cu finisaje din piatra si lemn tratat ca finisaj de exterior, cu strat de aer ventilat. Pardoselile vor fi din piatra naturala, cu completari si modenaturi din sapa mozaicata care vor realiza si completa detaliile de executie. Corpul va fi terasat, iar terasa, inierbata pentru a se confunda, pierde cu ondulatia perfecta a terenului. Acest corp va fi incalzit electric.

Iluminatul arhitectural a fost dedicat substantial ruinei Cetatii si tuturor elementelor nou descoperite la cercetarea arheologica realizata in paralel cu realizarea proiectului in faza P.Th./D.E. si in prima faza a executiei de consolidare.

Amenajarea peisagera si sistematizarea verticala s-au conformat noilor descoperiri arheologice, in Etapa I a executiei, in limita financiara a fondurilor existente. Astfel, sapaturile arheologice intreprinse pe zonele din incintele 1, 2 si de NV ale monumentului, in perioada octombrie 2018 – iunie 2019, au dezvelit o serie de elemente / vestigii arheologice, care nu puteau fi anticipate din faza de realizare a proiectului tehnic.

Elementele / vestigiile noi identificate in urma lucrarilor care au presupus sapaturi manuale si curatari extinse pentru degajarea fortificatiei si a terenului din incinta au impus o regandire (adaptare) a scenariului initial de amenajare a sitului, cu ajustari care vor face posibila accesibilizarea intregului spatiu cu pastrarea partiala a noilor elemente aparute pe parcursul cercetarilor arheologice.

La fel, sistematizarea verticala a suportat si ea modificari de pante, dupa curatarea sitului de vegetatie, dar si dupa extragerea pietrelor / moloanelor din piatra, foste componente ale zidurilor din piatra ale Cetatii, in complexitatea ei, dar mai ales dupa identificarea santului de aparare. Urmare a finalizarii cercetarilor arheologice preventive – coroborat cu masuratorile topografice de verificare realizate in perioada anului 2019 si 30 martie 2020, am realizat actualizarea cotelor de sistematizare.

Un alt aspect neprevazut la acest obiectiv au fost si modificarile climatice si naturale ale sitului, in sensul ca in ultimii ani, prezenta panzei freatice, pe care o puteam sesiza la o simpla deplasare / vizitare a zonei, coroborata cu elimininarea, in mai multe anotimpuri, a vegetatiei agresive (prin dezradacinare si biocidare), a impus schimbarea plantarii gazonului propus, initial, cu trifoi alb, vegetatie mai putin pretentioasa, ce poate fi intretinuta mai usor si tunsa periodic.

Interventia care creeaza spectacolul si reusita vizibila in ochii si mintea oricarui vizitator raman lucrarile de restaurare si conservare, cu completare a zidului istoric. Aici diversitatea pietrei si a caramizii existente in sit si in zid ne-au permis si provocat spre un studiu amplu al componentelor litice, al caramizilor si mortarelor existente din situl arheologic de la TURNU.

Inainte de a propune orice interventie de restaurare a lor, am identificat si studiat cu ajutorul geologilor, ing. dr. Anca Cornelia LUCA si regretatul profesor, dr. Marin SECLAMAN, tipurile de materiale de constructii ce compun zidurile / ruina Cetatii TURNU, respectiv: piatra naturala, caramida si mortarul. Studiul a constatat ca vorbim de o componenta litica a Cetatii in proportie de peste 70% din volumul zidariei, conform releveului petrografic intocmit de cercetatori.

Astfel, analizele au identificat existenta mai multor tipuri de piatra si varietati petrografice, cum ar fi: calcare (biogen de tip bioacumulat, dolomitic, grezos), gresii (cenusie, saraca in fosile, cenusie macrofosilifera, cu ciment limonitic / fosilifera si cu ciment oxidic / nefosilifera), marmure (alba izotropa si rubanata, cu venaturi cenusii pe fond alb), conglomerate, silex (alcatuit din cuart micro si cripcristalin – blocuri nefasonate cu forme si dimensiuni naturale).

Caramizile, reprezentand circa 10-15% din volumul zidariei, sunt de forme si dimensiuni diferite, inclusiv cele trapezoidale cu o latura arcuita (descoperite in ultima faza de cercetare, reprezentand cel mai probabil caramida de bolta), integre, cat si fragmente sau cioburi, cu mai multe varietati granulometrice si structurale, nedefinite clar, cu o compozitie mineralogica atat a liantului, cat si a clastelor (degresantului), variabile.

Mortarele gasite in situ sunt de mai multe generatii, utilizate fie ca liant in zidarie, fie ca mortar de tencuiala. Cercetarea realizata la momentul respectiv, fara un studiu amanuntit microscopic, a condus la urmatoarele concluzii: existenta a trei tipuri de mortare: 1. Mortarul cel mai vechi – mortar de var (liant de var carbonatat) si un agregat polimeric format din nisip si pietris de rau, fragmente de caramida, de calcar si de silex, folosit ca liant pentru blocurile mari din piatra si caramizi; 2. Mortar pe baza de var, de a doua generatie, utilizat local, pentru reparatiile unor portiuni deteriorare din zidarii, cu un agregat cu granulatie mai fina; 3. Mortar pe baza de ciment portland, cu granulatie relativ fina, utilizat la tencuiala, mai rar in zidarie si cel mai recent, distonand cromatic si structural fata de mortarele mai vechi.

Din punct de vedere biologic, studiile si analizele realizate de biologul Oana Mirela CHACHULA au identificat existenta unei bioderme vegetale bine dezvoltate, cu aderenta la substrat, sub forma de numeroase specii ruderale de plante superioare, arbori, arbusti, muschi (briofite – Clasa Musci), alge si diferite specii de licheni sub forma de cruste gri-verzui si galben-orange (licheni saxicoli din Clasa Ascolichenes). Conform recomandarilor biologului, am demarat interventia, imediat dupa curatarea / taierea arborilor mai mari sau medii, prin tratarea suprafetei afectate cu un biocid pe baza de saruri cuaternare de amoniu (2-5%) prin pulverizare si / sau pensulare, de preferinta intr-o perioada in care umiditatea atmosferica este mai ridicata si nu pe vreme ploioasa, mai multe zile consecutiv, operatie repetata pe parcursul executiei, numai sub supravegherea atenta a restauratorului executant.

Etapa de cercetare arheologica ante proiect tehnic dar si cele din timpul lucrarilor de executie – consolidare si restaurare au fost coordonate si verificate de dr. arheolog Robert GINDELE, responsabil campanie de cercetare, reprezentant al Muzeului Judetean Satu Mare, cu aportul substantial al echipei firmei VANDERLAY ARHEO SRL, arheologii Stefan GEORGESCU si Florela VASILESCU.

Colaborarea atenta dintre arheologi si restauratorii executanti coordonati de dl Calin BARZU a facut posibila identificarea unor noi elemente ale vechii Cetati, constructii conexe, descoperirea golurilor, posibil de tragere, din zid, unde am gasit o cantitate masiva de ghiulele / obuze din piatra, de diferite marimi, pe care, parte din ele, le-am conservat si fixat cu mortar de var, in situ, ca martor in zonele in care au fost gasite, iar altele vor face parte din exponatele ce vor mobila interiorul anexei noi, din spatiul multifunctional – corpul anexa ce se va contrui in etapa II.

Referitor la diversitatea dimensiunilor si geometriilor moloanelor gasite in sit, aceasta operatie a prevazut o munca extrem de minutioasa a muncitorilor sub supravegherea atenta a restauratorului executant, in persoana domnului Calin BARZU, care a ales si identificat elementele cele mai semnificative amestecate cu pamant si cu vegetatie sau din sapatura manuala, partial mecanizata din exteriorul inelelor Cetatii, repartizandu-le pe categorii, dupa marcarea zonei de unde au provenit. Practic, acest efort de prelevare si mutare a acestor moloane, mai mari sau mai mici, a numeroaselor fragmente inscriptionate cu text sau cu decoratii extrem de interesante si diverse, a complicat si intarziat executia, dar cu un rezultat final benefic pentru deslusirea misterelor acestui lacas.

O alta etapa, dupa curatarea atenta de radacini si operatia de consolidare a zidariei, a fost citirea atenta a diverselor etape de interventie si construire a Cetatii, marcata extrem de atent in sit, conform hotararilor comune cu toti specialistii, cooptati pentru realizarea proiectului, alaturi de arhitecti. Este de remarcat ca intr-un astfel de santier colaborarea dintre proiectanti, cercetatori ai diverselor domenii – arheologi, geologi, chimisti, biologi si executant – antreprenorul general, inginerul sef de santier si restaurator, este extrem de importanta si absolut necesara. Rezultatul final intr-un sit arheologic este al echipei – proiectanti si executanti, cu sprijinul constant si atent al arheologului.

In ceea ce priveste lucrarile de restaurare si conservare a zidurilor Cetatii, am avut in vedere o serie de operatii realizate pe parcursul a doi ani, mai putin in perioadele reci, ploioase, umede si geroase.

Aceasta lucrare in curs de finalizare este rezultatul multiplelor etape desfasurate pe parcursul a 6 (sase) ani, din care pentru faza D.A.L.I./S.F. au fost alocate 3 luni, iar pentru faza P.Th./D.E. – 4 luni.

Din punctul meu de vedere, perioada de proiectare cu cercetarea aferenta este mica raportata la dimensiunea problemelor acestui sit, in care elementul de neprevazut al cercetarilor, mai ales cele arheologice, poate determina schimbari majore de interventie, atat din punct de vedere rezolvare arhitecturala – functionala, cat si din punct de vedere financiar.

In acest context, se constata aparitia a doua mari probleme la investitiile publice aferente proiectelor de restaurare, in general:

1. Realizarea modificarilor ce apar ca urmare a cercetarilor – aspect firesc si coerent din punct de vedere tehnic al proiectantului de specialitate, presupune practic o reproiectare, realizata prin serviciul de asistenta tehnica, ambele reprezentand servicii diferite din punct de vedere contractual si tehnic, ce raman neremunerate corespunzator;
2. Procentul alocat lucrarilor neprevazute in executie este uniformizat pentru toate tipurile de investitii in constructii, in defavoarea finalitatii interventiilor de pe santierele de restaurare.

Din pacate, legislatia romaneasca nu este adaptata la specificul acestei nise, extrem de sensibile, in care modificarile proiectului initial constituie un aspect normal, dictat strict de rezultatul cercetarii. In mod firesc, seful de proiect complex trebuie sa adune toata informatia specialitatilor, iar decizia sa-i apartina, in contextul in care modificarile sunt punctuale si subordonate rezultatului cercetarii arheologice. Evident, poate exista si situatia sistarii lucrarilor, prin conservare si protejare, atunci cand bugetul nu permite. Dar ramane intrebarea: ce facem cand bugetul nu mai permite nici protejarea si conservarea elementelor nou descoperite…?!

Autor:
arh. ing. Aurora TARSOAGA

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 176 – decembrie 2020, pag. 66