In memoriam. Ionel Cristea si Ciprian Enache. O prietenie de-o viata… si dincolo de ea

Numarul acesta iti aduce, cititorule, o poveste despre despartiri, dar mai ales o poveste despre prietenie.

Care poveste isi are preambulul in ultima zi a lunii august a complicatului an 2021, cand vorbeam, in redactie, despre momentul de aducere-aminte pe care-l reprezinta pentru colectivul (si pentru apropiatii) Revistei Constructiilor luna septembrie: 2 ani de cand presedintele fondator, director general Ionel Cristea a ales un alt loc din care sa stea, de la o inaltime confortabila, cu ochii (si poate cu pixul – taios, la nevoie) pe lumea asta framantata a constructiilor din Romania. Vorbeam, si ne-am zis ca sigur nu vom avea loc sa „spunem” o vorba-doua in amintirea domniei-sale, intrucat textul comemorativ il are deja pregatit marele, vechiul si bunul sau prieten, Ciprian Enache.

N-a fost sa fie!

In dupa-amiaza zilei urmatoare, vestea a picat ca un fulger:
„Dl Enache ne-a parasit…”

…

Si aici incepe povestea promisa, despre o legatura cu totul speciala, intre doi oameni extraordinari si profesionisti remarcabili. Chiar de la randurile urmatoare:

„Ne-a parasit, la 86 de ani, bunul nostru coleg Ciprian Enache 

Din cei 86 de ani de viata (pe care i-ar fi implinit pe 21 noiembrie), peste 50 Ciprian Enache i-a dedicat activitatii in presa, scrisa sau audiovizuala, unde s-a dovedit unul dintre cei mai buni ziaristi cu specialitate economica din Romania.

Dupa absolvirea, in 1966, a Academiei de Stiinte Economice, Ciprian Enache a lucrat aproximativ un an la Radiodifuziunea Romana, dupa care s-a transferat la Televiziunea Romana.

Ciprian Enache a lucrat in Televiziunea Romana peste 30 de ani – o perioada in care a realizat cateva sute de editii pentru emisiuni cu tematica economica. Iata cateva dintre ele: Actualitatea economica, Stop Cadru, Panoramic economic, Reflector, 52 de initiative in 52 de saptamani, Viata economica a Capitalei, Judetele tarii pe coordonatele dezvoltarii, 23 de milioane s.a.

De mentionat ca pe parcursul celor 30 de ani de activitate in TVR Ciprian Enache a avut si functii de conducere: a fost sef de sectie, apoi secretar general de redactie, iar intre 1994 si 1996 a fost director adjunct al Departamentului Emisiunilor Economico-Sociale.

Dupa pensionare, Ciprian Enache a coordonat, in calitate de redactor-sef, timp de aproape 20 de ani, editarea a doua publicatii de specialitate consacrate unuia dintre cele mai importante domenii ale economiei: constructiile. Cele doua publicatii sunt: „Constructii civile si industriale” si „Revista Constructiilor”. In ele, Ciprian Enache a scris peste 200 de editoriale, apreciate de multi cititori.

In intreaga sa viata si activitate, Ciprian a fost calauzit de doua principii mai rare astazi: „cinste” si „corectitudine”, pe care a incercat sa le insufle si colegilor si colaboratorilor sai.

In ultima perioada, problemele de sanatate l-au impiedicat sa mai participe la editarea publicatiei noastre.

Iar acum, Dumnezeu l-a luat definitiv dintre noi.

Dumnezeu sa te aiba in paza, draga Ciprian!”

In acea „ultima perioada” din urma cu cativa ani, marcata de agravarea problemelor de sanatate ale bunului sau prieten si coleg,  Ionel Cristea se pregatise sufleteste si jurnalistic inclusiv pentru ce ar fi fost mai rau, iar randurile de mai sus au izvorat din condeiul sau… Dar soarta a decis altfel, iar materialul a ramas ingropat intr-un sertar pana nu demult. L-am gasit, cu uimire si emotie, dupa plecarea la Domnul a celui care il scrisese. Prea repede si prea neasteptata plecare… de parca am fi vreodata pregatiti cu adevarat sa ne despartim de oamenii dragi!

In acest sfarsit de septembrie cand mai punem un chenar negru pe ultima pagina, in caseta redactionala, cuvintele de mai sus ni s-au parut cel mai potrivit omagiu. Ciprian Enache, „domnul Enache”, este petrecut, alaturi de noi, de acela care i-a fost cel mai apropiat prieten pentru cea mai lunga perioada din viata.

Cel mai bine poti evalua un om prin prisma prietenilor pe care ii are. Ciprian Enache si Ionel Cristea s-au pus reciproc in valoare. S-au completat si s-au sustinut, au lucrat cot la cot si au „disecat” viata, vremurile, politica si lumea in general zi dupa zi din redactie si, mai apoi, cand dl Enache n-a mai putut veni la biroul din Sos. Panduri, la telefon, aproape in fiecare seara…

Va intrebati poate ce a fost pentru noi, „generatia tanara” a revistei, Ciprian Enache?

Ne-a fost aproape de suflet si ne-a tinut aproape, chiar daca n-a fost intotdeauna cel mai… confortabil dintre sefi. Dar a stiut sa niveleze distantele si sa ne arate o calda prietenie. Ne-a fost model de eleganta umana si profesionala. Un reper de corectitudine, de moralitate si de loialitate. Sobru si distins, cu pareri ferme despre orice, era omul care tinea cu strictete la program, uneori spre disperarea tuturor, dar care astfel ne-a obisnuit sa fim organizati si sa respectam termenele de predare ca pe ceva sfant. (Nici macar acum, la sfarsit, nu si-a incalcat bunul obicei si n-a perturbat fluxul redactional: a plecat elegant, discret, cand numarul de septembrie al revistei era deja la tipar…)

Genul de mentor pe care l-am admirat enorm si l-am respectat, si cu care a fost o placere sa lucram, chiar daca uneori ne insufla o unda de teama. (Cand discutiile noastre in contradictoriu riscau sa scape de sub control, intre noi era intotdeauna Ionel Cristea, care de fiecare data reusea sa ne determine sa redevenim rezonabili.)

Extrem de temperamental dar incapabil sa tina supararea, cel mai adesea cu o doza de bonomie subtila in replica – pe care o detectai abia cand il cunosteai suficient de bine -, „un adevarat om de omenie prin tot ceea ce a facut si lasat in urma sa”, celalalt artizan al Revistei Constructiilor si, inainte de ea, al revistei Constructii civile si industriale, realizator si prezentator al celor mai importante emisiuni economice ale TVR, s-a nascut pe 10 aprilie 1939 si ne-a parasit tot discret si total neprevazut la 80 de ani (pe care nimeni, vazandu-l, nu i i-ar fi dat!). O afectiune medicala galopanta a pus capat unei cariere mediatice la al carei sfarsit nici nu apucasem sa ne gandim. Foarte putini dintre colaboratorii sai au stiut, asa ca plecarea sa definitiva din redactie, in urma cu 2 ani, ramane si azi greu de acceptat sau de inteles. Inclusiv pentru noi, care i-am fost colegi.

Inginer energetician la baza (si genetic pasionat de sport), format la Institutul Politehnic din Bucuresti, dar cu abilitati de comunicare compatibile mai degraba cu presa – cum a demonstrat – decat cu energetica, s-a dedicat cu pasiune profesiei de ziarist (adaugandu-si in CV si studii superioare de jurnalism), fiind acceptat prin concurs la Televiziunea Romana, la redactia emisiunilor economice. A parcurs drumul de la realizator de emisiuni economice pana la director de departament in cadrul aceleiasi institutii. Scriind ca „Ciprian Enache a lucrat in Televiziunea Romana peste 30 de ani – o perioada in care a realizat cateva sute de editii pentru emisiuni cu tematica economica […]” , a omis, cu modestie, sa dezvaluie ca numeroase dintre acele emisiuni erau deja rodul muncii lor „in echipa” – dat fiind ca materialul ii era dedicat bunului sau coleg si prieten, nicicum propriei persoane. Dar adevarul este ca destinele le-au fost impletite atat in TVR, unde s-au numarat printre pionierii reportajului si anchetei de televiziune, cat si, dupa pensionare, in presa scrisa specializata pe constructii, unde au creat un model de revista care sa imbine coerent ofertele si prezentarile comerciale cu dimensiunea pur tehnica a profesiei, reusind astfel sa infrunte perisabilul inerent presei tiparite – un proiect caruia i s-au dedicat cu curaj si devotament. Cot la cot, ca intotdeauna.

Proiectanti, arhitecti, furnizori de materiale, constructori si beneficiari, autoritati publice si asociatii profesionale, studenti si formatori din mediul academic – cu totii au gasit, de-a lungul anilor, in paginile (si pe site-ul) revistei un loc de libera si fireasca exprimare. Iar cand parea ca s-a spus totul despre ce a insemnat proiectul gandit de Ionel Cristea si Ciprian Enache pentru tagma constructorilor, pandemia ne-a demonstrat ca mai e loc de cuvinte, revista dovedindu-si inca si mai evident rolul de vector al contactului si schimbului de informatii intr-un sector greu incercat de criza.

In anii din urma, din toamna lui 2019 incoace, cand noi, „generatia tanara” a revistei, am ramas sa ducem povestea mai departe, de cate ori am vorbit la telefon cu colaboratori ai revistei, multi dintre ei deveniti prieteni de-a lungul timpului, discutia a ajuns la dl Cristea si dl Enache. Nici nu se putea altfel, daca ne gandim la valoarea lor umana si la contributia lor asupra sectorului constructiilor.

Cu tristete vorbim, din toamna asta blanda, cand incep sa se socoteasca recoltele, despre ei, amandoi, la timpul trecut. O toamna care ne-a mai rapit un mentor, dar care ne-a dat si mai clar sensul mostenirii primite, a „recoltei” celor doua destine impletite atat in viata cat si in profesie. Un timp cumva afara din timp, care a reunit doi mari prieteni care s-au petrecut unul pe celalalt pe drumul ultim – coincidenta sau nu, au ales aceeasi luna de inceput de toamna pentru calatorie, lasandu-ne mai bogati sufleteste si profesional dar mai saraci in repere si vaduviti de lectiile care ar mai fi putut fi predate. Ramane exemplul de eleganta, profesionalism si omenie. Ramane spatiul Revistei Constructiilor, deschis tuturor celor care activeaza in domeniu sau sunt interesati de el, ca loc de intalnire si amplificator al mesajelor de bucurie, colaborare, disperare si incurajare – in functie de vremuri si de evenimente. Povestea continua, tragandu-si seva din aceasta echipa de aur care „a facut tot ce a putut pentru a cunoaste framantarile tuturor celor care au imbratisat profesia de constructor” si a le da o voce.

Undeva, intr-un sertar, sigur exista un text scris mult in avans, semnat „Ciprian Enache” si dedicat memoriei celui care a fost omul, parintele, mentorul, prietenul si profesionistul Ionel Cristea, la implinirea a 2 ani de la un alt septembrie la fel de trist ca cel de anul acesta. Doar noi nu vom sti cum suna. Daca oamenii se mai intalnesc cumva „dincolo”, asa cum ne place sa credem, Ciprian Enache si Ionel Cristea isi vor fi spus, deja, tot ce le era dor sa-si spuna…

Redactia Revistei Constructiilor

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 185 – octombrie 2021, pag. 14