Incendiile din spitale: fatalitate sau eroare umana? (o ipoteza socanta pentru cauzele incendiilor din spitalele noastre)

MOTTO:

Incendiile din spitalele din Romania au devenit frecvente in ultima vreme. Aproape ca am ajuns sa ne obisnuim cu ele si sa le privim ca pe niste evenimente care fac parte din viata noastra cotidiana. Si asta, in ciuda faptului ca au consecinte grave, cu pierderi umane si de valori materiale serioase si un puternic impact emotional asupra publicului. La o privire obiectiva din afara nu se poate sa nu te intrebi totusi: DE CE? Este o fatalitate cu care trebuie sa ne obisnuim (ca si cu COVID-ul) sau este vorba despre o lectie despre eroarea umana pe care nu suntem in stare sa o invatam corect?

Analiza comparativa a societatii romanesti cu toate societatile avansate de pe glob a aratat – fara niciun dubiu – ca factorul educational este predominant in „fasonarea” unei societati moderne, capabila sa faca fata provocarilor lumii de maine – o lume mult mai descentralizata si mai participativa, o societate mai diversificata decat cea actuala. In paralel fie spus, lumea de maine a inceput deja sa apara de azi, cu o rapiditate de dezvoltare infricosatoare si pe care cei mai multi dintre contemporani nu o constientizeaza inca. In ultima jumatate de secol, factorul educational se dovedeste, din ce in ce mai mult, factorul-cheie intr-o pozitionare a societatii romanesti pe o pozitie onorabila in toate domeniile lumii de azi si de maine. Din pacate, acest element a fost neglijat la noi intr-o asemenea masura in ultimii 30 de ani, incat astazi ne confruntam cu tot felul de situatii de criza in majoritatea domeniilor esentiale ale dezvoltarii Romaniei – situatii de criza care ar fi putut fi evitate in cea mai mare parte daca factorii de decizie le-ar fi inteles la vreme si ar fi luat masurile corective care se impuneau atunci! (daca i-ar fi dus mintea…)

In articolele anterioare am analizat pe larg aceasta problema si am ajuns la o concluzie solida si inatacabila: lipsa unei mentenante permanente si corecte a sistemelor montate in spitale duce, inevitabil, la incendii! Pe fondul unor instalatii vechi, subdimensionate fata de consumurile actuale si ne-exploatate corect – incendiul pare de ne-evitat! Concluziile anchetelor IGSU conduc – in mod repetat si obsedant – in aceeasi directie: incendiile repetate din zonele de ATI ale spitalelor din Romania au doar o cauza de natura tehnica: cea electrica! Si de aici, o serie intreaga de dezvoltari ale acestui subiect: lipsa de investitii, starea precara a echipamentelor etc. etc.

Din nou am sa ma refer aici la experienta NFPA, pentru simplul motiv ca ea implica o viziune mult mai pragmatica si flexibila asupra domeniului, viziune care incurajeaza noutatea si evolutia permanenta a conceptului de securitate la incendiu, componente care nu se numara printre pricipiile calauzitoare ale legislatiei noastre! Citez din Raportul NFPA pe anul 2019 si va rog sa cititi cu atentie, patrunzand intelesul de dincolo de cuvinte si facand – inevitabil – o comparatie cu situatia din Romania de azi: siguranta (la foc) nu tine de noroc. Ea este efortul comun de cunoastere, pregatire, supraveghere si vigilenta. Acest efort comun necesita conlucrarea puternica si fiabila a tuturor componentelor Ecosistemului de securitate la incendiu si siguranta a vietii. Implicit, slabiciunea uneia sau a mai multor componente creeaza conditii care atrag riscul (pentru explicitarea „Ecosistemului de securitate la incendiu si siguranta a vietii” vezi si articolul subsemnatului SECURITATEA LA INCENDIU IN PRAGUL NOII ORDINI ECONOMICE MONDIALE).

„Toate nivelurile guvernamentale au responsabilitatea de a-si mentine comunitatile in siguranta impotriva incendiilor, pericolelor electrice si a altor pericole. Acestea trebuie sa creeze un mediu politic si un cadru legislativ in care legile, politicile si prioritatile legate de cheltuieli sunt dictate de nevoile de siguranta publica si nu de interese speciale. Este ceea ce cetatenii asteapta de la guvern.

Pe masura ce lumea se transforma, exista atat provocari noi, cat si unele ramase de mai demult, care afecteaza siguranta impotriva incendiilor si siguranta vietii. Nicio entitate, singura, nu poate furniza toate solutiile necesare. Lucrand impreuna pentru a face fata obstacolelor pe care le avem inainte, putem ataca subiectul sigurantei la scara globala, ajutand la salvarea de vieti, la reducerea pierderilor si transformarea lumii intr-un loc mai sigur.

In Rio de Janeiro, un incendiu care avansa rapid la spitalul Badim a provocat haos in timp ce personalul transporta pacientii bolnavi si varstnici pe strada. De asemenea, a cauzat 10 decese. Cu doar o luna mai devreme, la Spitalul pentru Copii din East Hollywood, Los Angeles, California, un incendiu a condus la evacuarea ordonata a 200 de persoane dintr-o portiune a campusului, lasand restul cladirii in stare normala de functionare.” 

Aceste doua exemple ilustreaza perfect consecintele diferentei dintre nivelurile de instruire a personalului spitalicesc in directia formarii unei culturi proactive de securitate la incendiu – care poate face diferenta intre viata si moartea bolnavilor din spital – si care inseamna o reactie corecta sau nu a personalului spitalicesc, urmare a pregatirii prealabile a acestuia pentru asemenea situatii.

Formarea in masa a unei culturi proactive de securitate la incendiu permite ca, in locul unui singur personaj care face controale (asa-numitul „cadrul tehnic PSI” care este, de cele mai multe ori la noi, un pompier iesit la pensie!), sa fie cat mai multi angajati care sa manifeste un spirit de vigilenta profesionala in domeniul Securitatii la Incendiu si care sa actioneze imediat si direct in momentul in care constata o situatie anormala care ar putea conduce la un incendiu. Rezulta, evident, o eficienta sporita a depistarii precoce a oricarei cauze de incendiu. Aceasta stare se obtine insa printr-o activitate de educatie sustinuta si permanenta in aceasta directie, urmarita de catre un FIRE SAFETY MANAGER (manager de securitate la incendiu), ocupatie pe care noi nu o (mai) avem in COR, desi toate tarile dezvoltate o au in organigrama lor (la noi a existat cativa ani, a format cateva serii excelente de specialisti dar, in final, a fost desfiintata de IGSU din motive ne-elucidate inca, cel mai probabil din orgoliu, interese meschine si neabordarea problemei intr-o maniera profesionala!).

Cu ceva timp in urma, discutam acest subiect cu un coleg de breasla mai bine informat in domeniu – col. (r) ing. Mihai „Misu” ROTH. Discutia amicala a „degenerat” rapid intr-o analiza profesionala mai profunda, si Misu ROTH a scos la iveala niste scenarii neasteptate si ipoteze tulburatoare privind si alte posibile cauze reale ale numeroaselor incendii care au avut loc in ultima vreme in spitalele din Romania si care ar explica faptul ca ele se repeta aproape „la indigo” iar noi nu invatam inca nimic de la un incendiu la altul, bajbaind in cu totul alta directie! Daca se vor dovedi corecte (in urma unor analize ale specialistilor din domeniul spitalicesc, pe care ii invitam pe aceasta cale sa isi spuna parerea!), acestea vor putea completa sau chiar reaseza concluziile de pana acum si vor impune o regandire mult mai larga a implicatiilor actului medical in cazul incendiilor carora nu li se gaseste o cauza plauzibila (atunci cand se „varsa” totul la capitolul: CAUZE TEHNICE, asa cum am aratat mai sus) sau in al celor in care investigatiile, in mod deliberat, nu merg mai departe, pentru a nu deranja unele situatii si persoane „sensibile” (situatie denumita plastic la noi „a pune batista pe tambal”!).

Ne aflam in anul de gratie 2021 si inca mai vorbim – in aceste situatii – de supraincarcarea circuitelor prin aeroterme si mai ales PRIZE necorespunzatoare? A spune ca un scurtcircuit la o priza este o cauza pentru cele intamplate de curand, fara o sustinere tehnica solida, nu este doar hilar in atmosfera actuala de haos si dezorientare generale ci foarte clar o eludare a adevarului de care am avea stricta nevoie pentru a obtine informatiile corecte necesare pentru a putea implementa apoi masurile corective care se impun.

In situatia investigarii cauzelor unui incendiu, primul aspect pe care trebuie sa il analizam intotdeauna – in astfel de imprejurari – este STABILIREA CAUZEI DE INCENDIU. Este cea mai dificila etapa, care presupune o inalta pregatire profesionala a celui care face analiza, dublata de o experienta larga in domeniu si, nu in ultimul rand, de dorinta si puterea de a duce analiza pana la ultimele ei consecinte intr-o etica inflexibila, si insensibila la presiunile sau factorii de interes din afara (si aici intelegem mai bine de ce inca nu avem raspunsuri la cauzele marilor si obsedantelor incendii din ultimii ani!)

Pentru a aborda corect si complet aceasta analiza este imperios necesar sa se stabileasca initial lista cauzelor posibile, toate sau cat mai multe, unele chiar sfidator de improbabile, sa se faca analiza detaliata pentru fiecare ipoteza si sa se ajunga la eliminarea succesiva argumentata pentru fiecare din acestea pana la un rezultat care sa ofere una sau mai multe cauze posibile (cunoasteti definitia celebrului Sherlock Holmes: Eliminati toti ceilalti factori, iar cel care ramane trebuie sa fie adevarul, oricat ar fi acesta de improbabil). Din pacate, toate analizele facute pana acum nu au mers pana la capat, pana la ultimele consecinte! Si rezultatele se vad cu fiecare nou incendiu care are loc!

Discutia cu colegul ROTH a pornit de la alimentarea intensa cu oxigen a bolnavilor COVID aflati in sectiile de ATI. Imaginile cu bolnavii care stau cu butelia de oxigen langa ei au devenit binecunoscute si virale pe Internet!

Am incercat sa organizam faptele logic – in baza cunostintelor teoretice si a experientei fiecaruia dintre noi – si sa incercam, de aici, sa extragem intrebarile fundamentale.

Prima intrebare: acesti bolnavi sunt alimentati cu oxigen 100%? si cat timp? Pentru ca este cunoscut faptul ca un mediu ultrabogat in oxigen aplicat peste un substrat gras da nastere, cu usurinta, la aprinderi (incendii) spontane. De aceea, oxigenarea fortata trebuie aplicata numai in concentratii si pe durate strict controlate, doar sub control medical! Iar procedurile medicale, aplicate corect, tin cont de aceste conditii!

Insa, in aglomeratia care se manifesta acum in spitalele din Romania si tinand cont de pregatirea de multe ori precara a cadrelor medicale medii, este de presupus ca aceasta ipoteza devine si ea foarte probabila cateodata, in anumite situatii limita de oboseala si stres in care lucreaza cadrele noastre medicale de la inceputul pandemiei.

In acest context si avand in minte imaginile cu bolnavi legati de pat carora li se administreaza oxigen – devine foarte indoielnica administrarea lui corecta, legata de concentratie si timp. Cadrele medicale medii sunt insuficiente si, de multe ori, nepregatite corespunzator si atunci, pentru a putea opera mai multe paturi (bolnavi) simultan si a fi sigure ca bolnavii nu ies singuri din schema de tratament pe care trebuie sa le-o aplice, se recurge la asemenea masuri nerecomandabile care pot conduce – in situatii extreme – la consecinte nefaste (fara a mai lua in considerare implicatiile psihice inumane pe care aceste metode le induc acestor bolnavi!).

Nu trebuie uitat ca pentru instalatiile de distributie a oxigenului in saloanele spitalelor exista o serie intreaga de cerinte legate de trasee si materiale (ex: cele referitoare la sudurile conductelor) cat si privind masuri de ventilare si chiar gestionare a substantelor organice (grasimi) vehiculate in astfel de incaperi (inclusiv alimentele).

In acest context, astfel s-ar putea explica unele dintre incendiile in care au murit pacienti si care seamana izbitor cu o „combustie spontana” – fenomen neelucidat complet pana acum in literatura de specialitate (pentru ca fotografiile post-incendiu ale celor arsi conduc la aceasta concluzie!).

Si ajungem din nou la aceeasi bine-cunoscuta cauza generala: eroarea umana, cauza responsabila de peste 98% dintre incendii, cauza incomod a fi recunoscuta de catre factorii responsabili (pentru ca ajungand la ea, apar – cu necesitate – si vinovatii!).

Si, din nou, singura solutie in aceasta situatie este instruirea si educarea oamenilor, pentru formarea unei culturi proactive de securitate la incendiu!!! In aceasta situatie, instruirea si educarea oamenilor va antrena o masa mult mai mare de oameni in lupta impotriva incendiilor iar eficienta va fi sporita; nu este cazul de a-i pregati la nivel de profesionisti, ci doar de a le asigura un nivel „basic”, care sa le permita sa aiba reactiile corecte si sa „nu faca prostii” in situatiile de urgenta, devenind astfel partenerii permanenti ai profesionistilor pe acest front de siguranta la foc a lumii in care traim.

Exemplificarea perfecta a acestei situatii o facea regretatul prof. dr. ing. Alexandru CISMIGIU – o somitate mondiala in privinta comportarii la incendiu a structurilor din constructii; zicea Domnia-Sa la cursurile pe care ni le tinea noua, studentilor arhitecti (care nu prea eram prieteni cu domeniul mai arid al ingineriei structurilor): Voi nu trebuie sa invatati modul de calcul al structurilor, asta este treaba inginerilor! Voi trebuie numai sa prindeti „ideea”, astfel incat sa nu faceti prostii ca sa-l obligati pe inginer sa le corecteze asa cum stie el!”

A doua intrebare: sunt cunoscute toate solutiile folosite pentru dezinfectare in spitale? Dupa scandalul cu agentii de dezinfectare neconformi produsi de HEXI PFARMA, informatiile culese de noi din spitale ne spun ca de atunci s-a renuntat la dezinfectarea cu agentii vechi si ca ea se face majoritar, in prezent, cu alcool sau cu substante pe baza de alcool. Numai ca alcoolul este eficient dar este si extrem de volatil, arzand cu o flacara incolora! In aceasta situatie, o simpla descarcare electrostatica este suficienta pentru a initia aprinderea! Cum poate aparea aceasta?

Scanteia produsa la descarcarea incarcarilor electrostatice ale imbracamintii personalului medical (realizata majoritar din plastic), mai ales in conditiile unor saloane neincalzite (in care oamenii se imbraca cat mai gros cu pulovere din materiale sintetice), este suficienta pentru a initia aprinderea vaporilor de alcool care apar pe suprafetele ce se dezinfecteaza obligatoriu inainte de orice procedura medicala, cu substante pe baza de alcool.

Scanteia fatala poate aparea si de la echipamentele medicale din saloane care folosesc curenti slabi, utilizate pentru monitorizarea pacientilor (imaginea acestor aparaturi este deja un cliseu in orice salon de ATI) si care, in anumite conditii, se pot incarca electrostatic iar, prin descarcare, initiaza apoi aprinderea vaporilor de alcool care plutesc deasupra. Este o flacara care nu se vede, in cele mai multe cazuri, iar cand devine vizibila este prea tarziu!

Ne amintim de pacienta care a luat foc pe masa de operatie la Spitalul de Urgenta? Scanteia fatala poate aparea si altfel: cand ne aducem aminte de incendiul de la Piatra Neamt ne putem gandi ca pacientii au fost mutati cu paturile dintr-un salon in altul (in conditiile in care rotile paturilor sunt din materiale plastice sau cauciuc, deci izolate din punct de vedere electric!) dar – in acest context – nu am auzit niciodata sa se fi pus problema legarii acestora la pamant si nici pardoselile acestor incaperi nu sunt realizate special, cu legare la masa!

La acest capitol, mass-media are un rol esential pe care si-l onoreaza – indraznesc sa spun cu toata convingerea de care sunt in stare – necorespunzator: a semnala numai greselile si erorile (de obicei minore) fara a arata insa si care este calea corecta de abordare a problemei securitatii la incendii nu ajuta cu nimic, ba chiar starneste mai multa neincredere si panica in randul populatiei. De exemplu: la recenta vizita a d-nei Ursula von der LEYEN la SUUB (Spitalul Universitar de Urgenta Bucuresti) s-a batut moneda pe o fotografie in care, in planul doi, apare o priza electrica scoasa din perete! Sigur, aceasta nu este in regula, dar situatia incendiilor devastatoare care au avut loc in spitalele din Romania nu se rezolva cu o priza montata corect! Mai mult, canalizeaza opinia publica in zona cauzelor ne-esentiale (directii minore) ale acestor incendii din spitalele romanesti, petrecute in ultima vreme, deturnand-o – cu buna stiinta – de la aflarea cauzelor esentiale si deranjante pentru responsabili.

Personal, am incercat in mai multe randuri sa conving echipele diverselor televiziuni carora le-am acordat interviuri sa organizeze o emisiune serioasa pe aceasta tema; de fiecare data am primit promisiuni dar nu s-a intamplat nimic! Desi, cu ocazia fiecarui nou incendiu, sunt solicitat sa imi spun punctul de vedere ca specialist, dar doar in limita a 1-2 minute (pentru care trebuie sa stai „in hold” cate 30-40 de minute). Mai mult, realizatorul iti „taie” expunerea cand vrea el! Evident ca, in 2 minute, nu ai timp sa faci pe intelesul tuturor o analiza clara si convingatoare. Iar, dupa cateva asemenea experiente nereusite si frustrante, am renuntat pur si simplu sa mai dau curs invitatiilor televiziunilor! Motivul: televiziunile sunt in cautare numai de subiecte care sa le creasca ratingul in randul unei populatii semidocte, de unde si titlurile bombastice pe care le utilizeaza: subiecte „explozive”, X arunca „nucleara”, s.a.m.d. Nicio televiziune nu mai este interesata acum sa „educe” – desi aceasta este misiunea fundamentala a unei televiziuni! Toate alearga dupa „bombe”, „breaking news” s.a. care sa le asigure ratingul si nu dupa subiecte care ar avea un rol esential in educarea maselor si ar constitui un castig national real in cadrul unei teme acute si fundamentale a societatii (cum ar fi „evitarea incendiilor”); ne plangem ca avem doar „analfabeti functionali” dar nu facem nimic pentru schimbarea situatiei iar povestea cu „Romania educata”… ramane in continuare o poveste!

Nu stiu cum ar putea fi convinse aceste mijloace de educare in masa (mass-media) ca la noi, in Romania, este mai importanta utilizarea timpului de emisie pentru educarea populatiei in directia securitatii la incendiu in loc ca acesta sa fie umplut cu evenimente mondene, ale unor semidocti si false modele de urmat in viata! Poate numai o actiune concertata a specialistilor care sa reziste ispitei de „a aparea pe sticla” cu orice pret ar putea sa schimbe ceva in atitudinea realizatorilor TV! Poate, pana nu este prea tarziu si se mai poate face inca ceva…

Ipotezele noi prezentate confirma, inca o data, ca incendiile sunt efectul unor erori umane, indiferent daca acestea sunt evidente sau mai putin decelabile. Iar aceasta concluzie ne conduce – din nou – la singura arma de lupta impotriva aparitiei acestora: educatia si formarea in masa a unei culturi proactive de securitate la incendiu! Este la fel ca in lupta impotriva pandemiei de COVID 19, unde singura metoda eficienta este vaccinarea in masa.

Trebuie spus si repetat pana se va intelege de catre factorii responsabili (chiar cu riscul de a deveni pisalog si agasant) ca, pentru Romania noastra de azi, in care nu avem bani suficienti (si nu putem sa ii gospodarim eficient nici pe cei pe care ii avem!), este cel mai rational sa utilizam metodele operationale (educative) de marire a gradului de siguranta la foc al cladirilor (in special la spitale!). A utiliza mijloace pasive inseamna sa reabilitam cladirea (scump, de durata si care impune stoparea activitatii medicale in aceasta perioada) iar a miza pe mijloacele active se dovedeste o metoda din ce in ce mai scumpa si fara un rezultat garantat in conditiile in care personalul care exploateaza noile tehnologii nu este familiarizat cu ele!

Educatia in masa este o metoda ieftina (cea mai ieftina!), intuitiva (daca este facuta de oameni priceputi) si mereu „la zi” – pentru ca nu este nevoie decat de a adapta procedurile la noile tehnologii aparute si implementate, adica de a reface doar niste proceduri care trebuie prezentate si implementate personalului de exploatare. In plus, efectul de sporire a nivelului de siguranta la foc este rapid si remanent, cata vreme oamenii inteleg DE CE trebuie urmata o procedura si nu sunt obligati sa o aplice fara sa o inteleaga! Obligarea de a respecta neconditionat niste proceduri eu o numesc metoda CUM? (adica numai ASA! fara discutii sau alte optiuni!) Este o metoda cazona ale carei efecte, o data ce constrangerea dispare, se evapora ca fumul iar omul revine la ce stia el dinainte (exemplul cu „succesul” recentei campanii de vaccinare anti-COVID a fost unul concludent!). Aceasta diferenta intre metodele DE CE? si CUM? este esentiala in obtinerea unui efect de lunga durata in randul personalului dar el poate fi atins doar prin instruirea oamenilor de catre cadre cu experienta in psihologia umana, care sa fie cunoscute si respectate pentru cunostintele si profesionalismul lor. Deci explicati-le oamenilor DE CE e bine sa fie luata o anumita atitudine si nu ii impingeti sa o adopte fortat! Numai asa va asigurati succesul si remanenta in timp a efectelor instruirii.

De aceea, INVESTITI PRIORITAR IN OAMENI, NU IN FIARE SI BETOANE! Aceasta este abordarea securitatii la incendiu care trebuie sa existe in Romania de azi, abordare care are 3 puncte forte imbatabile:

1. reduce sensibil cheltuielile initiale, pentru ca apar numai in exploatare;
2. este cea mai flexibila in timp si permanent adaptata la orice stres-uri noi;
3. insista pe latura educativa, integrata si procedurata a formarii personalului – domeniu in care Romania este mult in urma in raport cu statele avansate.

Autor:
arh. Horia Mihai NICOLESCU, ASI – Asociatia pentru Securitate la Incendiu

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 187 – decembrie 2021, pag. 58