Comunicat ASI (Asociatia pentru Securitate la Incendiu) – februarie 2021
CE ESTE DE FACUT?
MOTTO: Si iata cum, inca o data, previziunile ASI facute cu ocazia comunicatelor anterioare (prilejuite de seria de incendii inceputa cu Maternitatea Giulesti si pana la cel mai recent – cel de la Spitalul Matei Bals) se adeveresc riguros. Am asteptat sa se „linisteasca putin emotia initiala” pentru a avea o imagine mai „la rece” asupra evenimentelor intamplat – pe cat de obiectiva si “la rece” poate fi aceasta cand este vorba despre minim 11 morti!
Incendiul de la Spitalul Matei Bals a aratat, din nou factorilor de decizie, necesitatea elaborarii urgenta a unor planuri de prevenire si protectie – profesionale si de inalta eficienta – si precum si a formarii personalului sanitar in spiritul unei culturi proactive de securitate la incendiu.
Situatia este extrem de grava, si se pune o intrebare legitima: De ce sunt atat de multe incendii in spitalele noastre? Este o fatalitate sau o crasa incompetenta, dublata de o coruptie dezvoltata la toate nivelurile? Succesiunea incendiilor (copiate parca la indigo) ridica o serie de dubii serioase legate de calitatea persoanelor implicate: accepti ca primul incident a fost cauzat de neglijenta si incompetenta, dar urmatoarele? Repetarea similara a unui incendiu inseamna ca ori este vorba despre nerespectarea flagranta si constienta a unor reguli, ori ca este vorba despre o incapacitate de fond a celor implicati in a intelege si respecta aceste reguli. In ambele cazuri, problema este extrem de grava si rezolvarea ei este de competenta organelor de procuratura, pentru ca a pune si tine in anumite functii niste iresonsabili tine incontestabil de domeniul securitatii nationale!
Pozitia ASI este clara: toate aceste accidente nefaste sunt urmarea fireasca a promovarii unor persoane incompetente pe fondul unei coruptii generalizate. Personal am avut parte de aceasta experienta directa, in urma cu cativa ani, cand am „beneficiat” de un stagiu de 2 luni intr-un spital de renume din Bucuresti, trecand prin toate sectiile acestuia (inclusiv ATI). Experienta aceea nu o voi uita niciodata, intrucat ea mi-a schimbat major gandirea asupra teoriei de securitate la incendiu.
Trebuie inteles ca un spital (ca si un mare hotel) este o lume aparte, foarte complexa ca functiuni; este un oras in mic – care are functii de cazare, de alimentatie, de diferite servicii conexe (intretinere, spalatorie etc.)! De aceea, siguranta la foc in acest domeniu trebuie abordata si ea diferit! In special aici, conceptul de siguranta la foc trebuie foarte bine gandit, astfel incat cladirea sa raspunda coerent la incendiu, ca un tot. Se stie ca, pana acum, modernizarile la spitale s-au facut haotic, doar pe zone si neurmarindu-se obtinerea unui concept unic, cu raspuns eficient global in caz de incendiu. Ca urmare, lipsa autorizatiilor de functionare ISU este partial justificata.
Normele americane in domeniu (NFPA) subliniaza ca: Siguranța nu tine de noroc. Este efortul comun de cunoaștere, pregătire, supraveghere și vigilență. Acest efort comun necesită conlucrarea puternică și fiabilă a tuturor celor opt componente ale sistemului de securitate la incendiu si siguranta a vietii. Slăbiciunea uneia sau a mai multor componente creează condiții care atrag riscul.
In acelasi timp, siguranta la foc este si un binom: tehnica – om. Tehnica se implementeaza prin proiecte intocmite de specialisti in domeniu, in schimb oamenii trebuie educati ca sa pastreze in exploatare, la nivelul din proiect, toate performantele conceptului!
Masurile de siguranta la foc sunt de trei feluri:
- constructive (care tin de realizarea cladirii)
- tehnice (care tin de tehnologiile de siguranta la foc implementate: detectie, stingere etc.)
- operationale (care includ si mentenanta sistemelor / educarea oamenilor pentru a obtine o reactie corecta din partea acestora in caz de incendiu)
Daca palierele constructiv si tehnic beneficiaza de mai multe „filtre legale” care elimina majoritatea greselilor posibile, la componenta operationala (umana) aceste filtre nu exista si ea se afla la „mana” bunelor intentii ale Beneficiarului (managerului de spital). Si aici apare prima problema: angajarea unor persoane nu pe criterii de competenta ci in baza unor obscure relatii personale sau avantaje financiare (firme „no name” zise „de specialitate” cu zero angajati) poate distruge efortul restului echipei profesioniste, punand in pericol viata oamenilor si echipamente costisitoare (pot da numeroase exemple traite direct care ilustreaza perfect inconstienta si lipsa de profesionalism a unor cadre medii in mainile carora era pusa viata pacientilor). In special, la sectiile de ATI se joaca permanent o „ruleta ruseasca”, alimentata de formarea profesionala precara a cadrelor medii.
Se stie ca incendiile se datoreaza, aproape in totalitate, erorii umane, respectiv nerespectarii unor reguli sau norme (fie la producerea echipamentelor, fie la exploatarea – neconforma – a acestora sau adoptarea unui comportament incorect). Astfel, in caz de incendiu in spitale, evacuarea oamenilor poate fi practic imposibila in unele zone (saloane de nascuti prematur, ATI, zone de imobilizare ortopedica etc.), acestia fiind nedeplasabili – in conditiile in care incendiul se propaga în 10 minute pe un salon/etaj întreg! Si atunci, acolo trebuie schimbate regulile standard.
Aici, Ministerul Sanatatii trebuie sa elaboreze rapid un „Ghid unitar” de dotare pentru echiparea spitalelor, pentru asigurarea unor servicii de mentenanta profesionale si de selectie a personalului aferent. Lasarea acestor doua probleme la latitudinea fiecarui manager de spital conduce la situatii in care – chiar daca exista totala buna credinta din partea acestor persoane – lipsa lor de cunostinte din domeniul sigurantei la foc va conduce la astfel de accidente.
Un al doilea aspect alarmant tine de legislatia noastra de baza (P-118), care este veche de peste 30 de ani. Ganditi-va cum arata o camera de spital in 1989 si cum arata acum, care era incarcarea de putere electrica a instalatiilor atunci si care este astazi. Cat material plastic combustibil exista azi si cat era in 1989? Si daca toate datele de intrare s-au schimbat in analiza aparitiei si evolutiei unui incendiu – de ca legislatia a ramas pe loc? Pentru ca orice modernizare se face strict in limita normei.
In plus, ar trebui evitata, pe cat posibil, ajungerea la utilizarea apei de catre pompieri – intrucat, la nivelul dotarii actuale a spitalelor, este stiut ca aceasta face, de multe ori, mai multe pagube decat focul. In prezent, exista diverse alte metode moderne de a opri propagarea focului, asigurand chiar stingerea totala a incendiului, metode care evita utilizarea apei. Romania se afla in situatia fericita in care aceste metode moderne se aplica practic de peste 20 de ani iar agentul de stingere gazos (IG 541) se produce in Romania de peste 60 de ani, sub licenta originala americana! Vina de a avea “sub nas” solutia perfecta si de a nu o folosi va atarna greu pe constiinta factorilor de decizie, in toate incendiile spitalicesti din ultimii ani!
Tot aici mai trebuie demontata si o prejudecata generala legata de „autorizatia ISU de functionare”: existenta ei (la care multi se refera ca la o solutie salvatoare si absoluta) nu te fereste de incendii ci doar asigura un minimum de dotare si organizare in cazul unui incendiu, in concordanta cu nivelul legislativ si economic al tarii. Avand insa in vedere ca P-118 este vechi de peste 30 de ani, trebuie inteles si ca autorizatia ISU de functionare este la noi la acelasi nivel de exigenta!!
Si atunci ce ne ramane de facut?
1 – In primul rand, ar trebui elaborat acel „Ghid unitar” de dotare pentru echiparea spitalelor, pentru asigurarea unor servicii de mentenanta profesionale si de selectie a personalului aferent. Aici, ca si datile anterioare, specialistii ASI isi exprima din nou disponibilitatea de a ajuta / a contribui la elaborarea acestui document, prin prisma experientei unice pe care o au in elaborarea unor planuri concrete de inalta eficienta si la formarea personalului sanitar in domeniul securitatii la incendiu.
2 – Apoi, pentru specialistii domeniului, este bine cunoscut procentul covarsitor al incendiilor majore (si soldate cu pagube materiale si umane imense) imputabile greselilor din etapa de exploatare a sistemelor de securitate la incendiu (mentenanta tehnica si masurile operationale aplicate oamenilor). Incendiile din spitalele romanesti arata fara niciun dubiu lipsa de masuri operationale (sau efectuarea lor formala), lucru confirmat chiar de unii reprezentanti ai medicilor specialisti.
De aceea, oamenii trebuie educati si formati de catre profesionisti, in spiritul unei culturi proactive de securitate la incendiu, astfel incat sa stie cum sa reactioneze in fiecare situatie. Astfel, se verifica dictonul ca: prevevenirea este mai eficienta decat interventia!
Este un avantaj ca spitalul are un personal educat, spre deosebire de celelalte cazuri de programe (fabrici, productie etc.), dar – in acelasi timp – si obisnuit sa nu i se impotriveasca nimeni, angajatii spitalului dictand si trebuind sa fie ascultati de ceilalti muritori! Accepta cu greu parerile altora. De aici rezulta si o serie de dezavantaje (dificultati in implementarea unor reguli care le par rigide si straine, regulile de protectie la incendiu). Din nou, educatia oamenilor joaca un rol capital!
3 – In situatia Romaniei de azi, singurul domeniu in care putem rivaliza cu tarile dezvoltate este cel al masurilor operationale (fiind evidenta slabiciunea noastra in domeniul celor constructive sau tehnice, care depind de puterea financiara a tarii). In plus, investitia in educatia oamenilor este cea mai ieftina, eficienta, flexibila si rentabila in timp, putand larg compensa slabiciunile noastre in domeniul masurilor constructive si tehnice. In prezent, aceasta este o activitate foarte specializata si dificila care se face de obicei formal, de catre persoane neformate corespunzator – intrucat managerii spitalelor nu constientizeaza importanta acesteia si nici faptul ca ea este – in realitate – singura arma eficienta care le sta la indemana in caz de incendiu. Utilizata corect si profesional, educatia oamenilor si formarea unei culturi proactive de securitate la incendiu in cadrul personalului unui spital este arma cea mai redutabila in evitarea acestor catastrofe!
Autor:
arh. Horia Mihai NICOLESCU,
Vicepresedinte ASI, director Scoala PROMETEU
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns