«

»

Securitatea la incendiu in pragul Noii Ordini Economice Mondiale

Share

Motto:
Nu trebuie sa inventam noi din nou roata acum. Ar fi suficient daca am prelua si aplica macar inteligent „rotile” inventate deja de altii, mai devreme…

Cugetare amara din Romania ultimilor 30 de ani

 

 

Asa cum v-ati obisnuit deja, probabil, cu textele mele din ultimii cativa ani, incerc sa le impartasesc aici generatiilor mai tinere cateva concluzii la care am ajuns dupa o activitate profesionala de o viata, petrecuta integral in domeniul securitatii la incendiu – concluzii care sa le poata fi, eventual, utile in viitor.

Ultimii ani au insemnat insa, aproape in toate domeniile vietii noastre, o fractura puternica cu trendul trecutului si acest lucru te obliga sa gandesti ceva mai mult si cu mai multa prudenta atunci cand vorbesti despre construirea viitorului si a jaloanelor sale de raportare esentiale in configurarea lumii de maine.

Este din ce in ce mai evident ca lumea viitoare va semana foarte putin cu cea in care ne-am nascut si ne-am format. Intrebarea este insa daca VA MAI PASTRA ceva din cea veche si anume „CE” si mai ales „CAT”?

Multiplicarea actuala accentuata a simpozioanelor si a sesiunilor de comunicari dovedeste si ea faptul ca aceasta preocupare este deja larg raspandita in generatia mea: ce se va intampla si, mai ales, cum ne vom insera noi (cei care vom mai fi!?!) in urzeala lumii care se tese acum?

Pe marginea acestor intrebari voi incerca sa creionez cateva pareri (personale). In masura in care acestea se vor identifica cu concluziile si ale altor colegi de generatie dar – mai ales – cu ideile unor reprezentanti ai generatiei mai tinere (careia ii revine responsabilitatea construirii lumii noi, cu bunele si relele ei care se vor dovedi in timp), ele vor face dovada identificarii unui filon de valoare, care va trebui sa asigure continuitatea societatii omenesti. Nu pot sa cred ca ruptura intre azi si maine va fi completa, in sensul ca nimic nu va mai ramane in picioare dintre valorile cu care „am trait” si „in care am trait”; ideea este de a identifica acum ceea ce va ramane valabil si in viitor dintre valorile de azi! Problema este cu atat mai complicata cu cat inca nu stim aproape nimic despre societatea viitoare si, cu atat mai mult, despre valorile pe care ea se va cladi, valorile care vor sta la baza ei.

Evident ca eforturile mele din acest articol se vor cantona in zona securitatii la incendiu – zona cu care cred ca sunt familiarizat si pe care am urmarit-o foarte atent in ultima jumatate de secol.

Voi incerca sa integrez in aceste ganduri si experienta mea ca membru NFPA, pentru ca SUA este lumea la care ne raportam mereu dar si pentru ca tot de acolo au pornit globalizarea si noul „marxism intelectual” care a inceput sa zgaltaie din temelii societatea actuala. Asa ca, macar conform motto-ului, daca nu am creat noi NFPA, macar sa invatam din experienta lor, cel putin pentru a evita toate acele situatii dezastruos ratate cu care ei s-au confruntat in timp si spatiu si a trage invataminte de pe urma lor (si aceste situatii nu au fost putine, dar forta NFPA consta si in capacitatea ei remarcabila de a-si asuma si a-si analiza public greselile comise).

Infiintata in 1896, NFPA se declara o organizatie globala non-profit, creata in scopul reducerii sau eliminarii mortilor, ranirilor sau a pierderilor economice ca urmare a riscurilor datorate focului si a altor pericole electrice sau conexe. Acoperind o suprafata cat un continent, cu cea mai inalta dezvoltare tehnologica, NFPA are o experienta uriasa – care nu se compara cu a niciuneia dintre organizatiile similare nationale de pe glob. Se cade deci a medita la filozofia lor si a face cuvenitele comparatii si corecturi in fiecare situatie care se impune.

In urma experientei acumulate in peste 120 de ani, NFPA a ajuns la unele concluzii privind modul in care s-ar putea interveni cel mai eficace in viata societatii, pentru a-si atinge scopurile. Unele dintre concluziile NFPA au devenit legenda si stau la baza educarii populatiei de pretutindeni:

 

Siguranta nu este noroc. Este efortul comun de cunoastere, pregatire, supraveghere si vigilenta. Acest efort comun necesita performanta puternica si fiabila a tuturor componentelor ecosistemului de securitate la foc si viata. Slabiciunea in una sau mai multe dintre componente creeaza conditii care atrag riscul.

Dintre directiile de organizare NFPA, doua mi se par demne de analizat si de aplicat in Romania noastra de azi:

 

I – Astfel, a creat „Institutul de politici pentru securitatea la incendiu si a vietii” – structura care sprijina factorii de decizie politica de pe tot globul in domeniul protectiei la incendiu sau la alte riscuri ale populatiei si bunurilor, utilizand cele mai bune recomandari si abordari practice pentru a dezvolta si a sustine un sistem puternic de prevenire si protectie la incendiu.

Acesta este azi unul dintre „punctele forte” ale NFPA: actiunea la varf – respectiv educarea factorilor de decizie si a profesionistilor domeniului in spiritul celor mai noi teorii si practici ale securitatii la incendiu (lobby-ul american este acceptat si nu se identiifica cu „traficul de influenta” considerat penal la noi). Impreuna cu un puternic trend catre modernizare si implementare a noului (reminiscenta, probabil, a spiritului pionierilor-fondatori care au intemeiat primele colonii din America!), cele doua directii se completeaza reciproc si asigura pozitia de leader absolut a NFPA in peisajul asociatiilor profesionale din domeniu.

De aceea, cred ca aceasta ar putea fi – din mai multe motive – una dintre directiile in care ar trebui sa se actioneze si la noi:

 

Avem o centralizare aproape absoluta a gandirii si legiferarii in domeniul securitatii la incendiu. Dar, spre deosebire de NFPA, unde aceasta este concentrata in domeniul civil si beneficiaza de cei mai buni teoreticieni si practicieni ai domeniului (daca urmariti traseul profesional al conducerii NFPA, veti vedea ca aici sunt adunati cei mai buni specialisti din cele mai mari corporatii ale domeniului care au trecut – dupa o practica de cel putin 25-30 de ani – la domeniul legislativ si educativ, ca autori de standarde), la noi „puterea decizionala” este concentrata exclusiv in domeniul pompierilor militari – IGSU. Aceasta face ca domeniul sa fie o balta stagnanta, neinteresata de eficienta sau de introducerea noului (chiar refractara la ele si retrograda, in unele cazuri).

 

La noi, cultura proactiva de securitate la incendiu este, tot asa, limitata si neincurajata in a se afirma fara ezitare. Indemnul pe care presedintele NFPA (pe atunci, dl. Jim SHANNON) l-a adresat salii pline cu membri la una dintre conferintele anuale (de a critica ramanerea in urma a standardelor fata de practica) pare pentru noi, romanii, de domeniul SF-ului sau venita din alta lume – aici, unde Normativul de referinta este vechi de 22 de ani si unde orice propunere inovatoare este primita mai intai cu NU – daca nu este in lege, nu se poate! Se creeaza astfel un cerc vicios, in care noutatea este respinsa aprioric si in care cele doua tendinte („introducerea noului” si „interdictia stricta de a iesi din cadrul legii” se potenteaza reciproc, conducand in ansamblul domeniului la o „incremenire in proiect”, la un blocaj extrem de toxic si chiar letal!).

Spargerea acestui cerc vicios este absolut obligatorie daca vrem ca si domeniul securitatii la incendiu sa ajunga in Romania la nivelul tarilor avansate – adica deschis la nou si in progres, cu alte cuvinte „performant”.

 

Al treilea motiv (dar nu ultimul in ordinea importantei) este ca nu avem taria sa ne recunoastem slabiciunile; aceasta este o „calitate” toxica, pentru ca mereu ne autoamagim cu unele performante ale noastre inexistente si ne clamam (destul de jenant si rusinos fata de altii) o valoare pe care ne-o atribuim in mod fals. Nu este vorba aici de un patriotism exacerbat ci de decenta strict necesara in relatiile cu ceilalti parteneri din jocul mondial. A ne recunoaste obiectiv slabiciunile (temporare, speram) si a incerca sa le eliminam nu este un lucru de rusine ci, dimpotriva, de laudat! Asta, atata vreme cat suntem sinceri si transparenti – atat in asumarea pozitiei actuale cat si in dorinta si eforturile de a ne depasi conditia actuala. Din pacate, aceste calitati nu le-am vazut mai deloc in ultimii 30 de ani la cei care ne conduc destinele…

Referitor la acest al treilea motiv, ar fi extrem de necesara si utila o analiza asupra noastra, facuta cu sinceritate si doar cu dorinta curata de a ne fi mai bine. Astfel, am constata ca din cei trei piloni pe care se sprijina performanta domeniului de securitate la incendiu, respectiv: masurile active, pasive si organizationale, putem fi real competitivi doar in cel de-al treilea (cel organizational) si asta numai gratie unor caracteristici speciale ale lui la care putem performa gratie harurilor cu care ne-a inzestrat Dumnezeu ca neam dar si datorita faptului ca lumea capitalista s-a orientat aproape total doar asupra primilor doi piloni, pentru ca numai acestia le puteau aduce un profit mai mare si satisfactia orgoliilor de hegemonie a domeniului – lasand cel de-al treilea pilon neexploatat. Suntem un neam istet dar superficial; drept consecinta, aceste doua trasaturi nu ne califica – in general – la studiul aprofundat si munca tenace dintr-un domeniu tehnic. In schimb, suntem inventivi, „ne prindem” repede dar tot asa de repede ne si plictisim cand vedem ca „ne-a iesit” aranjamentul. Aceste aspecte – impreuna cu saracia actuala si lipsa de capital de investit in afaceri majore – ne conduc, ca o strunga, catre singurul pilon ramas „neocupat” al domeniului securitatii la incendiu in Romania: cel al educatiei si al formarii unei culturi proactive de securitate la incendiu care sa suplineasca (sa echilibreze) lipsurile noastre evidente din domeniile tehnic si financiar. Am prezentat, in alte articole, marile avantaje – de necontestat – ale acestei abordari.

Astfel, pentru ca este de presupus ca, odata cu intrarea in Noua Ordine Mondiala, aceste caracteristici ale noastre (existente de peste 2000 de ani!) vor trebui sa dispara (de voie – de nevoie), singura solutie de a ocupa un loc mai important in corul natiunilor este sa ne jucam cat mai bine cartea cu care ne-a inzestrat Dumnezeu. De aceea, este vitala identificarea cat mai devreme a atu-urilor (atu-ului) de care dispunem si orientarea domeniului catre valorificarea lor maxima si cat mai rapida.

Constituirea unui nucleu national (un fel de Institut de politici pentru securitatea la incendiu si a vietii, ca acela infiintat de NFPA) poate fi si la noi solutia de a aduna impreuna „adevaratele creiere” ale neamului, care sa asigure eliminarea punctelor slabe, punerea in valoare a (putinelor) puncte tari si crearea unui plan adevarat de dezvoltare a domeniului pentru urmatorii ani (care se anunta a fi foarte agitati, mult mai „aspri” decat cei trecuti si in care concurenta pe piata mondiala va fi nemiloasa intr-o perioada foarte scurta care va decanta valorile!). In prezent, la noi deciziile se iau sectorial, antagonic de multe ori, neexistand un for profesional independent care sa le valideze, sa le armonizeze si care sa aiba o viziune cu „bataie lunga”.

Sa nu ne amagim: aceasta perioada de reasezare a domeniilor de influenta a inceput deja, statele mari sunt in plin razboi de castigare a suprematiei in toate domeniile esentiale ale vietii iar orice intarziere in a ne angaja in el – constient si cu toate atu-urile de care dispunem – ne va costa imens in viitorul apropiat (pana la a anula complet castigurile acumulate in istoria recenta privind identitatea nationala si statala). Este o fereastra de oportunitate care nu va sta multa vreme deschisa!

 

II – Un alt „punct forte” asupra caruia va trebui sa meditam in cadrul perioadei de reasezare a domeniului este cel al stabilirii prioritatilor de actiune, zona in care NFPA si-a stabilit deja o configuratie pe care a denumit-o Ecosistemul de securitate la incendiu si siguranta a vietii (vezi schema de mai jos). In viziunea NFPA (din care citez direct), siguranta vietii si securitatea la incendii se impletesc indisolubil, intr-un ecosistem comun ce cuprinde opt directii de actiune, grupate ca in schema de mai jos:

 

1 – Responsabilitate guvernamentala: Toate nivelurile guvernamentale au responsabilitatea de a-si mentine comunitatile in siguranta impotriva incendiilor, pericolelor electrice si a altor pericole. Acestea trebuie sa creeze un mediu politic si un cadru legislativ in care legile, politicile si prioritatile legate de cheltuieli sunt dictate de nevoile de siguranta publica si nu de interese speciale sau oportuniste. Este ceea ce cetatenii asteapta de la guvern.

2 – Dezvoltarea si utilizarea codurilor/reglementarilor actuale: Utilizarea celor mai recente coduri si standarde dezvoltate de experti din intreaga lume stabileste niveluri minime de siguranta pentru a proteja oamenii si proprietatile. Pe masura ce tehnologia se schimba, promotorii sigurantei evalueaza in mod constant riscurile, precum comportamentele si actiunile care pot genera noi pericole. Codurile si standardele sunt actualizate (de obicei intr-un ciclu de trei pana la cinci ani!!) pentru a reflecta lumea noastra in schimbare. 

3 – Standarde citate (la care se face referinta): Standardele care sunt citate sunt o parte fundamentala a codurilor si standardelor principale de siguranta la incendii, siguranta vietii, siguranta cladirilor si a echipamentelor electrice si ofera indrumari de importanta critica pentru proiectanti, instalatori, administratori de instalatii si autoritatile care verifica aplicarea. Dezvoltate prin procedeul consensului, aceste standarde includ referinte la standardele de montaj si produse care sunt dezvoltate de o gama larga de alte organizatii. 

4 – Investitia in siguranta: Investitia in siguranta ar trebui sa fie prioritatea tuturor. Cu totii trebuie sa avem un interes legitim legat de siguranta publicului si sa lucram impreuna pentru a aloca resursele necesare reducerii pierderilor cauzate de incendiu si pericolele aferente. Daca deciziile se bazeaza exclusiv pe castiguri financiare, pot aparea tragedii. 

5 – Forta de munca calificata: Este nevoie de o forta de munca calificata pentru a se putea asigura ca cele mai actuale coduri sunt aplicate corect pentru a reduce riscul de ranire, pierdere si deces pentru muncitori si publicul larg. Cu totii trebuie sa sprijinim formarea continua si dezvoltarea profesionala a fortei de munca proprii si sa incurajam oamenii sa lucreze in domeniul sigurantei la incendiu si al sigurantei vietii.

6 – Respectarea codului: Indiferent daca este vorba despre o casa, o cladire noua de birouri sau o alta constructie, locurile in care locuiesc si muncesc oamenii sunt sigure in masura data de respectarea codului aflat in vigoare inainte, in timpul si dupa construire. Adoptarea si aplicarea codurilor si standardelor de securitate impotriva incendiilor, pericolelor electrice, a sigurantei cladirilor si vietii si asigurarea inspectiei, testarii si intretinerii continue a instalatiilor si sistemelor de siguranta reduc decesele, ranirile si pierderile rezultate din incendiile ce afecteaza cladirile. 

7 – Nivelul de pregatire si raspunsul la situatiile de urgenta: Atunci cand isi risca viata, primii care intervin ar trebui sa se simta pregatiti sa isi protejeze comunitatile pentru a preveni si a se pregati pentru situatii de urgenta. Prioritizarea si investirea banilor in capacitati si resurse eficace de preventie si raspuns pentru fazele dinaintea, din timpul si de dupa o situatie de urgenta ii ajuta pe primii care intervin sa raspunda diverselor nevoi ale comunitatilor lor.

8 – Un public informat: Atunci cand i se ofera sfaturi si pasi pentru a ajuta la solutionarea pericolelor, publicul poate lua decizii mai bune si mai informate pentru a-si proteja siguranta personala si a locuintei. Daca nu dispun de informatiile de care au nevoie, oamenii pot face lucruri care ii expun pe ei insisi si pe ceilalti la un risc mai mare. Ei vor lua masuri suplimentare de siguranta numai daca inteleg riscurile si consecintele in cazul in care nu fac nimic.

Nu vad cum aceasta configuratie a domeniilor de actiune se va putea schimba in viitor; domeniul securitatii la incendiu este unul aparte, relativ independent si nesupus variatiilor ideologice (in mod normal). Sunt nevoi fundamentale ale societatii omenesti (vezi piramida lui Maslow) care nu se pot anihila decat in ipoteza radicala a unei atomizari totale a societatii omenesti – ceea ce nu face parte nici macar din doctrinele cele mai radicale ale teoreticienilor Noii Ordini Economice Mondiale (care, pentru a le aduce avantajele scontate, trebuie sa se intinda uniform asupra intregii planete). Asadar, este de presupus ca in acest domeniu va exista o continuitate mai accentuata a cerintelor si, implicit, a raspunsurilor.

In acelasi timp, liderii de azi au determinarea de a o rupe cu trecutul dar nu au (deocamdata) si cultura necesara de a pune ceva viabil in loc, articuland societatea viitoare! Ei reprezinta doar „revolutia” nu si capacitatea structurarii organice a noii societati pentru ca nu au cultura necesara pentru aceasta. In aceasta situatie generala, este evident ca oricare ar fi structura noii societati – ea va trebui sa se racordeze la cea veche si sa o inglobeze (macar partial) – pastrand valorile fundamentale acumulate in cateva mii de ani.

In spiritul celor de mai sus, depinde de noi – profesionistii domeniului – sa nu permitem o demantelare completa, din ura si lipsita de sens, si sa ne unim in a apara cuceririle fundamentale comune obtinute pana acum. Nu va fi usor, avand in vedere propensiunea traditionala a romanilor catre individualizare si incapacitatea lor recunoscuta de a se uni sub un acelasi ideal. Este insa singura solutie ca sa existam si in viitor; altfel riscam sa o luam de la capat, de la arcul cu sageti si inventarea rotii! 

Am actionat cu incredere si dedicare in acest domeniu peste o jumatate de secol. 

In prezent, randurile colegilor mei de generatie si crez s-au rarit considerabil. Daca la aceasta mai adaug si nemultumirile ultimilor ani (generate, in special, de trendurile societatii actuale si grefate pe o degradare rapida si tot mai accentuata a calitatii umane – simultana cu „abulizarea” galopanta a umanitatii si decuplarea ei de la ceea ce ar trebuie sa fie scopurile si menirea ei majore), as avea suficiente motive de descurajare. In contextul experientei primului an pandemic care a trecut, este inspaimantator un citat din Aldous Huxley care previzioneaza perfect directia de miscare a societatii contemporane***. 

Sa fim insa optimisti dar sa „nu lasam garda jos” nici macar un moment; aceasta inseamna „un optimism prudent” care va trebui sa fie cheia de bolta pentru anii care vin: in final, stim ca „viitorul se construieste azi cu experienta de ieri”.

Dar daca nu va mai fi asa?

 

***   Aldous Huxley, autorul fictiunii-pe-cale-sa-devina-realitate „Minunata lume noua”, a revelat premonitoriu care este agenda noii Ordini, la o conferinta pe care a tinut-o la Scoala de Medicina din California, in anul 1961. Iata ce spunea el:

„In generatia urmatoare va aparea o metoda ce le va permite oamenilor sa isi iubeasca servitutea si sa accepte dictatura fara lacrimi, ca sa ma exprim astfel. Ea va da nastere unui fel de lagar de concentrare fara suferinta, care va permite reducerea libertatilor oamenilor fara ca acestia sa se planga. Dimpotriva, ei se vor bucura, caci orice dorinta de a se revolta le va fi inlaturata prin metode de spalare a creierului, propaganda si tehnici farmaceutice. Aceasta va fi probabil revolutia finala.”

Huxley scrisese „A Brave New World” in 1932, si cred ca in 1961 simtea ca lumea a luat-o deja razna si ca realitatea va depasi in curand previziunile lui. Nu mai erau decat 7 ani pana la fatidicul an 1968 , care a marcat in Europa si America inceputul sfarsitului lumii civilizate in care ne-am format si, mai ales, ordonata dupa reguli traditionale.

 

Autor:
arh. Horia Mihai NICOLESCU – membru ASI si NFPA

 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 182 – iulie 2021, pag. 42

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2021/07/01/securitatea-la-incendiu-in-pragul-noii-ordini-economice-mondiale/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.