DOSAR 77/45. Ce am facut, dar mai ales ce putem face cu cladirile degradate? (II)

In numarul trecut, schitam situatia consolidarilor din Bucuresti, care se prezinta astfel: la mai mult de 20 de ani de la Sedinta de guvern din 18.11.1999, in cadrul careia s-a adus in discutie „Programul de actiuni pentru reducerea riscului seismic al cladirilor de locuit expertizate tehnic si incadrate in clasa I de risc seismic si finantarea lucrarilor de consolidare a cladirilor de locuit inalte cu mai mult de P+4 etaje, construite inainte de anul 1940”, numarul cladirilor consolidate ramane extrem de redus: din 2001 pana in 2017 s-au consolidat 23 de cladiri cu mai mult de 4 nivele cu grad de risc seismic I, din cele 110 identificate initial (in lista cladirilor consolidate mai exista si alte constructii cu regim de inaltime P+1, P+2 etc. a caror consolidare insa nu face obiectul prezentei discutii, intrucat pentru acestea, in cele mai multe cazuri, lucrarile au fost executate de catre proprietari). Dupa infiintarea Administratiei Municipale pentru Consolidarea Cladirilor in subordinea Primariei Capitalei, care a preluat sarcina lucrarilor de consolidare, s-au mai rezolvat 12 blocuri cu peste P+4 in 3 ani, o evolutie care poate fi considerata imbucuratoare.

Merita sa ne intoarcem la momentul 1997 – 1999, pentru o privire mai in detaliu asupra modului in care a fost abordata initial ideea gestionarii cladirilor cu risc seismic. 

Considerata a fi o problema prioritara si de interes national, protejarea constructiilor in eventualitatea producerii unor cutremure majore se afla in atentia Comisiei tehnice pentru reducerea riscului seismic al constructiilor, din cadrul Consiliului Tehnic Superior al Ministerului Lucrarilor Publice si Amenajarii Teritoriului, pe care il coordonam. Comisia fusese constituita in temeiul Art. 4 alin (1) din O. G. nr. 20/1994 (ordonanta republicata in Monitorul Oficial nr. 150 / 15.04.1998 in temeiul Art. ll din Legea nr. 72/1998) – actul normativ care reglementeaza, in Romania, masurile pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente – si organizata potrivit dispozitiilor Ordinului MLPAT nr. 122/N din 13.10.1997. La momentul 1999, Comisia, alcatuita din 13 reputati specialisti in domeniul constructiilor, avea urmatoarea componenta: dr. ing. Petru Vernescu – presedinte; ing. Ion Stanescu, directorul general al Directiei Generale Tehnice – prim-vicepresedinte; ing. Mircea Mironescu – vicepresedinte; ing. Dragos Badea, dr. ing. Dan Capatina, prof. dr. ing. Liviu Crainic, ing. Nicolae Ghita, dr. ing. Horea Sandi, prof. dr. ing. Dan Lungu, prof. dr. ing. Anatolie Marcu, ing. Corneliu Nicut, prof. dr. ing. Radu Petrovici, dr. ing. Traian Popp – membri.

In Avizul nr. 15 din 10 decembrie 1999, redactat in urma sedintei de lucru a Comisiei tehnice, se facea precizarea ca „MLPAT a prezentat pentru prima data, in sedinta de Guvern din data de 28.08.1997, Nota cu privire la reducerea riscului de prabusire a unor constructii in cazul producerii unui seism major, care cuprindea in Anexa 1 o lista cu cladiri de locuit din municipiul Bucuresti cu peste P+4 etaje, construite inainte de 1940, din care 73 cladiri expertizate tehnic si incadrate in categoria 1 de urgenta si 83 cladiri semnalate de experti tehnici ca prioritati in vederea expertizarii tehnice pentru fundamentarea deciziilor de interventie.”

Modificarea si completarea capitolelor 11 si 12 din Normativul de proiectare antiseismica a constructiilor P100-92 (republicate in Buletinul Constructiilor nr. 11/1996), au atras dupa sine obligativitatea ca, incepind cu anul 1997, cladirile expertizate tehnic sa fie incadrate in clase de risc seismic. „Ca urmare, in baza Ordinului Comun SGG – MLPAT nr. 6173/N/1997 (publicat in M. Oficial nr.264 /3.10.1997), expertii tehnici au analizat si reincadrat in clasa l de risc seismic cladirile cele mai vulnerabile la actiuni seismice din cele expertizate tehnic in perioada 1992-1997.”

Prioritatea la expertizare au costituit-o si in perioada urmatoare, 1997-1999, tot cladirile inalte cu peste P+4 etaje, construite inainte de 1940, iar la 8 decembrie 1999 a fost inaintata catre MLPAT, de catre Consiliul General al Municipiului Bucuresti, Lista nominala actualizata cuprinzand 110 cladiri de locuit cu mai mult de P+4 etaje, construite inainte de 1940, expertizate tehnic si incadrate in clasa l de risc seismic, amplasate in zona centrala a municipiului Bucuresti (Tabelul 1).

In Avizul sus-mentionat se precizeaza ca: „Pentru fiecare cladire nominalizata in lista sus mentionata a fost intocmita cate o fisa tehnica, insusita de expertul tehnic atestat, cuprinzind:

• date de identificare ale cladirii (inclusiv fotografie color);
• comportarea in timp,
• date din Raportul de expertiza tehnica (inclusiv estimare costuri);
• stadiul actiunilor privind reducerea riscului seismic al constructiei.”

In urma analizarii, in sedinta din 10.12.1999, a acestei Liste nominale […] inaintate de catre CGMB la 8 decembrie, Comisia tehnica pentru reducerea riscului seismic al constructiilor o AVIZEAZA FAVORABIL, facand totodata urmatoarele recomandari:

• notificarea asociatiilor de proprietari ale cladirilor de locuit cu peste P+4 etaje construite inainte de 1940 si, la solicitarea acestora, expertizarea tehnica obligatorie a constructiilor din proprietate, acordandu-se prioritate cladirilor inalte, de regula de la P+7 etaje, care prezinta un risc seismic mai ridicat;
• continuarea proiectarii si executiei lucrarilor de consolidare la cladirile de locuit din lista avizata, precum si inceperea proiectarii lucrarilor de consolidare la cladiri inalte, construite dupa 1940, pentru care exista cereri si angajamente ale proprietarilor privind continuarea, in conditiile legii, a executiei consolidarilor, stabilindu-se prioritati din punct de vedere tehnic, functie de:

– numarul de etaje (inclusiv numarul de apartamente si locatari);

– avarii dupa cutremurul din 1977;

– modificari / interventii la structura, indeosebi la parter si nivele inferioare;

– amplasament dezavantajos (cladiri de colt);

– destinatie parter (cladiri cu parter liber);

– valoare arhitecturala deosebita.

• publicarea in mass-media a Listei actualizate de CGMB la 8.12.1999 si avizate de Comisia tehnica pentru reducerea riscului seismic, in scopul informarii corecte a proprietarilor si impulsionarii actiunilor, potrivit prevederilor legale, pentru reducerea riscului seismic al constructiilor existente.

Lista, avand astfel girul specialistilor de marca din componenta Comisiei din cadrul Consiliului Tehnic Superior al MLPAT, a fost aprobata si de Guvernul Romaniei, si in scurt timp s-a promovat si aprobat de catre Senat un proiect de lege pentru crearea si gestionarea Fondului special pentru finantarea cheltuielilor privind executarea lucrarilor de interventie la constructiile existente cu destinatie de locuinta incadrate prin expertiza in clasa I de risc seismic (dupa aprobarea in Senatul Romaniei, la 26 septembrie 2000, legea a fost trimisa in Camera Deputatilor, unde s-a si blocat… definitiv). Modificarile politice ulterioare, care au redistribuit atributiile MLPAT catre alte ministere, au aruncat in haos o abordare care ar fi trebuit, asa cum am mai spus, sa fie fundamentata pe cunoasterea si urmarirea istoriei constructiilor, pe continuitate si pe competenta. Si care ar fi trebuit extinsa la nivelul intregii tari.

O mentiune care trebuie facuta si pe care tin sa o fac se refera la necesitatea existentei si functionarii de facto a unor foruri tehnice superioare in administratia publica. Asa cum am mai subliniat, odata cu organizarea primului Minister al Lucrarilor Publice, a fost instituit si Consiliul tehnic al lucrarilor publice, atasat ministerului, iar formarea acestui consiliu era apreciata ca o imbunatatire esentiala si neaparata in administratia lucrarilor publice, el fiind alcatuit din functionari de superioritate morala si stiintifica. Un rol similar l-a avut, in domeniul protejarii constructiilor in fata evenimentelor seismice majore, Comisia tehnica pentru reducerea riscului seismic al constructiilor, din cadrul Consiliului Tehnic Superior al MLPAT, si ar fi trebuit sa il aiba Comisia Nationala de Inginerie Seismica, prevazuta prin Ordonanta Guvernului nr. 20, reactualizata in Legea 223/2018, dar care, in prezent, exista doar cu numele, ea nefiind convocata vreodata. Si astfel s-a ajuns ca numeroasele expertize tehnice facute la cladiri in ultimii ani sa nu aiba avizul vreunei comisii de specialitate.

(Va urma)

Autor:
acad., prof. ing. Nicolae Noica

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 182 – iulie 2021, pag. 52