Fie ca este vorba de pamanturi sau de roca, executia sau extinderea infrastructurii necesita multe taieturi noi in versanti, precum si reprofilarea taluzurilor existente, la unghiuri mai mari. Pentru a nu le compromite stabilitatea, ideal este ca pantele sa aiba o inclinare cat mai redusa.
Masuri simple, precum saltele de control al eroziunii, sunt, de obicei, suficiente pentru a proteja pantele impotriva spalarii. Ele au, totusi, o rezistenta scazuta si cedeaza repede atunci cand trebuie asigurate taluzuri mai abrupte sau cand sunt implicate probleme de stabilitate de suprafata sau chiar globala (foto 1).
In ultimii 15 ani s-au construit plase din sarma de otel cu rezistenta inalta care, in combinatie cu asa numitul procedeu de tintuire, asigura stabilitatea pantelor. Acestea sunt capabile sa transfere forte impresionante, iar datorita rezistentei foarte mari la strapungere, faciliteaza transferul fortelor catre ancoraj. Dimensionarea lor la instabilitatile superficiale poate fi stabilita cu un program de calcul, asa cum este Ruvolum, dezvoltat de Geobrugg AG.
Avand ca scop largirea gamei de aplicabilitate a retelelor de control al eroziunii, acestea au fost combinate in procesul de fabricatie cu o plasa usoara din otel de inalta rezistenta, marindu-i-se, astfel, capacitatea portanta la 53 kN/m. Acestea sunt folosite, in principal, drept perdele de protectie si/sau pentru facilitarea revegetarii, fara a fi insa ancorate in teren. Experienta acumulata a fost folosita la dezvoltarea unui produs care combina avantajele plasei din otel de inalta rezistenta si cele ale unei retele de control al eroziunii. Astfel, prin intermediul placilor de ancoraj ale sistemului pot fi transferate ancorajelor forte de tractiune de 150 kN/m si rezistente la strapungere de 180 kN (foto 2).
In anul 2000 au fost efectuate teste initiale pentru evaluarea retelei antierozionale adecvate, in combinatie cu plase din otel de inalta rezistenta pentru pante abrupte, fiind definite, astfel, urmatoarele cerinte: permeabilitate buna, atat la pulverizarea umeda cat si uscata a semintelor; adaptabilitate buna la teren; greutate redusa asupra suprafetei, inclusiv atunci cand apa este implicata; adeziune buna la substrat cu risc redus de alunecare; proprietati bune de retentie pentru particulele de sol, materie organica si seminte; culoare potrivita pentru un aspect natural si care se incalzeste mai putin.
Au fost folosite diferite retele antierozionale (foto 3): tridimensionala, foarte densa, constituita din trei straturi de polipropilena neagra (I); retea tridimensionala ondulata din polipropilena neagra (II); geogrila bidimensionala plata din polipropilena neagra (III). Revegetarea cea mai eficienta a fost obtinuta in cazul retelei tridimensionale ondulate, corespunzatoare zonei II.
Avand la baza aceste rezultate, in 2003 s-a trecut la testarea in teren a unei georetele tridimensionale, cu scopul de a-i studia proprietatile de retentie, adaptabilitatea la substrat si masura in care ar putea fi permeabila la pulverizare (foto 4).
Cuantificand rezultatele, in 2004 a fost introdusa pe piata o retea antierozionala sub denumirea de Tecmat, cu urmatoarele caracteristici: monofilamente extrudate din polipropilena cu bucle neregulate, grosime de 18 mm, greutate specifica de 600 g/m2, porozitate >95%, culoare verde curry.
Era evident ca sistemul poate fi optimizat prin combinatii corespunzatoare intre reteaua de control al eroziunii si diferite plase din otel cu inalta rezistenta. In primul rand, reteaua antierozionala este ranforsata structural, ceea ce permite asigurarea cu o eficienta sporita a sistemului impotriva alunecarii. Un alt avantaj il constituie instalarea mult mai simpla: reteaua antierozionala si plasa din otel cu inalta rezistenta sunt aplicate pe suprafata printr-o singura operatiune.
In principiu, de preferat sunt saltelele organice care sunt biodegradabile in mod natural. Insa acestea ating limita utilitatii atunci cand sunt aplicate pe pante mai abrupte. Retelele tridimensionale, precum cele executate din polipropilena, ofera avantaje datorita faptului ca au o greutate mai redusa si au proprietati bune de retentie. Avand culoarea potrivita, retelele antierozionale mai usoare acumuleaza mai putina caldura si, pe langa faptul ca sunt mai putin vizibile in teren, ofera si rezultate superioare in ceea ce priveste revegetarea.
Ranforsarea structurala cu plase din otel cu inalta rezistenta a geotextilelor folosite drept saltele de control al eroziunii largeste gama lor de aplicabilitate, ca urmare a cresterii capacitatilor portante. Instabilitati superficiale, cu o grosime de pana la 2 m, pot fi asigurate cu plase din otel cu inalta rezistenta, care au o capacitate minima la strapungere de 180 kN. Solutiile pot fi proiectate cu incredere folosind soft-ul Ruvolum. Stabilitatea globala poate fi, de asemenea, satisfacuta daca acestea sunt dimensionate in mod corespunzator.
In plus, a fost studiata si masura in care proprietatile georetelelor sintetice pot fi combinate cu ale celor organice. O varianta este de a asterne saltelele direct si de a le ranforsa cu fibre de nuca de cocos, iuta sau celuloza. Dezvoltarile ulterioare ale georetelelor naturale avand la baza hartia constituie o alta posibilitate.
Autor:
ing. George CORBESCU – Project Manager Departamentul Tehnic, Geobrugg AG Geohazard Solutions
Distribuitor in Romania al sistemelor Geobrugg: INOVECO. Mai multe detalii gasiti pe www.inoveco.ro
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 185 – octombrie 2021, pag. 52
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns