Scrisoare deschisa adresata Domnului Cseke Attila, Ministrul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si al Administratiei

Stimate Domnule Ministru Cseke Attila,

Doresc din start sa subliniez ca in ultimele trei decenii ministerul pe care il conduceti a avut dese initiative de modificare a legislatiei din domeniul constructiilor. Am apreciat initiativa Dumneavoastra pentru ca niciodata nu s-au propus modificari atat de importante, care sa vizeze eficienta institutiei abilitate prin lege cu exercitarea controlului statului in domeniul calitatii in constructii, al amenajarii teritoriului si urbanismului.

Doresc sa va felicit, pentru ca niciunul dintre precedentii ministri ai ministerului pe care il conduceti nu a avut curajul (si poate nici interesul) de a pune in dezbatere publica o problema atat de delicata…

Actualul proiect de eficientizare a Inspectoratului de Stat in Constructii reprezinta in opinia mea un prim pas in schimbarea legislatiei. Este nevoie insa de o reforma mult mai ampla.

Nu mi-am imaginat ca simpla schimbare a legislatiei referitoare la exercitarea controlului statului in domeniul calitatii in constructii poate aduce imbunatatirea rezultatelor. Va fi necesara o strategie guvernamentala ampla, cu antrenarea mai multor ministere, in baza unei pregatiri profesionite.

Este nevoie de un proiect curajos, este necesara o vointa politica pentru a fi implementata, este nevoie de profesionisti cu perfectionari in strainatate, este necesara o alta viziune, este necesar un model performant, este necesara o pregatire corespunzatoare care va dura o perioada de timp. Dar orice reforma are un inceput. Controlul statului in domeniul calitatii in constructii, al amenajarii teritoriului si urbanismului trebuie adaptat la cerintele epocii in care traim.

Legislatia adoptata poarta amprenta persoanelor care complica in mod deliberat sistemul, nu a celor care au dobandit o viziune europeana. Dupa Decretul-Lege Nr.1/26.12.1989 prin care a fost desfiintat Inspectoratul General de Stat pentru Investitii-Constructii (IGSIC), desi legislatia a trecut prin etape succesive de schimbare (de la Legea Nr. 8/77, la O.G. Nr. 25 /92 si Nr. 2/ 94, Legea Nr. 10/ 95, HG Nr. 261/94, 272/94, 273/94, 399/95, 766/97, Ordin MLPAT nr. 31/N/95, 5/N/ 2000, etc.), cresterea rolului statului in procesul de asigurare a calitatii lucrarilor de constructii a reprezentat un deziderat preferential.

Cei ce sunt in tema au putut constata ca sistemul actual al calitatii constructiilor din Romania a fost cladit pe scheletul Legii Nr. 8/1977. Acei care vor avea posibilitatea de a compara legislatia vechiului sistem cu cea post-revolutionara in domeniul calitatii constructiilor, vor sesiza ca responsabilitatile Inspectoratului in Constructii (stabilite prin Decretul nr. 146/84 – “Modificarea decretului 264/76 privind infiintarea, organizarea si functionarea CCAI si a IGSIC”), au disparut complet dupa promulgarea Legii Nr. 10/1995.

Ce sens a avut “infiintarea” Inspectoratului de Stat in Constructii prin OG nr.63/30.08.2001 din moment ce aceasta institutie a fost infiintata in anul 1977, a primit niste responsabilitati in anul 1984, a fost reinfiintata in 1990, a functionat fara intrerupere in orice caz din anul 1977 sub diverse denumiri, art. 20 din Legea Nr. 10/1995 stipula ca exercita “Controlul de stat al calitatii in constructii”, dar cel mai important, a functionat chiar sub denumirea actuala incepand cu luna ianuarie 2001 (cf. HG nr. 03/04.01.2001)?

La acea data nu existau inspectoratele regionale, pentru a fi necesara o reorganizare a institutiei. Eu nu am gasit niciun argument logic. Poate veti gasi un temei juridic.

M-am intrebat daca “infiintarea Inspectoratului de Stat in Constructii” nu este o consecinta a memoriului pe care l-am trimis presedintelui Ion Iliescu (intitulat “Lichidarea mostenirii din domeniul calitatii constructiilor”), a raspunsului Inspectoratului de Stat in Constructii , transmis prin adresa Nr. 59/26.01.2001 si a articolului “Reforma institutionala in constructii, o chestiune de interes national”, publicat la data de 20.04.2001, republicat in martie 2021 de “Revista Constructiilor” , in care am analizat ideile principale ale raspunsului primit.

Practic atunci s-a irosit o mare sansa de aliniere la economia de piata a institutiei abilitata sa exercite controlul de stat. Dupa publicarea articolului intitulat “Reforma institutionala in constructii, o chestiune de interes national”, constatand ca autoritatile statului nu doresc implementarea unor mecanisme europene care si-au probat eficienta, am ajuns la concluzia ca nu are sens sa mai scriu articole. Pana in acest an, cand au aparut in presa semnale ale unei dorinte de schimbare reala.

“Teoria e frumoasa, dar practica ne omoara.” Drumul de la teorie la practica nu este intotdeauna usor. Daca teoria nu se aplica inseamna ca ceva este putred. Cand teoria e una si practica alta, ar trebui sa actionam la cauze si sa ne intrebam ce nu functioneaza. Altfel sistemul construit, fara baze solide se va narui precum un castel de nisip. Doresc sa precizez ca toate demersurile subsemnatului, care abordeaza situatia din Romania in domeniul calitatii si disciplinei in constructii, au fost facute numai dupa ce am dobandit o experienta santieristica in Germania si am avut ocazia sa constat la fata locului cum functioneaza in practica sistemul german.

Nu am indraznit sa abordez un subiect atat de delicat si de complex, care sunt constient ca poate genera probleme extraordinare daca nu este bine stapanit. Cunoscand anumite detalii de functionare ale sistemului nostru, am putut face permanent comparatia intre doua mecanisme complet diferite si am incercat sa gasesc cauzele ineficientei noastre.

Stim cu totii ca s-au facut pasi importanti spre o economie de piata. Cu toate ca exista in mod incontestabil un fond bun, in legislatia calitatii si a disciplinei in constructii exista anumite defecte care dau totul peste cap sau fac legislatia inaplicabila. Sunt multi care au stiut sa speculeze carentele legislatiei noastre.

O analiza serioasa a realizarilor noastre demonstreaza cu prisosinta ca sistemul calitatii din domeniul constructiilor din Romania are carente majore.

Nu doresc sa cad in pacatul de a generaliza. In activitatea pe care am desfasurat-o am avut ocazia sa vad si lucrari de foarte buna calitate, pornind de la proiectare, o executie ireprosabila, care reprezinta o dovada ca in Romania exista specialisti care isi fac cu constiinciozitate datoria. Ma refer la proiectanti, la solutiile adoptate, la verificarea proiectelor, la companiile care au executat lucrarile si nu in ultimul rand la dirigintii de santier, a caror exigenta in asigurarea calitatii am apreciat-o. Din pacate, acestea reprezinta exceptia de la ceea ce se realizeaza in aceste momente in Romania.

Noi obtinem rezultate care ne situeaza inca foarte departe de nivelul calitativ al constructiilor din tarile dezvoltate.  Motivul principal este lipsa exigentei si ar trebui sa ne preocupe de ce exigenta, atat cat a fost in urma cu 30 de ani s-a diminuat continuu.

Personal am constatat si cativa colaboratori seriosi sustin ca astazi nu mai exista calitate la executie. Pe santiere se practica o prostitutie inimaginabila. Consecinta practicarii pretului cel mai mic este ca responsabilii tehnici cu executia si dirigintii de santier semneaza procesele verbale de receptie calitativa (P.V. de lucrari ascunse !) ale lucrarilor fara sa verifice nimic (!). Paradoxul situatiei este ca acestia sunt obligati sa prezinte la Inspectoratul de Stat in Constructii registrul cu lucrarile verificate si nimeni din I.S.C. nu si-a pus problema ca nu se pot verifica anual un numar atat de mare de lucrari (uneori de cateva sute !) Am aflat de la o persoana avizata, ca aceeasi problema exista si la verificarea proiectelor…

Din pacate, din cauza pretului cel mai mic, multi profesionisti au fost exclusi de pe piata si neprofesionistii prospera. Dar mai trist este ca neprofesionistii au ajuns sa faca regula jocului si daca nu se va reforma substantial sistemul, va fi directia spre care ne indreptam si incet-incet nu vom mai avea cu cine sa facem calitate.

Daca exigenta si profesionalismul s-au diminuat sau chiar a disparut, ne putem intreba ce mai poate salva si care este utilitatea controlului de stat in constructii exercitat de Inspectoratul de Stat in Constructii.

Persoanele care sunt in tema stiu ca reprezentantii I.S.C. au exercitat controale axate pe conformitatea documentelor si nu pe calitatea lucrarilor efectuate (adica pe acoperirea cu hartii!). Este un fenomen extrem de pagubos. Hartiile si stamplele sa fie, restul nu mai conteaza !

Opinia mea este ca in prezent situatia este scapata de sub control. Fara a fi recunoscut, chiar reprezentantii institutiei abilitate, care pretindea ca reprezinta “un garant al legalitatii”, au batut in retragere. Puteti constata acelasi lucru, daca priviti vechea si actuala imagine postate pe site-ul institutiei, prin care I.S.C. s-a autodefinit. Daca la inceput scria “I.S.C. – garant al legalitatii in domeniul constructiilor”, probabil in urma sentintelor unor instante judecatoresti, “strigatoare la cer” s-a renuntat la aceasta hiperbolizare si a devenit: “I.S.C. – organ tehnic specializat, care exercita controlul de stat in domeniul constructiilor”. Nu mai avem un “garant al legalitatii”, ci un “organ tehnic specializat, care exercita controlul de stat”  Intrebarea de fond este cu ce rezultate se exercita controlul de stat ?

Trecerea de la economia centralizata, la economia de piata a reprezentat o preocupare si in domeniul constructiilor dupa Revolutie. Ministerul Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului al Romaniei a avut in acest sens unele initiative pe care le consider laudabile.

Una dintre initiativele MLPAT, in urma colaborarii cu Ministerul federal al Amenajarii Teritoriului, Constructiilor si Urbanismului din Germania, s-a concretizat in participarea unor specialisti romani la un program mai amplu de perfectionare pentru Europa de Est.

Programul s-a desfasurat in perioada 1992-1993, la „Institutul de formare profesionala a constructorilor din intreprinderile mijlocii germane” (BFW-BAU) Dortmund, sub patronajul „Asociatiei centrale a intreprinderilor mijlocii de constructii germane” (ZDB) Bonn, care a finantat programul pentru specialistii din Romania si Bulgaria.

In urma unei selectii, am devenit unul dintre participantii care au avut privilegiul de a participa la primul program de perfectionare organizat de Germania pentru tari din Europa de Est. La acea data am fost angajat la Inspectia de Stat in Constructii – Bihor.

Prin ORDINUL MLPAT nr. 287/D-1992 s-a aprobat formarea si deplasarea specialistilor romani in Germania, pentru a participa la stagiul de perfectionare. Este de mentionat ca prin acest Ordin s-a cerut participantilor, “sa puna in aplicare cunostintele si experienta dobindite” precum si “comunicarea acestora prin reviste de specialitate”. Credeti ca a existat interes pentru aceste deziderate notabile ?

Stiu ca propunerile pe care le-am facut si articolele publicate au deranjat reprezentanti din conducerea ISC. Din dorinta de a nu capata o alta conotatie, ma simt dator sa subliniez ca in toate articolele publicate si in toate demersurile pe care le-am efectuat, am prezentat experienta acumulata prin prisma interesului national si nu al unor interese de grup (din I.S.C.).

Inaintea plecarii o personalitate din conducerea I.S.C. (care m-a propus pentru participarea la testul organizat de MLPAT in urma caruia am fost selectionat pentru perfectionarea din Germania) mi-a spus ca dupa terminarea seminarului voi fi solicitat pentru a prezenta aspecte legate de sistemul german al calitatii constructiilor, lucru care l-am acceptat cu multa bucurie. La randul meu mi-am oferit disponibilitatea de a populariza activitatea Inspectiei de Stat in Constructii. Am primit cateva pliante (redactate in limbile engleza si franceza), pe care le-am distribuit personalitatilor din Germania cu care am venit in contact.

Dupa intoarcerea de la acest seminar, totul s-a schimbat brusc cu 180 de grade, atmosfera entuziasta si interesul de europenizare manifestat inainte au disparut incet-incet. Ne gaseam in perioada de pregatire a unor reglementari legislative. Initiativa de schimbare a legislatiei au avut-o Inspectia de Stat in constructii si MLPAT-ul. Conform uzantelor de atunci, s-au cerut inspectiilor teritoriale in constructii propuneri pentru schimbarile legislatiei. Subsemnatului, imbogatit cu proaspete cunostinte de la seminarul din Germania, mi s-a incredintat redactarea propunerilor pentru “Regulamentul pentru instituirea controlului de stat al calitatii constructiilor”. Am considerat necesar sa subliniez ca tara din care tocmai m-am intors functioneaza pe cu totul alte principii, statul nefiind de loc implicat in controlul calitatii constructiilor.

Am redactat o adresa in acest sens, care a fost transmisa Inspectiei de Stat in Constructii, din care citez concluzia propunerilor facute atunci: “Consideram ca in viitorul apropiat va apare prioritara necesitatea organizarii unor ample dezbateri atit in cadrul Inspectiei de stat in constructii cit si cu specialisti din tara si din strainatate, in scopul instituirii unui sistem de calitate eficient, care sa protejeze cu adevarat consumatorii. Optiunea propusa de Inspectia judeteana in constructii Bihor este adoptarea unui sistem de asigurare a calitatii, in care rolul primordial sa revina reprezentantului investitorului, cu pregatire profesionala corespunzatoare (inginer) si atestat pentru aceasta functie. In aceste conditii, elaborarea unor propuneri referitoare la un regulament pentru instituirea controlului de stat al calitatii constructiilor, o consideram prematura”. Fara adoptarea unui model dintr-o tara europeana dezvoltata, care si-a probat eficienta, fara elaborarea unei strategii, care sa stabileasca clar directia spre care sa ne indreptam, a fost intelept sa edificam legislatia calitatii?

Nu mi s-a spus niciodata cum au fost receptionate la nivel central propunerile facute, desi l-am intrebat de mai multe ori pe inspectorul sef. Am aflat “neoficial” ca propunerile au declansat discutii aprinse…

Cert este ca invitatiile pentru a prezenta aspecte legate de calitatea constructiilor in Germania nu au mai avut loc. Am incercat sa folosesc alte ocazii pentru a transmite cunostintele acumulate. La “SCHIMBUL DE EXPERIENTA AL LABORATOARELOR DE CONSTRUCTII – SELC IASI” – nov. 1993, am prezentat “Consideratii referitoare la asigurarea calitatii constructiilor in Germania” care au fost publicate ulterior in revista editata de ISCLPUAT –“Calitatea si disciplina in constructii” Nr. 4/94.

La finalul expunerii am prezentat si o strategie care putea fi aplicata:  “Din pacate, stocul informational de care se dispune in momentul de fata referitor la detaliile de functionare al sistemelor calitatii din tarile Comunitatii Europene il consider saracacios, astfel incat bunele intentii de inceput vor putea fi greu concretizate. Cunoasterea in detaliu a sistemelor calitatii din tarile Comunitatii Europene reprezinta factorul esential pentru posibilitatea concretizarii unui program.

Acest lucru nu este posibil fara perfectionari in strainatate, iar viitorul apropiat sper sa le ofere cat mai multor specialisti romani sansa de transmitere a unor cunostinte dobandite la asemenea perfectionari.

Perspectiva imediata de reducere a investitiilor in constructii din tara noastra, ar putea fi extrem de bine fructificata, pana in momentul relansarii, prin pregatirea unui sistem al calitatii, a carui eficienta ar spori prin preluarea experientei din tarile dezvoltate”. Analizand retroactiv, putem constata ca s-a ratat o prima sansa de europenizare…

Inainte de participarea la SELC Iasi am fost consternat cand mi s-a spus ca trebuia sa transmit in prealabil conducerii ISCLPUAT, care a avut si calitatea de organizator, materialul ce urma sa fie expus. Coordonatorul programului mi-a comunicat telefonic sa renunt la prezentarea anumitor pasaje: “sa nu producem un soc, sa renuntam la anumite pasaje”.

Pasajele cenzurate  Referirile erau la faptul ca in Germania nu a existat un “Baupolizei” sau alt organism al statului care sa verifice calitatea constructiilor. Argumentele  Se pot produce discutii din partea MLPAT-ului si a altor autoritati. Noi nu putem sa renuntam la organizarea centralista a controlului de stat, e o treaba de viitor. La ora actuala lansand o asemenea idee nu suntem pregatiti sa functionam. Nu este momentul sa lansam aceasta. Sa renuntam la anumite pasaje, pentru ca se poate interpreta gresit. Fondul problemei nu este atacat, totul este in regula. Ramane oricum in lucrare tenta ca in Germania lucrurile se petrec altfel… Sa nu fim acuzati ca am dat drumul la o asemenea lucrare… Contez ca veti opera toate modificarile pe care vi le-am indicat…”  Nici acum nu pot sa-mi explic cum a fost posibila asa o schimbare de atitudine, intr-o perioada relativ scurta (nov. 92 – iun. 93).

Poate ca dupa aproape trei decenii Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si al Administratiei va lansa o asemenea idee…

Astazi nu stiu daca am procedat intelept acceptand acest compromis. Dupa citirea acestora sunt convins ca cititorii isi vor forma o proprie opinie. Atunci am realizat ca aproape tot bagajul de cunostinte adus din Germania este neconvenabil Inspectiei de Stat in Constructii. Am considerat ca nu ar fi “fair play” sa nu dau ascultare rugamintii transmise de reprezentantii institutiei care m-a propus pentru perfectionarea din Germania. Am inteles ca reforma institutionala nu poate fi discutata argumentat cu persoane care pledeaza pentru pastrarea organizarii centraliste a controlului de stat. Dupa plecarea de la ISC am putut face nestingherit demersurile dorite. O parte din acestea le puteti afla din atasamentele trimise.

In articolul “Caliatea constructiilor in Germania” (“Antreprenorul” Nr.2/1997), s-au publicat partile cenzurate de conducerea ISCLPUAT in anul 1993.

Dezbaterile specialistilor romani, au scos in evidenta doua pareri diametral opuse referitoare la utilitatea rolului jucat de Inspectia de Stat in Constructii.

Voi prezenta in continuare cele mai relevante idei, intr-o confruntare care sintetizeaza cel mai fidel doua opinii, care inca exista, dezbatere care a avut loc chiar in cadrul “SCHIMBULUI DE EXPERIENTA AL LABORATOARELOR DE CONSTRUCTII – IASI” in anul 1993. Va rog sa analizati cu mare atentie inregistrarile video ale acestei confruntari de idei, din care am preluat catea idei esentiale.

Reprezentantul institutului de cercetari INCERC Bucuresti si totodata presedinte al asociatiei ingineresti, Comisia Nationala de Comportare in SITU a constructiilor, Dl. Felician Hann a atras atentia asupra neconcordantelor cu spiritul european la ceea ce s-a intreprins, subliniind lipsa pregatirii temeinice in domeniul asigurarii calitatii constructiilor din tara noastra.

“Inspectiei de Stat in Constructii, nu-i prevedem un viitor deosebit, sub aspectul de stat. Viitorul este al agentilor particulari si in domeniul controlului calitatii, dar ne gasim intr-o perioada in care statul inca isi mentine o mare parte din puterea sa”.

“Problema performantelor, a exigentelor, a criteriilor, a conceptului de performanta in constructii se dezbate pe plan international; sunt fel de fel de pareri in domeniu, nu exista o parere bine stabilita nici pe plan european. De la cele 14 exigente de performanta promovate de ISO prin standardele sale, s-a ajuns la 6 exigente esentiale, pe care noi le-am preluat, ei le discuta si inca nu stiu ce sa faca cu ele, noi le-am introdus in lege. Noi am zis ca asa e bine. Pentru ca am auzit ca in Europa se discuta ceva de exigente esentiale, am zis ca e bine sa fie incluse repede in lege.

Exigentele esentiale de performante sunt inca dezbatute, de-abia se formeaza comisie pe plan european care sa formuleze tezele necesare elaborarii unor standarde si reglementari care sa detalieze aceste exigente; noi le-am pus in lege.

In nici o tara europeana nici o lege nu se refera la calitatea in constructii. Exista insa legi pentru constructii. Asta nu inseamna ca necesitatea asigurarii calitatii in constructii n-ar fi importanta si la ordinea zilei. Este ! Poate nu printr-o lege. Sau poate ca legea ar trebui astfel formulata, incat sa priveasca departe, schimbarile care ar interveni sa nu fie conditionate de necesitatea unei aprobari parlamentare, care peste tot functioneaza anevoios. Legea ar trebui sa fie un cadru, orientativ, o privire larga de perspectiva, iar probleme de detalii, care inca se gasesc in discutie pe plan european, ar trebui sa fie asezate incet- incet, intr-o epoca de tranzitie, care sa ne permita sa aranjam apoi totul cum trebuie”.

Este de subliniat faptul ca MLPAT a solicitat la INCERC o propunere pentru Legea privind privind calitatea in constructii, iar primul proiect de lege (neacceptat de minister) a fost elaborat de Dl. Felician Hann, ale carui critici le-ati putut citi. Probabil introducerea grabnica a exigentelor esentiale, a unor prevederi ale normelor europene ISO si “cosmetizarea” legii privind calitatea in constructii s-au decis pentru ca legitimitatea institutiei a fost pusa sub semnul intrebarii, incepand cu Decretul-Lege Nr.1/26.12.1989.

“ISCPLUAT detine inca puterea de decizie, puterea de a face ceva si are pentru aceasta un aparat care sa ajute, detine banii, e o putere care trebuie folosita. Inspectia in constructii insa nu are un personal suficient, care sa realizeze ceva practic eficient. Inspectia in constructii face controlul respectarii legilor, dar nu poate inlatura riscurile si pericolele. Implicarea autoritatii publice locale, a unor institutii mai legate de specificul local, in controlul calitatii, opineaza Dl. Hann, ar avea menirea sa inlature riscurile pentru populatie”.

De partea cealalta a baricadei s-a situat Dl. N. Manescu, o personalitate in domeniul constructiilor, care inainte de 1989 a fost inspector de stat sef al I.G.S.I.C.-ului si a detinut importante functii in varful ierarhiei Ministerului Constructiilor Industriale.

“Ce se intampla in toata lumea cu politia constructiilor, se desfiinteaza in viitor si deci perspectiva Inspectiei de Stat in constructii este sumbra, sau ea trebuie consolidata ? Eu zic ca intai trebuie reglementata prin lege, ca astazi nu este reglementata (!), astazi Inspectia de Stat in constructii nu face altceva decat da sfaturi ca bunica; ea da, ea aude, pentru ca n-are nici un sistem coercitiv si n-are o autoritate ca sa poata sa-si impuna, ce?, niste reglementari care sunt sau nu sunt agreate sau acceptate de toata lumea. Noi avem foarte multe instructiuni, reglementari, normative s.a.m.d., dar nu le aplicam.

Deci eu consider ca nu se poate vorbi ca Inspectia de Stat in constructii n-are perspectiva, ea din contra trebuie intai si intai sa i se dea autoritate printr-o lege si sa fie pusa in drepturile ei asa cum este in toata lumea.“

In cadrul Inspectoratului de Stat in Constructii au existat si alte opinii. Un reprezentant de la nivelul central al ISC, ing. Paul Chiscop caracteriza sistemul calitatii din Romania, in articolul “Solutionarea problemelor calitatii constructiilor pe plan international”, publicat in revista “Calitatea constructiilor” Nr. 2/1991, editata de ISCPLUAT astfel: “Sistemul est european, (inclusiv Romania) caracterizat prin existenta unui puternic cadru legal de standarde si norme tehnice pentru constructii si a unei retele de proiecte tip a caror elaborare se face in mod centralizat.”

“Dupa cel de-al doilea razboi mondial … s-au adoptat reguli si norme de sorginte GOST, in paralel initiindu-se in institute de specialitate cercetari proprii care au pus treptat bazele fundamentarii actualelor reglementari tehnice care in general acopera marea parte a spectrului de probleme din domeniul constructiilor la nivelul celui de-al saptelea deceniu. Facem aceasta afirmatie pentru ca in Europa de Vest inca de la inceputul deceniului sapte s-au conturat noi concepte cu privire la calitatea constructiilor.” Cu toate acestea, preocuparea principala a noii institutii nu a fost de a crea mecanisme dupa modelul Europei de Vest…

Dupa inapoierea in tara, am fost preocupat de asigurarea calitatii in constructii in plan legislativ si practic. Am analizat pe de alta parte eficienta si oportunitatea institutiei abilitate prin lege cu exercitarea controlului statului in domeniul calitatii in constructii (Inspectoratul de Stat in Constructii), publicand 16 articole in diverse reviste de specialitate.

Avand in vedere ca legislatia si mecanismele de functionare referitoare la asigurarea calitatii in constructii in tara noastra nu au fost concepute in baza unui model european, consider ca este inca de mare actualitate adoptarea unei strategii guvernamentale.

Am aflat recent despre Proiectul de HG pentru “Codul amenajarii teritoriului, urbanismului si constructiilor”. Daca veti analiza cu atentie rezultatele cercetarilor, studiilor si documentarilor stiintifice efectuate, prezentate la cap. III, veti descoperi carente incalificabile, dezvaluite in urma studiilor efectuate de cativa experti, cunoscatori ai domeniului. Voi exemplifica doar cateva, referitoare la “disciplina si control”, care pun in discutie lipsa de eficienta a activitatii desfasurate de Inspectoratul de Stat in Constructii, precum si o strategie gresita, care nu am aflat si nu prea cred ca a existat…

• Proceduri ineficace in domeniul disciplinei si controlului in constructii;
• Exercitarea unui control axat pe conformitatea documentelor si nu pe calitatea acestora sau pe impactul interventiei asupra mediului construit;
• Insuficient numar de specialisti in organismele de control, cu pregatire adecvata
• Lipsa unor mecanisme de educatie si preventie.
• Se constata ca in multe situatii se incepe executia unor lucrari de constructii fara a exista proiectul tehnic cu toate componentele necesare. Din pacate si cand se finalizeaza executia, fara P.T. !…

ISC fiind institutia care este responsabila in subordinea ministerului pe care il conduceti, aveti posibilitatea sa cereti explicatii si sa analizati serios cauzele, pentru ca o asemenea lipsa de profesionalism nu poate genera decat “rezultate” caracteristice tarilor inapoiate.

O personalitate, reprezentant al unei asociatii profesionale, care a citit cateva dintre articolele mele care au fost publicate, mi-a transmis recent mesajul optimist, care cu ajutorul Dumneavoastra, ar putea schimba aceasta atitudine paguboasa.

“Spuneam ca am fost surprins sa descopar ca la 20 de ani distanta dumneavoastra si cu mine am exprimat in diferite forme cam aceleasi puncte de vedere. Am fost surprins de cat de actuale mi se par cele exprimate de dumneavoastra atunci. Intre timp noi am mai imbatranit, lumea s-a mai schimbat, e mai complexa, practicile au evoluat, insa constatam cu oarecare tristete ca problemele au ramas in mare aceleasi. Cine stie, poate acum….”

Romania a ratat pana acum doua sanse de europenizare a domeniului calitatii in constructii, prima imediat dupa revolutie, a doua inainte de intrarea in Uniunea Europeana. Sansa pe care o are tara sa nu fie irosita. Acum se pune serios problema integrarii europene si nu mai putem fi duplicitari.

Pornind de la principiile enuntate, din dorinta de nu se adopta o alta strategie gresita, am considerat extrem de util si am propus recent Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Administratiei consultarea opiniilor specialistilor romani, care au dobandit o experienta in tarile Uniunii Europene, care au fost efectiv interesati de acest subiect si au publicat opiniile lor in articole din reviste de specialitate. Consider ca dupa trei decenii este imperios necesar sa fie luate in considerare opiniile specialistilor care au fost trimisi la specializari chiar de ministerul pe care il conduceti.

In domeniul calitatii si a disciplinei constructiilor s-a adoptat practic o pozitie duplicitara: o regula a jocului in care, pe de o parte s-a afisat dorinta de aderare la principii si standarde europene si, pe de alta parte, s-a promovat o legislatie prin care statul sa capete puteri sporite. S-a incercat astfel o implementare a sistemului ISO-9000 din Uniunea Europeana, peste reglementari caracteristice unei economii centralizate, fara schimbari de natura institutionala. Nu avem dreptul sa toleram aceasta atitudine paguboasa.

Trebuie sa privim realist lucrurile. Orice schimbare nu se produce de la sine, numai daca exista vointa politica. Schimbarea porneste de la schimbarea mentalitatii. Am auzit opinii ca dupa 30 de ani nu se mai pot initia schimbari de substanta, ca lumea s-a obisnuit cu sistemul centralizat si ca ar fi imposibila adaptarea la cerintele economiei de piata. Asa este, daca nu vrem sa ne uitam la altii mai performanti…

Avem in fata doua alternative prima de a face pasi marunti, pe o cale ineficienta si cealalta de a alege un sistem menit a aduce progrese de substanta. Pentru a deveni competitivi, solutia nu consider ca este de a se lucra mai intens, ci de a invata sa lucram altfel. Este nevoie de o reinnoire morala, e nevoie de un program coerent, de trezirea interesului, de preluarea ideilor novatoare si de un alt fel de munca. Este nevoie de o alta viziune, de cunoasterea in detaliu a sistemelor calitatii din tarile dezvoltate ale Uniunii Europene. Este factorul esential pentru posibilitatea concretizarii unui program. Schimbarea legislatiei pe model european nu va fi posibila fara perfectionari in strainatate a unor specialisti romani. Altfel riscam sa intram intr-o fundatura.

Elitele au salvat intotdeauna Romania. Asociatiile profesionale constituite pe baza unui interes comun, pot avea un rol din ce in ce mai important. Din pacate multi dintre intelectualii nostri nu au avut curajul de a se implica in solutionarea problemelor cu care ne confruntam. Consider ca a sosit momentul ca acei specialisti, care doresc cu adevarat noul sistem, cu mecanismele sale performante, sa fie ascultati. Iar cine a avut o sansa de a dobandi astfel de cunostinte in strainatate, are cel putin obligatia morala, de a nu sta pasiv de o parte. Talantii, darurile cu care suntem inzestrati, se cuvine sa le punem in lucrare pentru semenii nostri. Avand numai spectatori nu se poate schimba nimic. Noi toti trebuie sa schimbam lucrurile.

Specialistii Inspectoratului de Stat in Constructii ar putea avea rezultate mult mai performante in materie de calitate lucrand in sistem privat, adica prin schimbarea posturii de factori “neutri” in factori activi, responsabili. Cu exigenta de care unii pot da dovada, opinez ca societatea poate avea cel mai substantial castig in materie. In constructii este foarte periculos sa ne jucam cu greselile. Starea de haos poate fi evitata nu prin amenzi aplicate la fapte deja consumate, ci prin implementarea unui mecanism care sa stimuleze interesul si sa previna producerea erorilor. “Inspectia in constructii face controlul respectarii legilor, dar nu poate inlatura riscurile si pericolele”, a opinat Dl. Felician Hann, cercetator la INCERC Bucuresti si presedinte al asociatiei ingineresti Comisia Nationala de Comportare in SITU a constructiilor.

Reformatorii, moderatorii de drum nou trebuie sa gaseasca solutiile cele mai ingenioase. Schimbarile trebuie sa duca la o transformare viabila, in care consider important:

1. Rolul institutiilor statului este de o importanta covarsitoare. Organismele „neutre” – adica controlul statului, ar putea fi inlocuit cu ceva mult mai eficient. Reprezentantii din sfera privata sunt platiti sa reprezinte interesele investitorilor, adica tocmai sa nu fie „neutri” si dezinteresati. Cand este in discutie banul propriu, problematica se abordeaza mai responsabil. “Initiativa particulara nu numai ca intareste responsabilitatile, dar diminueaza durata obtinerii diferitelor autorizatii necesare, precum si numarul lor, de la organele de stat care sunt reputate in toata lumea ca incete si putin eficace” este opinia unui specialist roman in constructii stabilit in Belgia.
2. Pentru ca un nou sistem de gandire sa se poate forma este esential sa existe un cadru adecvat. Din cauza neschimbarii mentalitatilor, se manifesta inca un imobilism acerb la toate nivelurile. Mecanismele noastre nu contribuie la formarea unei mentalitati sanatoase, franeaza libera initiativa si drumul spre integrarea europeana.
3. Intre normele europene ISO si legislatia noastra exista incompatibilitati majore. Prin managementul calitatii promovat de normele ISO 9000, nu se incearca pedepsirea vinovatilor, ci gasirea unui raspuns la intrebarea “ce ar trebui schimbat, pentru ca deficientele sa fie eliminate in viitor”. Ce alegem? Ambele nu se poate. Ori o legislatie cu sanctiuni, cum este cea actuala din Romania, ori sistemul ISO 9000. Ar trebui sa ne hotaram in ce directie vrem sa ne indreptam, pentru ca orice sistem poate functiona eficient numai intr-un anumit cadru. In economia de piata se pot obtine rezultate multumitoare cu mecanismele specifice statului centralizat?

Cu riscul de a repeta, intrebarea de fond pe care ar trebui sa ne-o punem cu totii este daca pastrarea unei institutii a statului, caracteristica sistemului centralizat, a adus si rezultatele multumitoare, asteptate de societate. Cauzele obtinerii acestor asa-zis “rezultate” ar trebui analizate extrem de serios la Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Administratiei, cu argumente “pro” si “contra” inainte de a se trece la modificarea legislatiei. Orice boala se poate vindeca numai daca se actioneaza la cauze…

Implementarea mecanismelor europene ne-ar putea aduce doua susbsantiale avantaje: reducerea compromisului la calitate si eliminarea risipei de cheltuieli in procesul de asigurare a calitatii constructiilor. Putem face noi un sistem mai bun?

Va transmit cateva articole si inregistrari video pe care va rog sa le analizati in ordinea trimisa, din dorinta de a fi mai bine inteles. Consider ca intreaga comunitate de specialisti care activeaza in domeniul constructiilor poate constata ca problemele semnalate in urma cu doua sau trei decenii sunt si acum de mare actualitate.

M-ar bucura sa primesc un raspuns la problemele puse in discutie.

Cu stima,
Dan Copacian

01 – martie – 2021