«

»

Concepte, niveluri de performanta, modelari, metode de calcul in propunerea de Cod P100-8/2018 pentru structurile constructiilor cu valoare culturala, comparativ cu P100-3-2019, Eurocode 8-3 si ASCE 41-13 (17)

Share

In prezent, in Romania, interventiile structurale asupra cladirilor cu valoare culturala trebuie sa se conformeze normativelor generale din domeniul constructiilor, respectiv Codul de proiectare seismica (P 100-1) si Codul de evaluare si proiectare a lucrarilor de consolidare la cladiri existente, vulnerabile seismic (P 100-3), acte care nu contin prevederi care sa raspunda pe deplin necesitatilor aparte ale constructiilor istorice (caracteristici constructive, durata de viata diferita, valoare artistica si tehnica etc.).

 Din aceste considerente, precum si din necesitatea alinierii legislatiei nationale la cea europeana si, implicit, a actualizarii metodologiilor din domeniul protectiei si conservarii-restaurarii monumentelor istorice, a fost elaborat Codul de evaluare si propuneri de interventii privind constructiile cu valoare culturala – indicativ P 100-8/2018 (avand la baza directiile metodologiei MP 025-04, elaborata in anul 2004 de catre ing. Mircea Mironescu, prof. dr. ing. Radu-Constantin Petrovici, ing. Teodor Brotea, consultant prof. ing. Alexandru Cismigiu).

In articolul de fata sunt aratate adaptarile modelarilor si metodelor de calcul, evaluarea si interventiile structurale pentru constructiile cu valoare culturala (istorica) la conceptele si criteriile, respectiv nivelurile de performanta, codurile, normativele si conditiile din tara noastra, prin corelarea aspectelor principale ale evaluarilor prin calcul pentru P100-8-2018 – cu acelea din P100-1/2013 si P100-3-2019, Eurocode 8-1 si 8-3.

De asemenea sunt aratate abordarile recente folosite in codurile americane ASCE 41-13 (17), cu adaptarile facute de noi pentru constructiile cu valoare culturala (istorica), respectiv pentru structurile celorlalte constructii existente.

 

In propunerea de cod P100-8/2018, referitoare la interventiile pentru constructiile cu valoare culturala, conceptul de performanta seismica este de natura probabilistica. Nivelul de performanta seismica reprezinta gradul de afectare maxim probabil admis produs de un cutremur cu intensitate prestabilita (asociat unei valori date a IMR), pentru duratele de viata a constructiei si ipotezele pentru evaluare luate in considerare.

Performanta seismica a constructiei depinde de:

  1. a) severitatea hazardului seismic;
  2. b) fragilitatea seismica a constructiei;
  3. c) gradul de expunere.

Nivelurile de performanta sunt definite avand in vedere simultan comportarea, respectiv raspunsul constructiei, comportarea elementelor structurale, elementelor nestructurale, respectiv raspunsul componentelor cu valoare culturala. Acestea sunt stabilite in ordinea descrescatoare a severitatii afectarilor (degradari de rigiditate pana la avarii), astfel: stadiul de precolaps, cu starea limita asociata de precolaps, stadiul de avarii limitate (de siguranta a vietii), cu starea limita ultima asociata, stadiul operational-ocupare imediata cu starea limita de serviciu asociata.

Starea fizica a constructiei in stadiul de precolaps este definita ca fiind foarte puternic avariata dar mentinandu-si integritatea structurala si dispunand de o comportare reziduala de a prelua incarcari gravitationale. Riscul de prabusire locala care ar putea afecta siguranta vietii si produce ranirea grava a unor persoane este ridicat.

Constructia poate fi restaurata cu implicarea unor costuri ridicate si perioade lungi de timp. Dincolo de limita maxima admisa pentru precolaps, stadiul de colaps reprezinta stadiul la care restaurarea este practic imposibila.

Starea fizica a constructei pentru avarii limitate (stadiul de siguranta a vietii), cu stadiul limita ultim asociat, este definita de avarieri limitate, riscul pentru pierderea de vieti si raniri grave este scazut, interventiile pot fi de reparatii si eventual consolidari locale, fara consolidare generala si timp de realizare a interventiilor limitat.

Starea fizia a constructiei pentru stadiul operational ocupare imediata (starea limita de serviciu) este definita de risc de raniri sau pierderi de vieti foarte scazut, constructia putand functiona imediat in conditiile functionarii retelelor edilitare.

Referitor la duratele de viata a constructiilor si ipotezele pentru evaluare luate in considerare, se fac urmatoarele observatii:

  • Constructiile istorice (cu valoare culturala) de la noi din tara pot avea durata de viata efectiva intre 100÷600 de ani.
  • Celelalte constructii existente au o durata de viata efectiva de 50÷150 de ani.
  • Constructiile noi au o durata de viata proiectata, de regula, de 50 de ani, care este o durata de viata de referinta sau normata.

Tot ca regula, evaluarile prin calcul pentru structurile constructiilor noi cat si pentru cele existente se fac pentru ipoteza ca aceastea nu sunt afectate sau avariate.

In P100-8/2018, prin introducerea coeficientilor partiali de siguranta γR1 si γR2, care tin seama de incertitudinile epistemice date de conformarea si starea de afectare a constructiei (fiind rezultati din prelucrarea pe baza probabilistica a factorilor calitativi R1 si R2, obtinuti din evaluarea calitativa), se tine seama de reducerile de capacitate inerente unor structuri care au mai mult de 50 de ani de existenta.

La acesti coeficienti partiali de siguranta se adauga si coeficientul de incredere data pentru caracteristicile de material, coeficienti care sunt dati si luati in considerare si in P100-3/2019.

 

Hazardul seismic

Hazardul seismic la amplasament, modelat pe criterii probabilistice, se cuantifica prin intermediul a trei intervale medii de recurenta (IMR) pentru durata de exploatare de referinta de 50 de ani a constructiei.

Pentru parametrul de baza al hazardului ag care este acceleratia maxima a terenului se dau valorile de mai jos, cu reducerile respective, pentru constructiile existente, fata de P100-1/2013, la fel ca in P100-3/2019, cu diferentierea ca pentru cutremurul standard, valoarea acceleratiei este mai redusa, asa cum este normal, fata de structurile constructiilor noi.

Pe amplasamente si in situatii speciale, apreciate si luate in considerare de expert, cu avizul comisiilor abilitate de avizare, se pot lua sporiri sau reduceri ale acestor valori de pana la 20%.

Cele trei intervale de recurenta sunt:

  1. cutremur frecvent cu IMR = 40 de ani cu Pdep = 70%, ag = 0,45 ag P100-1/2013;
  2. cutremur standard de proiectare cu IMR = 100 de ani, cu Pdep = 40%, ag = 0,80 ag P100-1/2013;
  3. cutremur rar cu IMR = 475 de ani cu Pdep = 10%, ag = 1,25 ag P100-1/2013.

De asemenea, se subliniaza faptul ca se considera ca valoare minima admisibila de capacitate 50% din valoarea necesara; pentru situatia cea mai redusa, adica aceea cu -20%, dar ca aceasta, coroborata cu coeficientii partiali de siguranta dati de factorii de incredere care sunt inglobati in R3 si γR1 si γR2, care nu sunt dati in P100-3/2019, conduc practic la acelasi nivel de valoare al gradului de asigurare:

cu cel minim dat in P100-3/2019, in valoare de 0,35.

Pentru nivelul de hazard, exprimat prin acceleratia terenului pe amplasament ag pe baze probabilistice se mai arata ca, pentru durata de viata de referinta, sau normata, de 50 de ani si trecerea la valorile de intensitate a acceleratiei spectrale elastice, normalizate din P100-3/2019, se pot pune in evidenta urmatoarele aspecte:

In P100-8/2018, atat prin felul in care este abordat hazardul, cat si prin modul de evaluare a relatiilor capacitate – necesar, pentru actiunea seismica, se opereaza consecvent cu principiul ca in perioada de timp normata sau existenta, constructia este supusa in probabilitati mai mari sau mai mici la cutremure cu intensitati care sa le caracterizeze ca fiind rar, standard, sau frecvent.

Astfel, daca luam in considerare relatia relativ exacta:

in care PN – probabilitatea de depasire pentru N ani; – intervalul mediu de recurenta; N – perioada normata de existenta de 50 de ani, rezulta:

Pentru cutremurul rar:

Pentru cutremurul standard:

Pentru cutremurul frecvent:

Cutremurul standard cu = 100 ani, fata de cutremurul standard din P100-3/2019, cu:

Datele sistematizate sunt prezentate in Tabelul 1.

 

Vulnerabilitatea – fragilitatea structurilor

Pentru a ilustra conceptul de evaluare probabilistica pe baza de performanta se folosesc scheme si legi constitutive (Tabelul 2) cu ajutorul carora se definesc vulnerabilitatea, fragilitatea structurala.

Matricea de performanta prezentata in Tabelul 2 se completeaza cu legile constitutive ale materialelor care compun structurile, cu ajutorul carora se pot realiza evaluarile de capacitate, la diferitele niveluri de afectare a structurilor, functie de marimea intensitatii actiunii (hazardului) luate in considerare.

Se dau din P100-8/2018:

a) Legea constitutiva, ilustrare principiala (fig. VII 29, pg. 51 P100-8/2018);

b) Legile constitutive biliniare pentru zidarie (fig. D.17, pg. 112, P100-8/2018);

c) Modelul determinarii rezistentelor medii pentru compresiune, intindere, rupere diagonala (fig. D.18(a) si D.18(b), pg. 113-114, P100-8/2018) – pentru elementele de zidarie;

d) Legi constitutive beton (fig. D.9 si D.10, pg. 111, P100-8/2018);

e) Metal, otel beton (tabelul A.2.15., pg 83, P100-8/2018) si SREN 1992-1-1 pentru otel beton (fig. 3.7 si 3.8 – otel) si EC2 (pg. 35, 37);

f) Legi constitutive si tabele lemn (fig. A.2.3, tabel A1.13.1, A2.13.2, A2.14, pg. 81-82, P100-8/2018).

Se reproduc in figurile 1 si 2 punctele a) si b).

Se subliniaza faptul ca pentru materialele aratate mai sus se pot lua in considerare valorile rezistentelor medii, caracteristice sau de proiectare, cu deformatiile aferente acestora la evaluarea capacitatilor sectiunilor elementelor, subansamblelor si a structurilor luate in intregime, corespunzator diferitelor stari de afectare, care la randul lor sunt asociate starilor limita, respectiv nivelurilor sau obiectivelor de performanta.

In Tabelul 2 sunt notate pentru fiecare casuta a matricei rezistenta si deformatia corespunzatoare hazardului si starii de afectare sau nivelului de performanta aferent. Cu datele de mai sus se pot realiza calcule biografice in domeniul elastic sau elasto-plastic (pushover) sau direct curba infasuratoare a calculului biografic, folosind mecanismul cinematic de plastificare a structurilor.

In legatura cu acest ultim aspect, trebuie sa tinem seama la realizarea acestei curbe infasuratoare de faptul ca structurile, prin alcatuirea si felul materialelor cu care sunt realizate, au o comportare cu caracter fragil sau ductil si ca trecerea de la comportarea in domeniul elastic la comportarea in domeniul post-elastic se face treptat, prin asa-zisa suprarezistenta de sectiune sau structurala, care conduc in final la urmatoarele modelari si scheme.

Relatia forta – deplasare pentru o structura se defineste ca fiind relatia dintre forta taietoare de baza a structurii, in general cota ±0,00 si deplasarea sectiunii structurale situate in centrul de greutate al fortelor de inertie, din modul fundamental de vibratie, corespunzator perioadei T1, denumit punctul z. Ipotezele de mai sus conduc la echivalarea sistemului structural cu mai multe grade de libertate la un sistem cu un singur grad de libertate. Schematic, aceasta se ilustreaza ca in figura 3, pentru un model al unei structuri cu mai multe niveluri, cu saibe considerate infinit rigide, inaltimi de nivel si rigiditati relative de nivel apropiate intre ele, cu asimetrii limitate in plan.

Trebuie amintit aici ca pentru un singur nivel z = 1 si ca valorile z aratate sunt pentru calculul in domeniul liniar elastic.

Pentru domeniul plastic, punctul z poate cobori la valori inferioare pana la limita de 0,5 H. Masa echivalenta pentru un singur grad de libertate, de la 2 niveluri in sus, se poate lua:

In aceste conditii avem:

in care Ke = rigiditatea secanta in stadiul elasto-plastic.

Cu aceste date putem trece la definirea vulnerabilitatii, fragilitatii structurale.

Cu ajutorul conceptelor de vulnerabilitate / fragilitate, hazard ajungem la risc, pierderi, cu metode simplificate, de complexitate medie sau avansate.

In propunerea de cod P100-8/2018 este aleasa o cale de mijloc, combinand, asa cum, de fapt, se face si in codurile noastre, metodele simplificate cu cele de complexitate medie, dar cu abordari specifice pentru performante, respectiv modul lor de a fi puse in evidenta.

Schema din figura 4 reprezinta un model folosit in mai multe coduri model americane, de exemplu in  FEMA 445 sau FEMA P695, care, pentru modelul de evaluare de tip pushover, ia in considerare capacitatea maxima ca fiind varful fortei de pe diagrama forta – deformatie S-δ. Pentru deformatia ultima capabila, pe aceeasi diagrama se ia deformatia corespunzatoare valorii fortei 0,8 Scap max, iar pentru colaps, la capacitate 0,2 Scap max. Pentru stadiul de precolaps (PC) se interpoleaza intre 0,8 Scap max si 0,2 Scap max.

Cu aceste date si cu explicatiile care se dau pentru aceasta schema in P100-8/2018 se poate trece la determinarea capacitatilor, respectiv nivelurile de performanta, incadrate in obiective de performanta la diferitele stari de afectare, mai intai pentru precolaps (PC) si apoi pentru celelalte stari, puse in evidenta de starile limita asociate SLU si SLS.

Acest mod de abordare il putem defini, in mod generic, ca fiind semi-probabilistic (de nivel 1) conform CR-0-2012.

Pentru o abordare probabilistica de nivel avansat (nivel 2 spre nivel 3), conform CR-0-2012, pot fi folosite urmatoarele modelari si modele noi.

 

Modelari si metodologii noi

Modelarile si metodologiile noi propuse sunt in concordanta cu tendinta actuala din codurile americane, modele noi, precum P-58-1÷2 [3], de a furniza pentru practica de proiectare metode avansate in paralel cu metode simplificate, pentru realizarea evaluarilor prin calcul pentru constructiile noi, dar care se pot aplica si la constructiile existente, inclusiv constructiile cu valoare culturala.

Astfel este posibil sa fie determinate relatii de capacitate de tip pushover simplificat, care sa se foloseasca la definirea de curbe de fragilitate si prin curbe de hazard calculate probabilistic realizate pentru diferite amplasamente sa se treaca la determinarea riscului.

Se pot realiza evaluari, simplificate de tip static echivalent, analize modale spectrale spatiale, analize dinamice directe pentru un singur grad de libertate, respectiv mai multe grade de libertate, in domeniul elastic si inelastic.

Cu cat avansam in descrierea de mai sus, in aceste tipuri de evaluari, cu atat se pot da informatii cat mai exacte si utile, dar si cu costuri de realizare mari ale evaluarilor, care de multe ori nu se justifica si cu posibilitatea de a da rezultate eronate din necunoasterea ansamblului de ipoteze care stau la baza algoritmilor, respectiv programelor de calcul, din greseli de introducere a datelor sau de interpretare a rezultatelor.

De aceea este absolut necesar ca atat la evaluarea prin calcul pentru structurile constructiilor existente cat si la acelea pentru structurile constructiilor noi sa se realizeze mai intai o evaluare cu metode simplificate.

Am aratat si expus acest principiu in mai multe articole, printre care in [9] si [11].

Se propun in cele ce urmeaza scheme la relatia S-δ care se pot folosi pentru curbele pushover pentru stadiul complet elasto-plastic pentru diferite tipuri de structuri clasificate ca fiind cu ruperi fragile, semi-ductile si ductile. S este forta taietoare totala la baza structurii, d este deplasarea in punctul z, aceasta situandu-se in centrul de greutate al fortelor de inertie seismice pentru modul fundamental T1. T1 este perioada fundamentala realizata conform normativului P100, cu rigiditate 0,5 EI pentru beton armat si zidarie si EI pentru metal si lemn.

Schema din figura 5 este asemanatoare cu schema S-δ din propunerea de cod P100-8/2018, ca principii de alcatuire, aducand, fata de cea din urma, detalieri si precizari in legatura cu limitele nivelurilor de performanta adecvat structurilor constructiilor cu valoare culturala si echivalari de energie pe curba S-δ, avand punctul maxim dat de Smax-dm.

Cu ajutorul schemei din figura 5, prin atribuirea cu ajutorul normalizarii a punctelor notate cu 1 ca fiind baza normalizarii, se fixeaza pe curbele pushover punctele 2, 3 si 4 si de asemenea caracteristicile Sf si δf (stadiul de fisurare considerat si punctul maxim de comportare elastic al structurii).

Suprapunand peste curba pushover normalizarile, se poate trece apoi la judecarea comportarii structurii la actiunea seismica dorita, in domeniul elastic si apoi elasto-plastic, pana la colaps total (punctul notat cu δmax pe curba S-δ).

Acestea sunt puse in evidenta pe schema din figura 6.

Folosind schema din figura 6 se poate determina care sunt capacitatile si cerintele pentru fiecare dintre cele 3 cerinte de performanta, prin intermediul nivelurilor de performanta respective, cu starile limita asociate fiecareia dintre acestea, C pentru colaps, PC pentru prevenirea colapsului, SLU pentru siguranta vietii, SLS pentru ocupare imediata operational.

Descrierea in acest fel a performantelor pentru structurile existente, respectiv constructiile cu valoare culturala, este explicitata dupa cum urmeaza: C inseamna practic colapsul, scoaterea completa din functiune, numarul de victime foarte mare, PC inseamna afectari grave, adica degradari si avarii majore atat la elementele structurale cat si la elementele nestructurale, numarul mare de victime, dar cu posibilitatea realizarii restaurarii, SLU (siguranta vietii) inseamna degradari si avarii de la grave la limitate, numar mic de victime, SLS inseamna degradari si avarii limitate pana la lipsa totala a acestora, fara victime.

Evaluarea performantelor in ceea ce priveste hazardul cat si la criteriile de acceptare trebuie facuta diferit pentru constructiile noi, constructiile existente si constructiile cu valoare culturala. Trebuie gasite criterii comune de judecata, respectiv metode si metodologii de evaluare, pentru risc, pierderi (cost beneficiu).

In momentul de fata se fac pasi rapizi catre realizarea acestor deziderate, mai ales in SUA, prin formarea si adoptarea unor metode si metodologii avansate, puse in paralel cu metode simplificate, cum se intampla prin codul model P58-1÷3, respectiv ASCE 7-10 (16), 41-13 (17).

Astfel, daca la constructiile noi limitele hazardului pot fi judecate functie de nivel de performanta si puse accente si data importanta nivelurilor astfel stabilite, pentru SLS si SLU, la constructiile existente, limitele hazardului sunt pentru limita inferioara, date de existenta constructiei, iar limita superioara, unanim acceptata ca fiind mai redusa decat pentru constructiile noi. Evaluarile pentru SLS si SLU si P.C. pe tot lantul hazard-pierderi (cost) este firesc, dar si aici cu atentionarea ca punctele de „optim” sunt diferite intre constructiile noi si cele existente.

Pentru constructiile noi, evaluarile pentru nivelul P.C. sunt de regula „evitate”, putandu-se justifica acest aspect prin faptul ca este mai usor de „evitat” acest nivel in acest caz (evaluari si judecati adecvate, la nivelul actual de cunostinte).

Pentru constructiile existente, insa, nivelul P.C. nu poate fi „evitat” si cu atat mai mult pentru constructiile istorice, unde acest nivel este important de analizat, deoarece interventiile trebuie facute cu precadere pentru acest nivel, fara a lua decizia functie de cost-beneficiu.

Mai trebuie adaugat ca, in momentul de fata, cand sunt puse in evidenta pentru toate starile limita niveluri de incertitudini epistemice diferite, determinarea acestora este dificila pentru SLS si SLU, iar cand criteriul de analiza il constituie perioada de existenta, cel putin in zonele cu seismicitate ridicata, analiza trebuie ca mai intai sa stabileasca daca starea limita de P.C. a fost „evitata” si apoi sa se treaca la evaluarea celorlalte doua stari, SLS si SLU.

Este un motiv in plus pentru care in P100-8/2018 sa fie data importanta si evaluarea sa fie facuta cu precadere la acest stadiu.

In schema din figura 5 este aratat cum se poate face trecerea de la curba de pushover la curbele de fragilitate si apoi cu ajutorul curbelor de hazard sa se determine riscul in raport cu perioada de existenta a constructiei.

Trecand de la schema din figura 6 la curbele de fragilitate, mai precis la datele necesare realizarii simplificat a unei asemenea curbe, aceasta se poate face pentru toate stadiile de afectare, dar in cazul nostru pentru stadiul P.C., ca in figura 7.

Se subliniaza faptul ca pentru realizarea curbei pushover au fost folosite rezistente medii si deformatii specifice medii. Mentionam, de asemenea, faptul ca toate valorile fortelor notate ca S sunt considerate ca fiind rezultanta fortelor de inertie din modul fundamental de vibratie (sunt functie de T1), aplicate in punctul z si ca factorul qw reprezinta factorul de comportare in care nu este inclusa suprarezistenta Ω.

Cu ajutorul datelor precedente se poate trece la evaluarea probabilitatilor anuale pentru stadiul de precolaps P.C., λP.C. care se determina cu ajutorul curbei de fragilitate, care este o probabilitate conditionata de intensitatea stadiului de P.C., prin convolutie cu derivata curbei de hazard seismic (derivata cotei medii anuale a hazardului pentru amplasament).

In lucrarea [8] se mentioneaza ca pentru riscul uniform in Romania rezulta valoarea Pf = 5 x 10-3 pentru β = 0,5.

Se face mentiunea in lucrarea respectiva ca aceasta valoare corespunde valorii mediane a curbei de fragilitate si a valorii β = 0,5 pentru totalul incertitudinilor date de curbe de fragilitate raportata la valoarea acceleratiilor maxime anuale ale terenului pentru hazardul uniform, corespunzatoare unei perioade medii de revenire de 475 ani = 10%/50 ani.

Aceasta conduce, atunci cand folosim relatia data in [13] pentru probabilitea de depasire in N = 50 ani de viata (serviciu), la:

PN = 1 – (1 – Pf)N

Pf = probabilitatea anuala de depasire, pentru β = 0,5, la valori de PN = 0,24 = 24% in comparatie cu PN = 1% din ASCE 41-13 (17), care insa se refera la hazardul pentru riscul uniform de 1% raportat la valoarea Pf = 2% pentru β = 0,6, corespunzatoare unei perioade medii de revenire de 2.475 ani ≈1÷2%/50 de ani pentru hazardul uniform.

De semnalat ca intre medii si mediane, in cazul curbelor de fragilitate, diferentele sunt mici si se pot folosi mediile in loc de mediane si ca pentru Bucuresti valoarea acceleratiilor maxime ale terenului pentru hazardul uniform si riscul uniform este aproape aceeasi, conform lucrarii [8].

Se face in acest fel o determinare a riscului pentru stadiul de precolaps P.C., comparativa intre Romania si SUA (ASCE 41-13), cu mentiunea ca valorile pentru Romania sunt raportate la hazard cu IMR = 475 ani ≈ 10%/50 de ani, iar pentru SUA, IMR = 2.475 ani ≈ 1÷2%/50 de ani.

In [1] se specifica folosirea relatiei de convolutie pentru un singur hazard, in cazul nostru hazardul seismic (fig. 8), curba medie de hazard seismic, sub forma in care aceasta relatie a fost data de PEER (Pacific Earthquake Engineering Research Center):

unde λD = rata medie anuala de depasire (probabilitatea medie anuala de depasire), F(im) = curba de fragilitate (functia de repartitie a intensitatii conditionata a stadiului D), G(im) = rata medie anuala de depasire (probabilitatea medie anuala de depasire) a intensitatii, curba de hazard (λD este echivalentul notatiei Pf).

Intr-o lucrare viitoare se vor da exemple de astfel de evaluari pentru structuri de constructii noi si respectiv constructii existente.

 

Concluzii

In capitolele precedente sunt trecute in revista principalele aspecte ale continutului propunerii de cod P100-8/2018 si comparatia intre acest cod si codurile P100-3/2019, ASCE 7-10 (11) si P100-1/2013.

Dintre cele mai importante elemente de noutate pe care acest proiect normativ le contine, subliniem:

1) Daca la nivelul criteriilor de performanta nu sunt diferente, la acela al nivelurilor de performanta apar diferentieri firesti. Daca intre P100-1/2013 si P100-3/2019 se specifica faptul ca la fel ca in Eurocode 8-3 ar trebui sa se vada in ce masura sunt satisfacute aceleasi niveluri de performanta, pentru structurile care sunt analizate conform acestor coduri, acest deziderat nu poate fi in niciun caz imaginat in cazul structurilor pentru constructiile cu valoare culturala, din cauza conformarilor si alcatuirilor, in marea majoritate a cazurilor.

2) Daca pentru constructiile noi si pentru unele constructii existente obisnuite se pot imagina, atunci cand la ultimele sunt realizate interventii sub forma de consolidari, ca putem stabili aceleasi ecarturi si medii cu acelea din curbele de hazard prin proiectare adecvata, pentru structurile constructiilor cu valoare culturala acest lucru nu este posibil.

3) Trebuie realizata si la noi o campanie sustinuta pentru uniformizarea criteriilor de risc, in concordanta cu cerintele de la nivelul european, in comparatie cu nivelurile din SUA, tinand seama de posibilitatile noastre economice.

4) De asemenea, nu trebuie uitat faptul ca pentru perioada de existenta la constructiile obisnuite avem valori de 50÷200 de ani, pentru constructiile cu valoare culturala aceasta este intre 50÷500 de ani.

5) Trebuie data importanta aspectului ca la noi predomina la constructiile cu valoare culturala structurile realizate din elemente, subansambluri de zidarie, lemn sau putin metalice. Pentru cele din lemn, sau daca este cazul si la cele metalice, problemele de consolidare trebuie evitate, iar pentru cele din zidarie evaluarile trebuie facute cat mai laborios, de la metode simplificate pana la cele mai avansate.

 

Bibliografie

[1] Arash E., Zaghi et all, Establishing Common Nomenclature, Characterizing the Problem and Identifying Future Opportunities in Multihazard Design, JSE decembrie 2016;

[2] Codul ASCE 41-13 (17) Seismic Evaluation and Retrofit Existing Buildings;

[3] Codul model FEMA P58-1; 2 – Seismic Performance Assessment of Buildings;

[4] Eurocod EM1998-3 (2017) Assessment and Retrofitting of Buildings and Bridges;

[5] P100-1/2013 Cod de proiectare seismica – Prevederi de proiectare pentru cladiri;

[6] P100-3/2019 Cod de proiectare seismica – Prevederi pentru evaluarea seismica a cladirilor existente;

[7] Propunerea de cod P100-8/2018 Cod de evaluare si propuneri de interventii privind constructiile cu valoare culturala;

[8] PAVEL, Florin, VACARESCU, Radu Elemente generale de hazard si risc seismic, Editura Matrix 2011;

[9] Mironescu, M. si altii, Elemente principale care trebuie luate in considerare la proiectarea structurilor noi sau interventiilor necesare pe structurile de rezistenta ale constructiilor existente, Revista AICPS 1-2 2019;

[10]  Mironescu, M. si altii, Incertitudini si responsabilitati pentru inginerii constructori privind riscul seismic pentru oameni si constructii, Revista AICPS 1-2 2006;

[11] Mironescu, M. si altii, Propuneri de imbunatatire a unor aspecte a abordarilor din cadrul reglementarilor din tara noastra referitoare la actiuni seismice, pentru evaluarile prin calcul la solicitari din forte axiale, incovoiere si forta taietoare, Revista AICPS 1-2 2019;

[12] Haselton, B. Curt, Liel, B. Abbie, Seismic Collapse Safety of Reinforced Concrete Buildings I, II – Moment Frame, JSE aprilie 2011;

[13] Reliability-Based Performance Indicators for Structural Members, JSE, septembrie 2016.

 

Autori:

Mircea MIRONESCU,

Adrian Mircea STANESCU,

Teodor BROTEA,

Radu COMANESCU,

Daniel PURDEA,

Mircea V. STANESCU – Miro Grup SRL

 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 177 – ianuarie-februarie 2021, pag. 26

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2021/02/01/concepte-niveluri-de-performanta-modelari-metode-de-calcul-in-propunerea-de-cod-p100-8-2018-pentru-structurile-constructiilor-cu-valoare-culturala-comparativ-cu-p100-3-2019-eurocode-8-3-si-asce-4/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.