«

»

Restituiri. Consiliul Tehnic Superior (VIII). CONSTRUCTIILE PUBLICE APROBATE DE CONSILIUL SUPERIOR TEHNIC INTRE ANII 1901-1918. Edificii pentru institutii publice

Share

(Continuare din nr. 179, aprilie 2021)

 

Lucrari de edilitate publica

Printre lucrarile de edilitate publica, un rol aparte revine celor de alimentare cu apa. Importanta lor din punct de vedere functional, igienic si economic, dar si amploarea si complexitatea lucrarilor au impus ca majoritatea proiectelor de alimentari cu apa in diferite orase sa fie supuse examinarii Consiliului Tehnic Superior.

Pentru a avea o imagine asupra interventiilor Consiliului, ne vom opri la cateva lucrari.

 

Alimentarea cu apa a orasului Turnu Severin (Drobeta)

Oras important pentru traficul pe Dunare (inainte de „Cazane”), el s-a dezvoltat inca de pe vremea romanilor. Abia la inceputul secolului al XX-lea, insa, si-a dezvoltat un sistem centralizat de alimentare cu apa, caci pana in acel moment apa era transportata de sacagii si vanduta in oras.

Aceasta stare neputand sa continue in dauna sanatatii locuitorilor, administratia orasului Turnu Severin din 1906 se adreseaza Ministerului Lucrarilor Publice spre a-i intocmi un proiect de alimentare cu apa printr-unul dintre serviciile sale.

Ca urmare, prin raportul nr. 2572/1909, Directia Serviciului de poduri si sosele, condusa de inginerul inspector general Elie Radu, inainteaza Consiliului proiectul de alimentare cu apa a orasului Turnu Severin, in valoare de 1.500.000 lei, spre avizare.

Dupa ce a examinat memoriul si plansele prezentate, Consiliul Tehnic Superior incheie Jurnalul nr. 49 din 20 martie 1909.

Jurnalul era semnat de Anghel Saligny, Constantin M. Mironescu, Al. Cottescu, Emil Balaban si Nicolae Vasilescu-Karpen, secretarul Consiliului. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 28/1909, filele 49 si 49v)

Proiectul prezentat prevedea, asa cum se arata in Jurnal, captarea apei din Dunare, „in amonte si in afara zonei de contaminare a orasului, cu ajutorul unei conducte metalice de 30 cm diametru”. Apoi apa se pompa pe platforma de sus, unde era supusa limpezirii. Mai intai apa era adusa in „bazine de decantare descoperite, decantarea facandu-se cu viteza mica, apa ramanand 3 zile in fiecare bazin”. Din bazinele de decantare, apa trecea prin gravitatie intr-o serie de filtre lente, de unde se aduna intr-o camera colectoare. Apa filtrata nu era, insa, sterilizata. De aceea, pentru „sterilizarea apei s-a prevazut o statiune de ozonare sistem Otto”.

Apa de la filtru trecea prin gravitatie la ozonare, de unde cadea intr-un rezervor de 300 mc. De la acest rezervor apa e refulata, printr-o conducta de 30 cm diametru si 2.200 m lungime, in castelul de apa al orasului.

Castelul de apa de la Turnu Severin, proiectat de profesorul inginer Elie Radu in anul 1909, a fost una dintre cele mai mari constructii de acest tip din tara noastra la acea epoca.

Castelul are doua rezervoare suprapuse, deservind fiecare cate o zona separata a orasului.

Primul rezervor are fundul fixat la o inaltime de 10,00 m deasupra terenului si alimenteaza zona de jos a orasului; celalalt alimenteaza zona de sus a orasului si are fundul fixat la 20,00 m deasupra solului. Inaltimea totala a castelului este de 40,04 m. Capacitatea totala a rezervoarelor este de 1.025 m3, iar forma lui este cilindrica, avand fundul plan.

Grinzile planseelor sunt dispuse radial si se sprijina la cele doua extremitati pe stalpi de beton armat asezati pe doua cercuri concentrice, legati intre ei cu peretii castelului realizati de asemenea din beton armat. Acoperisul are forma conica si este realizat pe schelet metalic.

Fundatia castelului este realizata dintr-un radier de beton armat format dintr-o dala de 1,00 m grosime, care a asigurat o presiune maxima pe teren de 1,38 kgf/cm2.

La extremitatile a doua diametre perpendiculare sunt prevazute 4 turnuri scoase in consola, care se dezvolta numai pe inaltimea ultimului rezervor, dand castelului de apa aspectul unui castel medieval.

Reteaua de distributie s-a studiat pentru toate strazile orasului si are o lungime totala de 53,0 km.

In finalul Jurnalului, membrii Consiliului Tehnic Superior spun: „Acest proiect fiind bine studiat, Consiliul este de parere sa se aprobe”.

Castelul a functionat la capacitate pana in anii ’50, cand, din cauza cresterii debitului, a posibilitatilor de pompare rationala directa in retea si a faptului ca inaltimea consumatorilor s-a marit – blocuri P+10 – a inceput sa functioneze in regim redus.

Lucrarile de executie pentru alimentarea cu apa a orasului Turnu Severin au fost executate intre anii 1910 – 1913. O parte din aceste lucrari au fost realizate de inginerul Dumitru A. Pastia, in calitate de reprezentant al Uzinelor Carels Frères si al Uzinelor Fr. Gebauer.

 

Alimentarea cu apa a orasului Targoviste

Desi orasul a avut o mare importanta istorica, el nu a avut un sistem de alimentare cu apa decat dupa anul 1910.

Proiectul a fost intocmit de inginerul B. Giulini in doua­ variante: a) cu apa de munte (valoare 1.100.000 lei) si b) cu apa din Ialomita (valoare 700.000 lei). Cele doua proiecte vor fi trimise de Ministerul de Interne, prin adresa 20534/1908, Ministerului Lucrarilor Publice, spre avizare.

Cu promptitudine ele sunt examinate de Consiliul Tehnic Superior care incheie Jurnalul 213 din data de 24 octombrie 1908. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 25/1908, filele 117, 117v si 118)

In jurnal sunt descrise mai intai proiectele prezentate de inginerul B. Giulini.

Primul proiect prevedea „aducerea apei din izvoarele Rateiul, carora li se presupunea un debit de 2.500 metri cubi pe zi”.

De la izvor, apa era transportata, pe o lungime de 39 km, printr-o conducta din otel special produs de Mannesmann, care debita 30 litri pe secunda, la „un rezervor situat la Sotanga, la 720 m sub nivelul izvorului”. De la rezervor pana in Targoviste s-a prevazut o conducta din fonta, avand o lungime de 9 km si diametrul de 275 milimetri.

Prin acest sistem se distribuia apa la Targoviste, la Pucioasa si la alte 11 comune, fiind, probabil, primul proiect de alimentare regionala cu apa.

Asa cum se arata in Jurnalul Consiliului, rezervorul de la Sotanga a fost proiectat a se executa din beton armat. El era alcatuit din „compartimente circulare concentrice cu pereti de beton si cu tavanul de beton armat”. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 25/1908, fila 117) Rezervorul avea o capacitate de 2.500 metri cubi.

Distributia apei in oras era prevazuta printr-o conducta inelara de 200 mm diametru, de la care plecau conductele de distributie de 100 mm diametru.

Al doilea proiect prevedea alimentarea cu apa luata din Ialomita in amonte de tesatoria Branesti, cu ajutorul unui dren de 300 m lungime, ce s-ar aseza sub fundul albiei raului la o adancime ce urma a se fixa la executie.

In urma examinarii celor doua proiecte, membrii Consiliului prezenti la sedinta din 24 octombrie 1908, Anghel Saligny, Elie Radu, Emil Miclescu, Constantin M. Mironescu, Mihai M. Romniceanu, Emil Balaban aproba proiectul de alimentare cu apa de munte de la Rateiu, cu o serie de observatii urmatoare:

  • sa se prevada ventilatia captarii;
  • sa se defineasca clar traseul conductelor in plan pentru a evita „terenurile fugitive”; (sa retinem atentia ce se acorda luarii masurilor preventive, in anii 1910);
  • se aprecia ca stratul de pamant peste rezervorul din Sotanga nu era suficient pentru „a garanta apa de incalzire in timpul verii”; se cerea adoptarea unui strat de minimum 70-80 cm;
  • se cerea ca legatura intre rezervorul de la Sotanga si orasul Targoviste sa se faca prin 2 conducte de 30 litri in loc de una singura de 60 litri.

Consiliul mai observa ca „anterior si in afara de actualele proiecte i s-au mai prezentat in examinare 2 proiecte pentru alimentarea cu apa ale inginerului Bruneanu”. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 25/1908, fila 118)

Lucrarile de executie a alimentarii cu apa a orasului Targoviste au fost realizate de antreprenorul Atanasie Ionescu.

Merita sa aratam ca printre cartile cercetate la Biblioteca Academiei Romane am gasit si o lucrare deosebita, care dovedeste, inca o data, grija inaintasilor pentru cheltuirea banului public. Este vorba de lucrarea inginerului B. Giulini, in care trateaza „Alimentarea cu apa de munte a orasului Targoviste” prezentand caietul de sarcini si devizul general al acestei lucrari edilitare. (Biblioteca Academiei Romane, cota III 12511)

Am retinut si costurile Rezervorului din beton armat de la Sotanga.

Trebuie sa aratam ca o mare parte dintre alimentarile cu apa ale diverselor orase au fost proiectate de inginerii romani la inceputul secolului al XX-lea, asa cum reiese din documentele aflate in fondurile Consiliului Tehnic Superior.

Astfel, primul mare sistem de alimentare cu apa in orasul Constanta dateaza din anul 1905, cand inginerul Virgil Ionescu a realizat proiectul lucrarii.

In 1908, inginerul Gogu Constantinescu intocmeste proiectul alimentarii cu apa a orasului Calafat, executia fiind incredintata antreprizei inginerului I. Motzoi. Tot in acel an, inginerul Tancred Constantinescu realizeaza proiectul pentru orasul Bacau.

Inginerul D. Germani va elabora proiectele de alimentare cu apa pentru orasul Tulcea (1911), apoi pentru Dragasani si Curtea de Arges (1914).

Numeroase proiecte de alimentari cu apa a intocmit inginerul inspector general Elie Radu pentru Bucuresti – captarea Bragadiru, Sinaia, Sulina, Turnu Severin, Piatra Neamt.

Implicarea Consiliului Tehnic Superior in cercetarea si avizarea lucrarilor publice intre anii 1901 – 1918 a fost majora, ea acoperind o gama larga a acestor lucrari, de la proiectele de poduri pana la cele de rectificari de rauri pentru a impiedica inundatiile, si de la proiectele de parcelare a unor terenuri ale Societatilor Comunale de locuinte ieftine pana la proiectele unor crematorii de ardere a gunoaielor.

 

(Va urma)

 

Autor:
acad., prof. ing. Nicolae Noica

 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 185 – octombrie 2021, pag. 24

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2021/10/01/restituiri-consiliul-tehnic-superior-viii-constructiile-publice-aprobate-de-consiliul-superior-tehnic-intre-anii-1901-1918-edificii-pentru-institutii-publice/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.