Ganduri despre domnul Traian Popp

Articolul se doreste a fi un omagiu
pentru domnul dr. ing. TRAIAN POPP
si totodata o aducere aminte
a unor fapte ale celui care
mi-a marcat profund
activitatea profesionala.

Cu toate ca domnul Popp a ajuns la o varsta inaintata, tot am avut sentimentul ca a plecat neasteptat de repede, ca mai erau atatea lucruri pe care le puteam invata de la dumnealui, ca mai avea atatea de oferit.

Domnul Popp a fost una dintre cele mai proeminente personalitati din ingineria romaneasca de constructii, cel mai mare inginer pe care l-am cunoscut.

Domnul Popp, fondatorul Popp & Asociatii SRL, a fost un inginer si un om exceptional, permanent preocupat de nou, disponibil la efort, generos si integru. Un mentor adevarat, de nepretuit. A fost… sufletul nostru. Valorile sale au fost bine sadite in noi, au devenit valorile noastre. A lasat in urma sa nu numai o sumedenie de constructii exceptionale pe care le-a proiectat. Pentru noi a lasat nu numai un nume, ci un intreg set de abordari, comportamente si practici in proiectarea constructiilor. Toate acestea noi le-am preluat si le-am dus mai departe. Iar cei mai tineri dintre colegii nostri, care l-au cunoscut prea putin sau deloc, nici nu stiu cate din obiceiurile si practicile sale le urmeaza ei astazi. A avut o generozitate remarcabila in invatarea si perfectionarea celor tineri. Noi, locotenentii sai, am invatat de la cel mai bun si nu am facut decat sa transmitem si sa perpetuam lucrurile mai departe. L-am copiat si am dat mai departe. Ne-am identificat cu numele dumnealui si nu de putine ori s-a intamplat sa mi se adreseze cu apelativul „Domnule Popp”.

Desi mai multe publicatii si evocari au amintit date biografice despre domnul Popp si despre realizarile sale remarcabile in domeniul constructiilor, lucruri pe care multi dintre dumneavoastra le cunoasteti, se cuvine sa le reluam pe cele mai importante dintre ele.

Domnul Popp s-a nascut, a trait toata viata si a plecat dintre noi in aceeasi casa frumoasa de pe strada Clucerului din Bucuresti, casa construita de bunicul sau. Provenea dintr-o familie educata, instruita, ale carei origini vechi se trag din Ardeal.

Tatal sau a fost un remarcabil matematician si profesor de matematica la Colegiul Gheorghe Lazar din Bucuresti, iar mama sa a fost profesoara de limba franceza, amandoi punandu-si amprenta in pregatirea domnului Popp. Avea o minte sclipitoare, organizata, matematica si vorbea in acelasi timp o impecabila limba franceza.

Viata domnului Popp a fost parca marcata de numarul 22, venind pe lume in ziua de 22 ianuarie 1933, traind 88 de ani (de patru ori 22)  si plecand dintre noi la 22 iunie 2021.

Scoala primara, gimnaziul si liceul le-a urmat pe toate in acelasi loc, la Colegiul national „Sf. Sava” din Bucuresti. Este semnificativ pentru domnul Popp modul in care nu a uitat niciodata de unde a plecat. Si dupa 70 de ani de la inceperea scolii primare si circa 60 de cand a plecat din Colegiul Sf. Sava, a revenit in fiecare an acolo la festivitatile legate de ziua colegiului. Ulterior iesea cu colegii sai, cu multi dintre ei pastrand legatura de-a lungul vietii, „la un mic si o bere”, dupa cum relata dumnealui.

Dupa un periplu de un an la facultatea de matematica, si-a identificat chemarea si a urmat apoi Institutul de Constructii Bucuresti, incepand cu Facultatea de Drumuri si Poduri, trecand pe la Hidrotehnica si terminand Facultatea de Constructii Civile, Industriale si Agricole in anul 1956, dupa cum se facea organizarea scolii, la inceputurile Institutului. A facut parte dintr-o generatie exceptionala de ingineri (din acelasi an sau cu unu – doi ani inainte sau dupa), cu o pregatire profesionala deosebit de solida, generatie care si-a pus amprenta asupra construirii Bucurestiului si nu numai, o generatie cum alta nu am intalnit sau auzit sa existe, si din care astazi, din pacate, foarte putini mai sunt.

A sustinut teza de doctorat la Institutul de Constructii din Bucuresti in 1983, cu subiect din domeniul placilor curbe subtiri.

In tinerete a facut pentru cativa ani sport de performanta, canotaj.

Activitatea profesionala a desfasurat-o din 1956 pana in 1969 la Institutul Proiect Bucuresti, iar din 1969 pana in 1993 (cand s-a pensionat) la Institutul de proiectare Carpati din Bucuresti. In ambele locuri a condus reputate si puternice colective de proiectare si a lucrat in compania unor profesionisti deosebiti in proiectarea constructiilor, ingineri de structuri, arhitecti si ingineri instalatori.

Momentul pensionarii a fost unul formal, intrucat si-a continuat activitatea de inginer, timp de aproape 30 de ani, pana la capat.

In 1991 a fondat impreuna cu profesorul academician Panaite Mazilu si cu un alt asociat firma de proiectare Trama, iar apoi, in 1996, firma Aedificia MP, la care a fost asociat cu profesorul Mazilu, de asemenea. Odata cu retragerea din activitate a domnului Mazilu, a fondat, in 2002, impreuna cu inginerii Dragos Marcu si Madalin Coman, compania Popp & Asociatii. Dupa un timp s-a retras formal, insa a continuat in tot timpul care a urmat sa fie aproape de companie, sa fie prezent in activitati de mentorat, consultanta si verificare tehnica.

Timp de aproape 30 de ani, intre 1964 si 1991, a predat la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu” din Bucuresti cursuri de structuri pentru constructii, in echipa regretatului profesor Alexandru Cismigiu, personalitate sub indrumarea careia sau cu care a colaborat de-a lungul anilor la multe proiecte. Cursurile domnului Popp erau savuroase si de-a lungul timpului toti cei pe care i-am intalnit si l-au avut profesor pe domnul Popp au avut numai cuvinte elogioase la adresa omului, a inginerului si a profesorului Traian Popp.

A fost membru, alaturi de o elita tehnico-stiintifica restransa, al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania.

A fost membru fondator al Asociatiei Inginerilor Constructori Proiectanti de Structuri, iar din 2009 pana in 2016 a fost Presedintele acesteia. Dupa 2016 a fost Presedinte de Onoare al AICPS.

A fost timp de mai multi ani membru al Comisiilor de examinare si atestare a verificatorilor si expertilor tehnici, din MLPAT, dar si din Ministerul Culturii, la randul lui detinand aceste atestari.

A fost membru a numeroase comisii si asociatii, din tara si din strainatate.

A scris foarte multe articole tehnico-ingineresti, studii stiintifice, publicate in publicatii tehnice din tara si strainatate.

De-a lungul timpului a obtinut numeroase premii si distinctii, individuale sau de echipa, interne si internationale, pentru proiectele la care a fost autor sau la care a contribuit. De amintit aici este Ordinul Muncii (1971).

Realizarile sale in domeniul proiectarii constructiilor sunt multiple, participand sau conducand colectivele de proiectare pentru un numar impresionant de edificii publice, unele dintre ele fiind dintre cele mai importante obiective din Romania.

A condus, impreuna cu profesorul Alexandru Cismigiu si inginerul Mircea Mironescu, colectivele de proiectare a structurii Palatului Parlamentului, iar daca ne gandim ca acestea este unul dintre cele mai mari constructii din lume, probabil ca am ajunge la concluzia ca si acesta este suficient pentru o viata profesionala a unui om. In cei 65 de ani (!) de cariera a proiectat cu mult mai mult si divers in acelasi timp.

A proiectat Sala Palatului, Teatrul National din Bucuresti, Turnul Televiziunii Romane, Farul din Constanta.

A proiectat Blocul Macul Rosu de pe Calea Victoriei, Blocul Unic din Bucuresti, Blocul Studio, Amzei, Blocul Toporasi, Facultatea de Electronica din Bucuresti, Cladirea de birouri din Piata Charles de Gaulle din Bucuresti, Hotelul Nord (Ibis) din Bucuresti, Complexul de hoteluri (terasate si turnuri) din Statiunea Olimp, sapte spitale regionale din Romania, cladiri administrative si numeroase blocuri de locuinte din toata tara, insumand mii de apartamente.

A proiectat structurile cinematografelor Chibrit, Floreasca, Flamura, Luceafarul, Cosbuc, Melodia, Basarab, teatrul Masca.

A proiectat cateva constructii remarcabile din strainatate, dintre care amintim Hotelul Intercontinental din Atena, Hotelul Intercontinental din Creta, Complexul de hoteluri din Porto Caras, Grecia, Universitatea din Constantin – Algeria, Hipodromul din Abu Dhabi, Ambasada Romaniei din fosta Republica Federala Germana, de la Bonn.

Dupa 1990 s-a concentrat pe efectuarea a numeroase expertize tehnice si proiecte de consolidare, la randul lor cladiri remarcabile. Sunt de amintit aici: Palatul de Justitie, Palatul Victoria al Guvernului, Corpul vechi al Universitatii de Arhitectura din Bucuresti, Hotel Ambasador, Marmorsch Blank, Ing Bank, MindBank, structuri industriale la Arpechim Pitesti si la Petrobrazi.

In aceeasi perioada, activitatea sa a fost dedicata si acordarii de consultanta si/sau efectuarii verificarilor tehnice ale multor constructii importante. Ar fi de amintit aici Cladirile Bucharest Financial Plaza, Turnul BRD din Piata Victoriei, Cladirea Tower Center International (prima cladire din Romania a carei inaltime a depasit 100 m), Sediul Administrativ Porsche Romania, Cladirea Uniunii Arhitectilor din Piata Revolutiei, Cathedral Business Plaza, Eurotower, Cladirile City Gate,  Dambovita Center.

Am vazut de-a lungul timpului multi proiectanti prodigiosi care veneau sa se consulte cu domnul Popp, sa se sfatuiasca cu dumnealui, pentru rezolvarea provocarilor pe care le aveau in activitatea de proiectare.

Dincolo de enumerarea unei parti dintr-un palmares impresionant, cu totul deosebit la domnul Popp era permanenta cautare, studiere si implementare de solutii noi, inovatoare. Din acest punct de vedere era unic si acest lucru m-a determinat sa fac afirmatia din al doilea paragraf al prezentului text. Ori acest lucru se baza pe permanenta dorinta a dumnealui de informare, lucru care nu era tocmai usor, in primii 35 de ani de cariera. Avea o biblioteca tehnica impresionanta, iar in multe cazuri avea tratate xerox-copiate sau fotografiate, adunate in timp, dupa originale care i-au trecut prin mana. Manifesta un neastampar, in sensul bun al cuvantului, pentru informare, pentru a cauta solutiile cele mai bune pentru constructiile pe care le-a proiectat. Sigur ca era ajutat si de o inteligenta sclipitoare si o cultura extrem de solida, insa toate realizarile sale nu ar fi fost posibile fara perseverenta de a cauta mereu ceva nou.

Dintre solutiile spectaculoase pe care le-a promovat, la vremea lor toate avand caracterul de noutate, de inovatie, de tehnologii care nu se mai folosisera la tipul de cladiri pe care le proiecta sau care erau aplicate pentru prima oara in Romania, ar fi de punctat: cadre care „copiaza” diagrama de moment incovoietor, plansee ortotrope, absorbtia rasucirii cadrelor, studiu in tunelul de vant, analiza dinamica cu programe de calcul  (in anii ’60!!!) la Turnul Televiziunii Romane; stalpi cinematici in V pentru minimizarea eforturilor din parter, la blocul Unic; calculul efectului de temperatura asupra consolelor, imbunatatirea efectului pretensionarii, calculul elementelor pretensionate pe trei directii, optimizarea pretensionarii, migrarea pretensionarii, dale din beton precomprimate, comportare plastica, analiza dinamica si verificarea in timp, prin incercari, fundatii flotante, la cinematografele bucurestene; comportarea la actiuni dinamice, structura cu plansee celulare si elemente prefabricate la Facultatea de Electronica; cupola cu arce pretensionate a Salii Palatului; structuri cu sheduri la Tesatoria din Iasi; structura cu acoperis cilindric cutat la un aeroport din sudul Bucurestiului (proiect); grinzi elicoidale cu sectiunea variabila la Hotelul Nord; analiza raspunsului seismic la accelerograme simulate (1971!!), panouri mari prefabricate tip Larssen-Niselen – Intercontinental Atena; disipatori de energie si conexiune elastica cu 44 tampoane de locomotiva la corpul C4 (85 m) al Palatului Parlamentului; la aceeasi lucrare, la sala „Unirea” a utilizat disipatori metalici vascosi cu frictiune prin intermediul buloanelor pretensionate; conexiune elastica intre corpuri la Hotelul Athénée Palace – Hilton, Bucuresti; incovoiere prin pre-tensionare (stalp invizibil) la Pelisor, Sinaia; amortizor cu masa acordata (TMD) la structura reactorului de cracare catalitica Petrobrazi; structura suspendata de acoperis, fara stalpi in parter, cu transfer de sarcina, la Porsche Romania; utilizarea tehnologiei top-down la cladirea cu cinci niveluri subterane si 18 niveluri supraterane din Piata Charles de Gaulle Bucuresti.

Toate acestea le-a putut face insa si pentru ca era un om comunicativ, deschis, amabil, empatic, lucru care l-a ajutat semnificativ in colaborarile cu sute si sute de ingineri, arhitecti si alti specialisti, de-a lungul anilor, de la care a luat, dar a si dat inapoi inzecit. Ar fi imposibil sa identificam numele tuturor celor cu care a colaborat, insa sunt de amintit cateva nume cu care a lucrat de-a lungul anilor, inaintasi sau discipoli, ori pur si simplu colaboratori: profesorul Alexandru Cismigiu, profesorul academician Panaite Mazilu, profesorul academician Dan Dubina, profesorul Dan Topa, profesorul Dan Cretu, profesorul Radu Agent, profesorul Mihail Ifrim, profesorul Tudor Postelnicu, profesorul Liviu Crainic, profesorul Dan Ghiocel, profesorul Dan Lungu, profesorul academician Mircea Soare, profesorul Victor Popescu, inginerul Petru Vernescu, profesorul Emil Dabija si d-na Mioara Dabija, profesorul Anatolie Marcu, inginerii Mircea Mironescu, Dragos Badea, Petre Badea, Lucian Dogariu si Gabriela Popp, inginerii si prietenii Victor Popa, Mapy Canciovici si Stefan Mihailescu, inginerul Mircea Neacsu… Am enumerat numai o parte dintre ei, insa fiecare a fost sau este o personalitate remarcabila in proiectarea bucuresteana si nu numai, si probabil ca fiecare dintre ei i-a influentat cariera, iar domnul Popp, la randul sau, le-a influentat cariera. In mod cert se cuvine sa amintim aici mai ales numele distinsei doamne Anca Popp, care i-a fost colaboratoare si tovarasa de viata.

Realizarile sale exceptionale, oamenii cu care a colaborat l-au facut pe domnul Traian Popp o adevarata legenda a constructiilor.

Asa am auzit pentru prima oara, in anii ’90, pe vremea cand eram student, de domnul Popp. De la colegi ai caror parinti lucrasera cu dumnealui, de la profesorii mei – era o legenda pe care nu o cunosteam personal, dar de care deja ma atasam.

Chiar inainte de a termina facultatea, intamplarea a facut sa fiu recomandat domnului Popp, care la vremea aceea cauta un tanar inginer pentru firma Aedificia MP, pe care chiar atunci o infiinta cu profesorul Mazilu. Desi am avut o oferta de a ramane sa-mi desfasor activitatea in cadrul Catedrei din Beton din UTCB, lucru care avea insemnatatea sa (mie mi-ar fi placut cercetarea), atractia catre numele domnului Popp a fost prea mare. L-am cunoscut la inceputul lui iunie 1996, cand mi-a dat intalnire la intrarea in santierul hotelului Hilton, care se consolida si reabilita atunci. Am gasit un om inalt, placut la figura, cu barba sa si cu pipa in coltul gurii. Un om cald, jovial, placut, absolut fermecator. Se vedea asta si din interactiunile pe care le avea cu oamenii din santier si apoi din baracile acestuia, cu vocea lui baritonala si cu vorba sugubeata (nu intelegeam decat putin, vorbea in franceza cu cei de acolo). Absolut toata lumea zambea cand trecea.

Dupa ce m-a chestionat dumnealui ca sa vada ce stiu (nu stiam mare lucru, doar teorie, fusesem totusi un student bun), dupa ce chiar mi-a explicat cu lux de amanunte si amabilitate despre toate detaliile din santier, am batut palma foarte repede. Nu am stabilit decat cand ma voi duce la birou, nu cred ca am vorbit atunci despre salariu, nici nu ma interesa. Si nu ca nu m-ar fi interesat, dar eram realmente fascinat de personalitatea dumnealui. La treaba m-am dus peste circa o luna si jumatate, la 15 iulie, dupa ce mi-am sustinut examenul de diploma si am avut cateva zile de vacanta.

Si spun cu mana pe inima ca fiecare zi pe care o petreceam cu dumnealui nu o resimteam prin faptul ca mergeam la munca; era o placere, „sorbeam” tot ce spunea. Si aveam sa invat multe de la maestrul meu.

In primii sase ani de activitate am avut o singura data concediu mai mare de 2-3 zile. Si nu pentru ca nu ma lasa, pentru ca nu mi se aproba concediul, ci pentru ca voiam sa fiu acolo, sa fac si sa invat cat mai multe. Drept este ca era destul de lucru si atunci, insa era mai important faptul ca in fiecare zi faceam sau invatam ceva nou si mereu aveam de lucru la o constructie unica in felul ei. Rutina nu o resimteam, pentru ca nu era.

Dar acest lucru venea si din modul in care domnul Popp conducea biroul, din modul cum interactiona cu noi, de la atmosfera pe care o crea in birou. Era relaxat si se simtea bine in grupurile mici si se emotiona in preajma multimilor, cu atat mai mult atunci cand era in centrul atentiei, de unde facea tot posibilul sa iasa. Poate ca era un om timid, insa compensa prin volubilitate.

Era un om elegant prin formare si prin exprimare, deosebit de politicos, disponibil, vesel, spumos chiar. Iar atmosfera din jurul lui era pe masura. Contrasta destul de mult fata de profesorul Mazilu, dar drept este ca domnul Mazilu interactiona mult mai putin cu noi, iar cand „se incurcau” lucrurile cu domnul profesor Mazilu, era mereu domn’ Popp acolo, sa ne scape. Foarte rar l-am vazut pe domnul Popp nervos, parea ca nu se putea supara pe nimeni. Chiar cand era nervos, avea eleganta ca cei din jurul sa nu resimta. Si sa nu va ganditi ca noi nu greseam, ca eram perfecti. Imi aduc aminte ca, la vreo doua saptamani dupa ce am inceput, primul radier l-am armat… invers. Era un radier mic, care urma sa fie livrat printr-o nota de santier. Cum clientul tocmai era in vizita la noi la birou, iar domnul Popp nu avusese timp sa verifice si cum oaspetele nostru nu era un necunoscator al constructiilor, a observat imediat si s-a suparat. Mie domnul Popp nu mi-a zis nimic, nici desenatoarei, cu mult mai experimentata decat mine. A spus ca a facut si a transmis dumnealui schita gresit. E adevarat ca dupa aceea, cu multa rabdare si cu explicatii simple, mi-a facut un veritabil curs de armare de fundatii.

Pe fondul atmosferei relaxate era o placere sa lucrezi, sa studiezi, sa te implici, sa inveti si sa cresti.

Facea totul cu usurinta, era o joaca parca. Usurinta asta provenea din inteligenta si din aparatul ingineresc si matematic pe care le stapanea bine, dar si din experienta covarsitoare pe care o acumulase.

Foarte rar se intampla sa nu-i iasa ceva din prima incercare, de abia atunci il vedeai ca se concentra, iar cand se concentra ii transpirau fruntea si tamplele.

Domnul Popp era foarte volubil, disponibil mereu si cu multa migala imi povestea si imi explica multe lucruri, fie ca eram in santier, in drum spre santier sau la birou. De fiecare data completa cu relatarea unei experiente, avuta in lucrarile pe care le facuse. Astfel am aflat foarte multe lucruri legate de marile lucrari care se facusera la noi in tara, lucruri tehnice, dar si legate de intamplari si de oamenii care le-au construit. Iar cu marile proiecte pe care le-am elaborat, ca asistent al dumnealui, am invatat multe, am crescut, m-am format, am devenit intr-adevar inginer. Dumnealui avea ideea, noi o puneam in proiect si faceam ca ea sa devina realizabila.

Erau multe momente din viata de birou cand eram concentrat la ce faceam pe moment, dar in planul doi se auzea mereu vocea domnului Popp, care vorbea cu domnul Mazilu, cu un client sau cu un coleg. Cand era prins cu astfel de activitati aveai usor impresia ca nimic important nu se va petrece, in care parea ca spune lucruri obisnuite, pentru mine, desigur. Si in mersul acela, deodata spunea un lucru mare, isi amintea sau remarca ceva, citea ceva si apoi reda, in orice caz lucruri de care ramaneai fascinat. Era ca o vraja.

Domnul Popp mi-a sadit dragostea pentru studiu, dorinta de a invata cat mai multe, dorinta de a cauta noi si noi solutii.

La cateva luni dupa ce incepusem lucrul la biroul de proiectare al domnului Popp, acesta mi-a cerut sa ne apucam sa scriem un articol. Mi-a sugerat si subiectul, mi-a dat bibliografie si timp de mai multe dimineti discutam pe marginea a ceea ce citisem in dupa-amiaza, seara si uneori noaptea precedenta. Imi aduc aminte si acum, era un studiu comparativ intre normativele romanesti si normativele americane legat de calculul la forta taietoare al grinzilor din beton armat. Rezultatul l-am publicat intr-o revista inginereasca. A vazut-o profesorul meu din facultate, profesorul Postelnicu, care a avut cuvinte de lauda la adresa articolului. Ce mandru am fost!

Au urmat multe articole scrise impreuna, fie ca erau studii sau prezentari ale unor lucrari care se executasera si proiectasera. Iar atunci am invatat cat de important era exercitiul asta, de a scrie articole. Actiunea te indemna la studiu temeinic, la informare, la aprofundarea intelegerii unor teorii, experimente sau aspecte practice care tineau de constructii remarcabile. Era un mod excelent de a progresa.

Foarte repede m-a indemnat sa ma inscriu in asociatii profesionale. Asa m-am inscris in AICPS si in ACI in ultima parte a anilor ’90. Mai tarziu, in altele. Apoi m-a indemnat la colaborare, la dezbatere in cadrul asociatiei. Si bineinteles ca venea si conferinta anuala, de la care nu se putea sa lipsim cu articole scrise, cu prezentari sau cu lucrari prezentate pentru concursuri (ii placea competitia). Au inceput apoi sa apara si premiile.

S-a ingrijit in permanenta sa am acces la documentatie buna, sa am un computer performant. A cumparat in 1998-99 un soft de calcul pe care a platit 7.500 $. Era neverosimil la acea vreme sa platesti o mica  avere (echivalentul a doua Dacii noi, pe atunci) pentru un program de calcul. M-a adus in preajma multor oameni valorosi din lumea constructiilor.

Mi-a stimulat dorinta de informare, de perfectionare, de cautare neincetata de solutii noi. M-a indrumat, m-a indemnat, m-a impins ca sa ajung unde sunt. Si nu am simtit niciodata o presiune din partea dumnealui, avea abilitatea sa te lase sa te stradui, sa vegheze „de departe” si sa intervina numai atunci cand era nevoie. Am simtit poate doar presiunea asteptarilor celorlalti de a ma ridica la un nivel care sa nu-l faca sa roseasca. Si cum spuneam si mai sus, nu sunt nici pe departe singurul cu care a facut acest lucru de-a lungul carierei. Dar eu m-am simtit norocos.

Pe langa constructiile exceptionale pe care le-a proiectat si care vor dainui pentru mult timp, cred ca remarcabil la domnul Popp a fost acest sprijin extraordinar pe care l-a dat celor tineri din jurul sau, dorinta, straduinta, dar si putinta de a lasa urmasi profesionali, de a duce ingineria de constructii mai departe.

A fost cu adevarat un leader si un mentor extraordinar.

Noi l-am adulat, l-am iubit, l-am copiat in multe lucruri, i-am preluat valorile si invataturile si le-am transmis mai departe fiecarei generatii noi si asa vom continua sa facem.

Astazi, privind inapoi, imi dau seama ca nu as fi ajuns niciodata ceea ce sunt fara ajutorul domnului Popp. Pentru mine a fost omul providential, un om dintre aceia care iti schimba viata. Si cred ca nu numai pentru mine a fost asa, ci pe multi i-a influentat in bine. Asta poate fi spus, pe scurt, despre domnul Popp: era genial, avea multe de oferit si era deosebit de generos.

Va multumim, domnule Popp!

Autor:
ing. Dragos Marcu – Popp & Asociatii; AICPS

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 185 – octombrie 2021, pag. 40