«

»

Spatiul educational in timpuri pandemice (I)

Share

Scoala presupune, pe langa cunostintele acumulate, si structurarea sistemului de interactiune sociala, adaugat celui de provenienta familiala. Acesta este poate argumentul cel mai puternic in favoarea refuzului, in conditiile pandemice actuale, a unei variante de educatie exclusiv on-line ce pune intr-un con de umbra interactiunea intre copii, lipsa ce, conform acceptiunilor de astazi, poate duce la alienare sociala cu repercusiuni nu numai asupra individului ci si, mai ales, asupra unei intregi generatii.

In fapt, prezentul studiu se axeaza pe implicatiile de ordin arhitectural, ca sinteza spatiala a mutatiilor necesar a fi implementate pe termen scurt si mediu din cele mai diverse domenii cu incidenta directa asupra procesului educational: sanatate publica, medicina, psihologie, ergonomie, design tehnologic. Dupa o scurta perioada de criza, tratata ca atare cu solutii punctuale, vara anului 2020 a reprezentat, din acest punct de vedere, o gura de aer pentru planificarea unor programe de interventie asupra curriculei si spatiului educational pe termen, de aceasta data, mediu, avand in vedere ca, la acel moment, sperantele unei reveniri rapide la viata pre-pandemica incepeau sa dispara incetul cu incetul.

Pe de alta parte insa, nu consideram ca actuala criza necesita schimbari radicale in educatie (ca si in alte domenii), structurand studiul in baza ideii conform careia, pastrand infrastructura existenta, este posibil un raspuns adecvat prin interventii de fond traduse prin flexibilitate in amenajarea spatiala, ce va putea prelua ulterior chiar si varianta optimista de revenire la situatia anului 2019, insa cu adaosurile pozitive rezultate din constrangerile pe care aceasta situatie ni le impune.

In acelasi timp vom lua in considerare posibilitatea ca aceste interventii sa fie materializate ca primi pasi in mult asteptata reforma a invatamantului din Romania, sansa venind tocmai din situatia de criza care are calitatea benefica de a accelera schimbari.

 

Prezentul studiu trateaza exclusiv problemele scolilor primare si gimnaziale, fiind de parere ca, prin extrapolare, concluziile si directiile sugerate aici pot fi aplicate in fond si celorlalte segmente educationale: gradinita, liceu, facultate. Trecand in revista diferitele moduri prin care autoritatile si populatia au raspuns la pericolul pandemic in ultimul secol, in perspectiva constientizarii rolului negativ al scolilor ca mediu de propagare a virusului, studiul pune accent pe schimbarile punctuale puse in practica sau doar anvizajate in decursul anului trecut in cadrul sistemului educational si sintetizeaza o atitudine asupra invatamantului romanesc in timp pandemic, cu implicatiile directe asupra spatiului, luand in considerare nu numai un timp scurt si mediu de raspuns la amenintarile pandemice ci si posibilitatea ca acest moment de criza sa se constituie in declansatorul mult asteptatei schimbari de paradigma in invatamantul romanesc.

Puncte de plecare:

  • Mutatii si schimbari in mediul educational in timpul pandemiilor si epidemiilor anterioare, in special al celor din sec. XX;
  • Solutiile igienico-sanitare de limitare a transmiterii virusului Sars-COV-2;
  • Interventii posibile si interventii necesare in reconfigurarea spatiala;
  • Implicatii de ordin psihologic pe care criza pandemica le genereaza la nivel individual (cadre didactice si elevi);
  • Utilizarea eficienta post pandemica a modificarilor aparute si integrarea lor in sisteme educationale contemporane.

 

Context: Pandemii

Un scurt istoric

Intr-o definire extinsa, pandemia1 este o epidemie la scara globala dar poate avea si sensul de epidemie la scara larga, epidemie pe o arie intinsa si de multe ori afectand o mare parte a populatiei sau epidemii ce se intind intr-o regiune, tara, continent sau global (Canan Demir Yildiz, 2020, p. 133).

Pandemia actuala cu virusul Sars-COV-2 nu este nici pe departe prima din istorie. Incepand din cele mai vechi timpuri in care a fost posibila documentarea ei pana in timpuri premoderne, diverse regiuni au trecut prin pandemii devastatoare (plaga lui Iustinian, ciuma bubonica, variola, febra galbena) mergand pana in secolul XX unde gripa spaniola, gripa aviara, SIDA, gripa porcina, epidemiile de gripa sezoniera, Ebola si recent COVID-19 au capatat amploare in primul rand din cauza posibilitatilor de raspandire la distante mari, afectand deci regiuni mai intinse cu incidenta sporita asupra ratei de mortalitate.

 

Specificul pandemiei COVID-19

Oficial, virusul 2019-nCOV a fost identificat la inceputul anului2, in urma semnalarii prealabile a unor cazuri de pneumonie severa in China. Pandemia a fost declarata oficial pe data de 11 martie 2020, la data prezentului studiu avand o raspandire globala cu diferite niveluri de incidenta, in Europa manifestandu-se momentele de declansare a celui de-al doilea val epidemic (worldometers, 2020) si cu Romania aflandu-se printre primele tari confruntate cu revenirea pandemiei.

Din punct de vedere al copiilor de varsta scolara, considerata ca segment de varsta tinta pentru prezentul studiu, rata de infectare este mica3, chiar in cazul Romaniei foarte mica daca este sa luam in calcul ponderea categoriei de varsta in cadrul populatiei4 si deci, cu toate ca pentru copiii scolari infectia cu COVID-19, prin specificul ei, are un impact redus, acestia reprezinta un mijloc major de transmitere a virusului in randul populatiei adulte.

Dovezile actuale sugereaza ca COVID-19 se raspandeste intre oameni indirect (prin obiecte sau suprafete contaminate) sau prin contact strans cu persoanele infectate, prin secretii ale gurii si nasului. Persoanele care sunt in contact strans (la 1 metru) cu o persoana infectata se pot infecta cu virusul COVID-19 atunci cand acele picaturi infectioase ajung in gura, nas sau ochi, fapt pentru care principalele recomandari OMS in vederea prevenirii infectarii sunt pastrarea distantei sociale de doi metri si evitarea contactului cu suprafete potential contagioase. (World Health Organization, 2020)

 

Precedent: Masuri in timpuri pandemice

Primele raspunsuri organizate privind controlul epidemic au aparut in perioada pandemiei de „ciuma neagra” 1347-1352 prin aplicarea izolarii si a carantinarii5 populatiei suspecte, in contextul incapacitatii de a intelege mecanismele pandemice si in inexistenta unor tratamente eficiente. Ulterior, au aparut asa numitele „lazarete” –  taberele de izolare, cu specific de spital de campanie, cu izolarea bolnavilor in afara oraselor6. Scolile nu s-au constituit intr-un caz separat, mai ales ca majoritatea lor erau indisolubil legate de manastiri. Aceleasi masuri au fost luate si mai tarziu, in cadrul epidemiilor si pandemiilor secolelor urmatoare.

In timpul epidemiei de holera din sec. XIX masurile luate nu au diferit prea mult de cele obisnuite in cadrul epidemiilor secolelor trecute, insa dupa prima faza s-a constatat aparitia starii de conflict generat de implementarea radicala a masurilor de izolare de catre autoritati, acestea incepand a contrazice drepturile fundamentele pe cale a fi cristalizate legal, in urma evenimentelor de la sfarsitul sec. XVIII:  Revolutia Franceza, Independenta Statelor Unite ale Americii si, pe de alta parte, devenind mijloc politic abuziv de interventie asupra maselor7. In continuare, insa, nu s-au facut pasi importanti in descoperirea modului de transmitere a virusului.

Totusi, catre sfarsitul secolului se pun bazele bacteriologiei:  Louis Pasteur in 1881, vaccinul contra holerei, Robert Koch in 1882, bacilul tuberculozei:  si concomitent incepe sa fie constientizat rolul igienei in limitarea raspandirii virusului (Wikimedia Foundation, 2020). In directa legatura apare notiunea de „sanatate publica” definita in 1920 in revista Sciences de Charles-Edward Winslow ca fiind in principal „stiinta si arta de prevenire si control al bolilor”8. Dar acest moment a fost catalizat de marea epidemie de gripa spaniola din 1918-1920.

 

Scolile in timpul pandemiei de gripa spaniola

La sfarsitul secolului XIX apar, in SUA9, primele programe de control sanitar aferente scolilor, in care doctori vizitau periodic scolile in principal pentru a descoperi cazuri de boli ale copilariei, in scopul carantinarii bolnavilor (Alexandra Minna Stern, 2010), astfel incat la inceputul pandemiei multe scoli aveau deja un corp propriu de infirmiere, responsabil cu un control formal, zilnic, in randurile elevilor.

Daca in vremurile preindustriale nivelul de cunostinte era scazut in materie de epidemiologie, iar masurile eficiente se limitau la carantina si izolare, odata cu constituirea notiunii de sanatate publica, in cazul gripei spaniole (1918 – 1920) masura inchiderii scolilor a fost luata pentru prima oara in istorie, aceasta si din cauza faptului ca gripa spaniola ataca in mod egal toate categoriile sociale si de varsta. Apare acum, chiar daca intr-o forma incipienta, constientizarea in randul populatiei a necesitatii preventiei individuale prin control, purtatul mastilor, dezinfectarea suprafetelor.

Cu toate acestea, este de mentionat faptul ca, in cazul a trei mari orase din S.U.A. (New York, Chicago, New Heaven) masura nu a fost luata, autoritatile axandu-se pe un program de control al igienei si de filtrare a potentialilor bolnavi, argumentul constand in constientizarea rolului complex pe care scoala il are in societate, in primul rand acela de raspandire a informatiei inclusiv catre categoriile sociale marginalizate. Pe de alta parte, in cadrul aceleiasi pandemii, s-a constatat ca, in comparatie cu alte regiuni ale SUA, inchiderea imediata a scolilor a influentat major rata de mortalitate: Saint Louis a inchis scolile la primele semne epidemice, in timp ce Pittsburgh a asteptat varful pandemic, decesele cauzate de gripa spaniola fiind, aici, de trei ori mai numeroase (Canan Demir Yildiz, 2020, p. 138).

In cadrul primului val ce a devastat o Europa deja desfigurata de razboi, masurile luate incep sa dovedeasca o strategie de lupta impotriva epidemiei. Printre acestea, in diferite tari din Europa (Portugalia, Italia) s-a luat pentru prima oara decizia de inchidere a scolilor dupa primele cazuri de pneumonie hemoragica severa, insa masurile luate si mai ales comunicarea lor a lasat de dorit, autoritatile tratand, in cele mai multe cazuri, politic criza (Tognotti, 2013, p. 257). La aceasta a contribuit si faptul ca nou-infiintatul Institut Mondial al Sanatatii Publice (Office International d’Hygiène Publique) nu avea parghiile prin care sa urmareasca managerierea crizei, astfel incat acestea s-au manifestat tot la nivel local, fara o legatura decizionala intre diferitele zone atinse de pandemie (ibid.).

 

Situatia de fapt: Inchiderea scolilor

Epidemiile si pandemiile perioadei recente

Masura inchiderii scolilor pe parcursul sec. XX, pe de alta parte, a fost luata doar local, la aceasta decizie contribuind si alte argumente de ordin mental si socio-economic, ce vin sa puna in balanta efectele pozitive ale inchiderii scolilor cu impactul negativ asupra vietii cotidiene.

In 1957, si apoi in 1968, in timpul pandemiei de „gripa asiatica”, OMS a avut ocazia implementarii unui program mondial de control al epidemiilor in primul rand prin asigurarea comunicarii datelor statistice, astfel incat, de data aceasta, masurile de control si lupta impotriva raspandirii au foat luate inainte ca epidemia sa explodeze in diferite regiuni, minimalizandu-i astfel efectele (Tognotti, 2013).

In martie 2008, in timpul epidemiei MERS, Hong Kong a inchis scolile si gradinitele pentru o perioada de 2 saptamani cu un important efect asupra scaderii numarului de noi infectari. In 2000, Israelul a fost nevoit sa inchida scolile in timpul gripei sezoniere din cauza unei greve a profesorilor, ocazie cu care, studiindu-se numarul de incidente prin vizite la medic si planuri de tratament, s-a constatat o scadere cu 22%, respectiv 43% fata de perioada anterioara. In Franta, vacantele scolare decalate au dat, de asemenea, posibilitatea unor studii statistice intinse pe o perioada lunga ce au relevat o scadere cu 16% a cazurilor de gripa sezoniera in timpul cat scolile au fost inchise. Pe de alta parte, in timpul pandemiei din 1957, cand masura a fost intarziata si, ulterior, aplicata doar local, numarul de infectari a ajuns la 50% din populatia scolara. In 2009, in timpul epidemiei H1N1 („gripa porcina”), in Statele Unite ale Americii masurile au variat in timp de la inchiderea scolilor in cazul detectarii unui caz de infectie, pana la a recomanda doar izolarea cazurilor singulare fara a afecta activitatea scolara (Tamar Klaiman, 2011). De fapt balansarea intre aceste strategii proactive (inchiderea scolilor ca masura de siguranta) si reactive (inchiderea in cazul confirmarii cazurilor de infectare) (Edeh Michael Onyema, 2020, p. 112) a constituit raspunsul general in timpul pandemiei din 2009 (Cauchemez, 2014, p. 6).

In ceea ce priveste perioada de inchidere scolara in functie de categoria de severitate a pandemiei definita pe o scara de la 1 la 5*, COVID-19 fiind considerata la nivelul de 5, se recomanda ca strategie o perioada minima de 12 saptamani de inchidere a scolilor (Canan Demir Yildiz, 2020, p. 136). Pe de alta parte insa, toate aceste exemple conduc catre latura benefica a masurii de inchidere a scolilor, chiar daca exista studii conform carora, la nivel macro, aceasta masura nu diminueaza numarul infectarilor ci doar deplaseaza varful pandemic cu cca 100 de zile mai tarziu (idem, pag. 138).

In ceea ce priveste pandemia curenta, cu cateva exceptii10, majoritatea tarilor au luat masuri de inchidere a scolilor de tip proactiv, procedand la inchiderea scolilor pe perioade limitate11, extinse apoi in saptamanile ce au urmat. Avand in vedere un oarecare grad de predictibilitate al impactului asupra fiecarei tari in parte, prin datele existente privind evolutia precedenta, inchiderea scolilor nu a fost contestata si pentru ca a facut parte dintr-un pachet extins de masuri de izolare ce au generat in Europa si in Asia de Est efective inchideri ale vietii socio-economice. Scoala a experimentat cu aceasta ocazie educatia on-line, cu solutii ce au tinut individual de fiecare cadru didactic intr-o prima faza, iar ulterior, cu ajutorul unor mijloace de comunicare, pentru un public mai larg (patforme on-line dedicate, youtube, canale TV) (The World Bank, 2020).

 

Impactul inchiderii scolilor

Pe langa efectul benefic, direct, de incetinire a raspandirii virusului, inchiderea scolilor are insa si o latura negativa, secundara, socio-economica, de incidenta in special comunitara privind structura ocupationala dar si psiho-comportamentala asupra indivizilor (atat copii cat si parinti si profesori).

Ca un efect direct, inchiderea scolilor primare, si implicit prezenta copiilor acasa pe timpul zilei, presupune necesitatea unei supravegheri parentale, fapt ce se traduce prin pierderea pentru economie a unui numar considerabil de ore de munca12. Aceasta aduce cu sine impact indirect diferentiat pe domeniile de activitate, in special in domeniul sanatatii sau al invatamantului13. In cazul pandemiei COVID-19 sunt insa greu de determinat efectele negative socio-economice generate doar de inchiderea scolilor, deoarece aceasta masura a fost parte dintr-o serie.

In cea de-a doua categorie intra intreruperea cursivitatii invatarii, lipsa de interes fata de scoala on-line: abandonul scolar, infrastructura educationala limitata, oportunitati educationale restranse (Edeh Michael Onyema, 2020, p. 109).

Dintre acestea, cele ce afecteaza direct elevii tin de intreruperea cursivitatii invatarii, lipsa alimentatiei pentru o mare parte dintre elevi din categorii sociale cu risc, acces inegal la tehnologia de comunicare IT si la aplicatiile educationale aferente, presiune crescuta asupra unitatilor scolare ce au ramas deschise, izolare sociala din cauza privarii elevilor de posibilitatea interactiunii sociale, esentiala in invatare, creativitate si dezvoltare personala si mai ales consecintele nefaste pe care inchiderea scolilor le are pentru categoriile vulnerabile (idem, p.112).

Copiii rateaza invatarea esentiala atat academica cat si social-emotionala, relatiile formative cu semenii si adultii, oportunitatile de joc si alte necesitati de dezvoltare atunci cand sunt tinuti acasa. Copiii din categoriile defavorizate (etnic, social, cu dizabilitati) se confrunta cu pierderi deosebit de severe in educatie. In plus, scoala asigura pregatirea fizica, de echilibru psihic cat si terapeutica (Meira Levinson, 2020, p. 1). Aceste coordonate nu pot fi acoperite de scoala on-line, iar din pacate sistemele de prezenta alternanta nu rezolva aceasta problema din cauza lipsei de coerenta si continuitate.

Din punct de vedere al psihologiei de grup, inchiderea scolilor intr-o anumita comunitate devine un barometru privind amploarea epidemica, astfel incat pastrarea lor inchise poate genera anxietate si frica (Canan Demir Yildiz, 2020, p. 140). La aceasta se adauga si starea de stres in cadrul familiei, cu repercusiuni directe asupra violentei familiale, divortului pe de o parte iar pe de alta parte cresterea criminalitatii juvenile (UNESCO, 2020).

Iata de ce redeschiderea scolilor reprezinta o necesitate pe termen mediu, in ciuda rezultatelor directe pozitive pe care perioada de pauza scolara le-a generat pe termen scurt. Insa pandemia de COVID-19 ne pune intr-o situatie noua atat prin perioada lunga in care scolile au fost inchise, generand deci calcule de eficienta sociala si economica cu efecte negative pe care aceasta masura le aduce cu sine, cat, mai ales, prin necesitatea de a le redeschide, in contextul in care pandemia nu lasa zilele acestea iluzia unei disparitii imediate.

 

Target: Redeschiderea Scolilor

Primavara anului 2020

Deja in aprilie 2020 si continuand cu luna urmatoare, o serie de state, aflate inca in primul val pandemic, au luat decizia de redeschidere a scolilor cu masuri conexe igienico-sanitare14. A fost de asemenea o ocazie de a gestiona situatiile de aparitie a infectarilor in cadrul scolilor, schimband astfel metoda de reactie din proactiva in reactiva, fiecare tara urmand a lua decizia de inchidere a unitatilor scolare fie punctual, in urma depistarii unor cazuri de infectare (singular/epidemic) fie local in urma evolutiei indicatorilor pandemici caracteritici pentru o anumita zona sau tara (Claire Felter, 2020).

Unele tari au ignorat semnele prezentei pandemice, astfel incat, in momentul in care scolile au fost redeschise in conditii normale (cu acelasi efectiv de elevi in aceleasi clase, fara respectarea distantarii sociale), efectul a fost de crestere brusca a cazurilor in mediul educational15. Aceasta a aratat specificul masurii de redeschidere a scolilor in cazul pandemiei curente, si anume faptul ca, pentru prima data, este necesar ca acele programe institutionale de prevenire a raspandirii virusului sa fie tratate la o scara mai larga incluzand amenajarea spatiului educational, pentru ca, spre deosebire de alte situatii din trecutul recent, pandemia nu va disparea la momentul redeschiderii scolilor.

Directiile generale de interventie asupra mediului scolar au fost diferite, insa au avut la baza o serie de principii generale ce tin de control igienico-sanitar (purtarea mastii faciale, verificarea temperaturii la accesul in scoala, prioritate pentru categoriile vulnerabile din punct de vedere pedagogic) cat si principii in reamenajarea spatiului scolar (ibid):

  • Crearea microgrupurilor de elevi cu functionare independenta si separata fata de ceilalti (bubble school). In Danemarca, prima tara europeana ce a redeschis scolile primare, grupele au fost compuse din 12 elevi care in timpul scolii nu au avut contact decat cu propriul institutor (Godin, 2020). Separarea fata de ceilalti elevi se face prin trasee specifice fiecarei grupe, orare de pauza si de acces in scoala diferite.
  • Distantarea sociala si limitarea circulatiei interioare: scolile chineze au incurajat purtatul asa numitei palarii de siguranta, pentru constientizarea pastrarii distantei de 2 m fata de ceilalti; in SUA, suplimentar, recomandarile au mers pana la a instala compartimentari usoare de limitare a apropierii. In Taiwan si Singapore a fost aplicata o strategie simpla dar eficienta: elevii si-au pastrat clasa, profesorii urmand sa-si schimbe locul dupa fiecare pauza (Capahay, 2020).
  • Micsorarea capacitatilor salilor de clasa cu necesitatea reconfigurarii salilor de clasa: in Beijing, spre exemplu, clasele au fost limitate la 20 de elevi fata de capacitatea obisnuita de 30; in Danemarca, dincolo de reducerea numarului de copii dintr-o clasa, spatii mari din cadrul scolii ca sali de sport si holuri au fost intensiv utilizate (ibid.).
  • Reducerea timpului de contact – in unele tari a fost experimentat sistemul alternant cu prezenta simultana doar a unei parti din clasa, fie prin scurtarea orelor (Hong-Kong) fie prin prezenta numai intr-o anumita perioada a saptamanii (Australia 1 zi/saptamana, Austria 3 zile/saptamana) (ibid).
  • Cursuri in aer liber cu reconsiderarea spatiilor exterioare – in special in tarile nordice au fost incurajate orele de curs pentru clasele mai mici in exterior, atat in incinta scolilor cat si in piete, parcuri publice sau muzee in aer liber (Claire Felter, 2020).

Aceste directii generale au adus cu sine o serie de interventii punctuale, pe termen scurt, asupra spatiului educational existent (Claire Felter, 2020), interventii ce s-au materializat prin marcaje, reamanajare de mobilier.

In salile de clasa, principalul scop a fost asigurarea unei densitati reduse (salile au fost dotate cu banci de o persoana, acolo unde acestea nu existau) a unei minime separari intre elevi (separari de plexiglas, utilizate eficient si in alte spatii publice) controlul accesului la zone comune din cadrul clasei (biblioteci, materiale educationale).

La grupurile sanitare si la vestiare, masura imediata a fost eliminarea unor obiecte sanitare sau cabinele wc pentru a asigura pastrarea distantei.

Coridoarele sunt vazute ca cel mai posibil mediu de propagare a virusului. Astfel, sunt o serie de masuri necesar a fi luate in calcul si care tin de viteza cu care aceste spatii sunt parcurse, aerisirea lor si, evident, pastrarea distantei de 2 m intre utilizatori:

  • coridoare mai late (eliminarea dulapurilor de pe coridoare);
  • trasee prestabilite pentru fiecare clasa cu ajutorul sensurilor unice de flux pietonal, eventual sensuri despartite daca exista posibilitatea fizica de realizare a acestei separari;
  • marcarea obsesiva a celor 2 m atat pe pardoseala cat si pe pereti.

Pentru celelalte spatii comune (cantine, locuri de luat masa, biblioteci, laboratoare) principiile sunt similare: eliminarea unor locuri in vederea micsorarii densitatii, fluxuri separate in cadrul incaperilor cu acces comun, crearea spatiului de protectie individual.

Spatiile exterioare adiacente scolii au fost marcate in vederea constientizarii necesitatii de a pastra distanta sociala si au fost dotate cu corturi, fara alte adaosuri, pentru un minim adapost in cazul cursurilor in aer liber.

 

Index:

1 O pandemie (din greaca πᾶν, pan, „tot” si δῆμος, demonstratii, „oameni”) este o epidemie a unei boli infectioase care s-a raspandit pe o regiune mare, de exemplu pe mai multe continente sau in intreaga lume, afectand un numar substantial de oameni. (Wikimedia Foundation, 2020)

2 La 7 ianuarie 2020, pe baza adreselor oficiale catre OMS din 31 decembrie 2019. (World Health Organization, 2020)

3 La 06.08.2020 au fost inregistrate pentru categoria de varsta 5-14 ani un numar de 1.558 cazuri dintr-un total de 57.895 cazuri, reprezentand deci un procent de 2,69; la aceeasi data nu era inregistrat niciun deces la categoria de varsta mentionata. (Code For Romania, 2020)

4 La nivelul anului 2017 ponderea categoriei de varsta era de 12.51%. (Statistica, 2020)

5 Carantina, derivand din perioada de izolare impusa potentialilor infectati, „quaranta”:  40 de zile a fost implementata prima oara in Dubornik, 1377. (Tognotti, 2013, p. 255)

6 Primul „lazaret” a fost stabilit in 1423 la Venetia, pe insula Santa Maria di Nazareth, de unde si denumirea prin asemanare (ibidem).

7 In Franta, masurile de carantina si izolare au fost percepute ca o ingradire a libertatilor personale, in Italia Revolutionara holera a oferit justificarea pentru cresterea controlului populatiei prin intermediul politiei. (Tognotti, 2013, p. 256)

8 „Sanatatea publica este stiinta si arta prevenirii bolilor, extinderii vietii si promovarii sanatatii fizice si a eficientei prin eforturi comunitare coordonate pentru igienizarea mediului, controlul infectiilor in populatie, educarea individului in principiile igienei personale, organizarea serviciilor medicale si de asistenta medicala pentru diagnosticarea precoce si tratamentul preventiv al patologiilor, dezvoltarea sistemelor sociale care sa asigure un nivel de o viata adecvat pentru mentinerea sanatatii, obiectul final fiind acela de a permite fiecarui individ sa se bucure de dreptul sau innascut la sanatate si longevitate” trad. (Wikimedia Foundation, 2020)

9 New York (1893), Boston (1894), Chicago (1895) si Philadelphia (1898). (Alexandra Minna Stern, 2010)

10 Suedia nu a luat masura inchiderii scolilor primare in timpul pandemiei de coronavirus. (Spires, 2020)

11 Pe 9 martie a fost comunicata inchiderea scolilor pentru perioada 11-22 martie. Ulterior, aceasta a fost prelungita pentru tot semestrul. (Wikimedia Foundation, 2020)

12 Spre exemplu, pentru o perioada de inchidere a scolilor de 12 saptamani, pierderea economica americana ca urmare a orelor de munca pierdute de catre parinti a fost estimata intr-o varianta medie la 127,8 miliarde $, sau 0.9% din produsul intern. (Howard Lempel, 2019, p. 9)

13 Salariile compensatorii ale personalului didactic:  pierderi de 6.1 miliarde $ / saptamana; pierderile cauzate de absenteismul personalului medical – 47 miliarde $ / 4 saptamani (idem, p.17).

14 Danemarca a redeschis gradinitele si scolile primare pe 15 aprilie, Finlanda pe 29 aprilie apoi Germania pe 18 mai, iar in Asia, Coreea de Sud pe 20 mai, Japonia pe 7 iunie, Singapore pe 2 iunie. (Wikimedia Foundation, 2020)

15 In Israel scolile s-au deschis in mai fara masuri suplimentare de distantare sociala, iar pana la sfarsitul anului scolar mai mult de 2.000 de persone au fost testate pozitiv in scoli. Dupa primele saptamani s-a aplicat metoda reactiva, fiecare scoala fiind inchisa pentru 2 saptamani in cazul semnalarii imbolnavirilor. (Claire Felter, 2020)

 

(Va urma) 

Autor:
sef lucrari dr. arh. Dragos Negulescu

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 177 – ianuarie-februarie 2021, pag. 58

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2021/02/01/spatiul-educational-in-timpuri-pandemice-i/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.