INTERVIUL EDITIEI: Ingredientele de baza ale succesului: munca, priceperea, tenacitatea si norocul. In aceasta ordine!

Nu stim cat din vastul portofoliu de proiecte de exceptie a tinut de o favorabila aliniere a astrelor; am fost, in schimb, martori – de un numar considerabil de ani, deja – ai profesionalismului si dedicarii cu care familia (restransa, dar si cea extinsa) inchegata sub numele Erbasu a construit solid prezentul Romaniei, cu gandul in permanenta catre viitor.

Constructii Erbasu a luat nastere in anul 1990, ca business de familie (cuvant definitoriu in filosofia companiei) avand initial 20 de angajati – o decizie curajoasa a unui inginer experimentat dar si cu viziune – Mihai Erbasu –  intr-un moment cand nu era deloc sigura directia in care Romania se va indrepta, din punct de vedere economic. Cam tot pe atunci, fiul cel mare al inginerului Erbasu intra la facultatea de constructii. Pe cand tanarul isi finaliza studiile doctorale, compania avea deja un nume consacrat in piata, iar cariera universitara pe care poate ca el si-ar fi dorit-o a fost inlocuita de cea manageriala, profund si total dedicata proiectului tatalui sau. Sigur, in linii mari aceasta este povestea fiecareia dintre cele cateva companii care, impreuna, au inceput in anii ‘90 sa schiteze istoria moderna a constructiilor in Romania. In acelasi timp, insa, fiecare dintre aceste povesti are resorturile ei unice si fiecare in parte isi are eroii pe care ne straduim sa-i cunoastem putin mai bine in interviurile editiei.

Daca la baza succesului companiei Constructii Erbasu tanarul (inca) doctor inginer, astazi director general al companiei, aseaza munca, priceperea si tenacitatea, mai este ceva: fiecare discutie cu Cristian Erbasu scoate la lumina o extraordinara modestie. Si azi, cand l-am provocat sa punctam reperele majore ale acestui parcurs de 32 de ani, timp in care Constructii Erbasu a continuat sa fie una dintre cele mai importante companii de constructii cu capital 100% autohton dar in acelasi timp o frumoasa familie, cu un parcurs impletit indisolubil cu viata sa si cu rolul pe care si l-a asumat in asociatiile profesionale si patronale, rol din care militeaza constant pentru stabilizarea si modernizarea sectorului constructiilor din tara noastra, a rezultat o istorie despre oameni care nu-si atribuie laurii, ci-si asuma greul cu constanta si isi pun in lumina binemeritata colegii si colaboratorii. Cu justete recunoscandu-i Cezarului cele ale sale, punctam noi ca eroului acestei povesti ii datoram enorm.

Revista Constructiilor: Constructii Erbasu a luat nastere la scurt timp dupa revolutie, ca un proiect de familie cu o echipa relativ mica, si a ajuns sa fie una dintre cele mai importante companii de constructii cu capital 100% romanesc. Ati fost martor si mai apoi direct implicat in acest parcurs, care se identifica cu insasi viata dumneavoastra. Va provocam deci la o trecere in revista a reperelor majore din existenta companiei, pornind din 2004, anul care v-a confirmat intr-un mod dureros directia in viata, disparitia tatalui dv. facandu-va sa preluati responsabilitatea unei firme deja bine structurate din punct de vedere administrativ, tehnic si al personalului, dupa cum ati descris-o la un moment-dat. Cat de firesc s-a intamplat? Ce ati fost tentat sa schimbati/adaptati in companie? Care a fost prima mare provocare?

Cristian Erbasu: La orice schimbare de generatii exista tendinta unei analize severe a trecutului, in urma careia sa se constate necesitatea unei modificari radicale a arhitecturii entitatii mostenite. Nu stiu cum ar fi in alte cazuri, dar in cazul nostru cred ca ar fi fost o decizie foarte gresita. In primul rand pentru ca, asa cum ati mentionat, firma avea o structura sanatoasa, bine organizata si dimensionata, elaborata si pregatita pentru activitati complexe, de lunga durata si in zone extinse. Apoi vreau sa mentionez ca personalul era nu doar foarte calificat, dar s-a dovedit a fi, in cea mai mare masura, extrem de atasat de noi, de familie, de companie, de toate realizarile de pana atunci ale tatalui meu, implinite evident impreuna cu ei. Nici 10% din personalul de baza nu a plecat din companiile grupului, desi treceam printr-un moment greu, iar ofertele din piata nu lipseau si erau foarte tentante.

Eram inca tanar, desi activam de cativa ani buni in firma, dar personalitatea tatalui meu fusese coplesitoare, atat in interior, dar mai ales in exterior. Era greu in primele luni sa conving ca pot inlocui ceea ce tatal meu fusese pana atunci. Celor din firma le-am spus clar ca nu pot si nu-mi propun sa fac tot ce a facut tatal meu, dar asta nu o putem transmite in afara firmei. Nu aveam cunostintele tehnice, nu aveam bagajul relational pe care tatal meu si-l crease in 35 de ani, nu aveam nici macar un concept de management cat de cat conturat. Stiam directia, dar nu stiam cum sa inaintez pe acea directie. Doream un ritm mai alert, dar imi era teama totusi sa nu gresesc. Insa timpul era nerabdator, iar oamenii aveau nevoie de o confirmare cat mai rapida ca vrem sa continuam si ca vom putea continua. Sprijinul majoritatii colegilor cu experienta din companie, dar in special implicarea mamei mele si a unchiului meu au fost foarte importante pentru ca deciziile luate atunci sa fie bune, echilibrate si acceptate in interiorul si exteriorul grupului nostru de firme. Respectul de care s-au bucurat parintii mei in societate a reprezentat mostenirea cea mai de pret pe care fratele meu si cu mine am avut-o si a trebuit sa o pastram in toti acesti ani. Aceasta a fost cea mai mare provocare pentru mine inca de atunci si ramane chiar si acum, dupa aproape 18 ani.

Revista Constructiilor: Un punct de cotitura l-a reprezentat in Romania anul 2019, prin facilitatile pentru constructori instituite in urma decretarii domeniului ca prioritar in economie prin Ordonanta 114 – la a carei adoptare ati contribuit. Cum s-a reflectat el la Constructii Erbasu? Noul context v-a ajutat sa abordati altfel posibilitatile de investitii pe care le oferea piata?

Cristian Erbasu: Pentru ca aceste masuri de sprijinire a domeniului constructiilor sa se materializeze au contribuit foarte multi. In primul rand toti constructorii relevanti care activau in acel moment pe piata romaneasca, apoi toti cei implicati la acea vreme in activitatea Federatiei Patronatelor Societatilor din Constructii (FPSC) si nu in ultimul rand factorul politic aflat la putere la acea vreme, care a inteles necesitatea, importanta si influenta pozitiva pe termen lung asupra societatii romanesti a acestor masuri. Chiar si politicul care la acea vreme era in opozitie a avut un rol benefic, prin faptul ca nu a criticat public aceste masuri, desi toate celelalte masuri din Ordonanta 114 au fost extrem de atacate, iar apoi, cand au ajuns ei la guvernare, le-au mentinut si le-au sustinut impotriva celor care criticau aceste facilitati. Efectul benefic a fost confirmat in ultimii 3 ani si ceea ce ma bucura este faptul ca actuala guvernare a hotarat sa aplice aceste facilitati si altor domenii esentiale economiei romanesti, mai ales in aceste vremuri dificile: agricultura si industria alimentara.

Este important ca aceste masuri sa ajute toti actorii economiei romanesti. Toti angajatii sa lucreze cu forme legale si sa aiba salarii mai mari, cat mai apropiate de cele din tarile vecine. Astfel migratia lor spre vest va fi diminuata, iar atragerea tinerilor in domeniul constructiilor si agriculturii va fi mai facila. Firmele se vor consolida, vor avea o capacitate mai mare, mai stabila si de mai buna calitate de productie. Fara firme cu potential de productie ridicat nu se vor realiza proiecte mici, medii sau mari in Romania, oricat de multe fonduri va avea tara la dispozitie in urmatorii ani. Dar cel mai castigat in urma acestor masuri va fi statul roman, care va beneficia de un PIB mai mare, bazat si pe productie si pe consum, va avea incasari mai mari la buget si va beneficia de o populatie activa si productiva din ce in ce mai numeroasa in urmatorii ani. Un muncitor in constructii produce in medie cam 70.000 euro pe an, dar in general un muncitor tanar si calificat care se hotaraste sa plece din tara produce cam 100.000 de euro pe an. Statistica arata ca intre 30% si 35% din aceasta productie se intoarce la bugetul statului, deci faceti socoteala cam cat ar produce doar 100.000 de lucratori din cei 700.000 care activeaza acum in constructiile din vestul Europei. Cei mai multi dintre ei nu se vor mai intoarce, dar macar sa nu ne mai plece din tara la fel de multi si in viitor.

Revista Constructiilor: La momentul 2022, ce proiecte are in derulare (si in curs de semnare) compania? La ce valoare ajung?

Cristian Erbasu: Cele mai multe dintre firmele de constructii capabile sa realizeze si sa finalizeze proiecte au si vor avea proiecte numeroase in Romania. Si noi avem destul de multe astfel de proiecte si, mai mult ca sigur, vom mai semna si altele. Ne asteptam sa ajungem cat de curand la un portofoliu de lucrari de aproape un miliard de euro pentru urmatorii 4 ani. Desi pare o suma mare, nu este, pentru o tara de dimensiunea Romaniei. Sunt sigur ca cel putin 10 companii de constructii care vor activa in tara noastra vor depasi aceasta valoare.

Revista Constructiilor: Cat de mult au contribuit si contribuie acestea la schimbarea la fata a Romaniei? Cat ati construit in 32 de ani?

Cristian Erbasu: Ma bucur cand trec pe langa constructiile facute de companiile grupului Erbasu si imi dau seama ca aceasta activitate nu este doar grea si periculoasa, ci este si frumoasa, si le aduce multe satisfactii celor care lucreaza in constructii. Asa cum doctorilor le face o mare bucurie intalnirea cu pacientii sanatosi pe care i-au tratat, asa cum profesorii sunt mandri de cei pe care i-au invatat si care au ajuns mari specialisti, asa si noi suntem plini de satisfactie cand trecem pe langa constructii emblematice, frumoase si utile romanilor, realizate de-a lungul timpului. Iar grupul de firme Erbasu are peste o mie de astfel de investitii realizate in cei 32 de ani de existenta.

Revista Constructiilor: Cu cati angajati? Nu se poate sa nu atingem si acest aspect… Si ce faceti pentru a-i fideliza? Constructii Erbasu este considerat un caz fericit pe piata constructiilor din Romania, o adevarata echipa bine sudata, dar cat poate face o companie pentru proprii angajati in conditiile in care nu este deloc ajutata (ci din contra) de legislatia din tara?

Cristian Erbasu: V-as contrazice, legislatia din Romania a sprijinit in ultimii anii angajatii din constructii, chiar mai devreme am mentionat facilitatile acordate lucratorilor din constructii. Insa in continuare problema va exista, deoare numarul mare de proiecte aflate in executie si care va urma a fi demarate vor necesita poate chiar dublarea numarului de angajati in constructii in urmatorii 4 ani. Acum lucreaza in constructii aproximativ 450.000 de oameni. Noi avem acum peste 1.500 de angajati in firmele grupului Erbasu, dar sigur in perioada urmatoare vom mari semnificativ numarul acestora. Evident ca vom continua sa executam proiectele impreuna cu partenerii nostri, companii care au acelasi concept de lucru, bazat pe respectul fata de angajat, asociat si beneficiar. Toti angajatii au nevoie de conditii cat mai bune de lucru, de continuitate in activitatea lor si nu in ultimul rand de un venit cat mai mare. Toate acestea incercam sa le oferim si le crestem, avand insa grija sa nu destabilizam echilibrul financiar al companiilor si al proiectelor pe care noi le executam.

Revista Constructiilor: Care considerati a fi cel mai mare dusman al firmelor de constructii la noi? Evident, valabil si in cazul companiei pe care o conduceti.

Cristian Erbasu: Evident ca pandemia, cresterea preturilor la energie si combustibili si mai nou razboiul din Ucraina au atins si sectorul constructiilor. Daca in primul an si jumatate se parea ca pandemia nu afecteaza sectorul constructiilor, acesta fiind chiar unul dintre putinele motoare care au sustinut economia romaneasca, iata ca din partea a doua a lui 2021 si mai ales in 2022 cresterea preturilor la materialele de construire a afectat activitatea companiilor, cele mai multe proiecte functionand mult mai incet sau chiar blocandu-se in unele cazuri. S-a ajuns si la rezilieri de contracte, mai ales acelea care nu aveau formule de actualizare prin care sa se reuseasca acoperirea costurilor de catre antreprenori. Guvernul si Parlamentul fac eforturi in aceste zile sa realizeze legislatia necesara pentru a crea conditiile continuarii acestor proiecte. Pana acum au reusit in parte, dar mai este de intervenit, mai ales in cazul proiectelor finantate pe fonduri europene. De asemenea, metodologia de calcul a Indicelui de Cost in Constructii ICC, indicele utilizat in ajustarea contractelor, trebuie sa sufere cat mai curand modificari, astfel incat sa reflecte cat mai fidel realitatea din economie, din cauza faptului ca acum acest lucru nu se intampla.

Revista Constructiilor: In contextul deficitului de forta de munca calificata, ati mentionat constant stringenta nevoie de modernizare a sectorului constructiilor din Romania, asa ca nu putem sa nu aducem in discutie Technology Enabled Construction (TEC) – clusterul al carui presedinte sunteti, proiectele sale pe termen scurt/mediu si actiunile planificate in directia formarii unui numar suficient de specialisti care sa poata introduce conceptele de automatizare, digitalizare si robotizare in domeniul constructiilor (cu alte cuvinte, care sa asigure utilizarea tehnologiilor pe care firmele le vor putea achizitiona prin PNRR)…

Cristian Erbasu: Intr-adevar, tehnologizarea, digitalizarea si automatizarea constructiilor au capacitatea si trebuie sa reprezinte, acolo unde se poate, solutia de acoperire a deficitului fortei de munca, sa faciliteze realizarea proiectelor intr-un timp cat mai scurt si de o calitate cat mai buna, dar nu in ultimul rand sa imbunatateasca productivitatea si rentabilitatea pe santierele din tara noastra. Pentru asta, insa, companiile au nevoie de capital, fie pentru a achizitiona astfel de noi tehnologii moderne, fie pentru a specializa cat mai multi angajati pentru a lucra cu astfel de tehnologii noi. Nu va fi deloc usor si nici nu se va realiza acest lucru peste noapte. PNRR poate fi o sursa de finantare, dar nu trebuie sa fie unica varianta. Clusterul TEC tocmai pentru acest lucru a fost infiintat de catre cei mai importanti vectori din constructii, pentru a aduna toate energiile si experientele existente in acest moment in piata constructiilor in vederea alcatuirii unei mase critice de formatori de specialisti in prima etapa, iar apoi, imediat sa incepem formarea specialistilor necesari in vederea implementarii in masa a acestor tehnologii si in Romania, asa cum se intampla in multe tari din vestul Europei. In urmatorii 10 ani vom avea nevoie de zeci de mii de astfel de specialisti, ingineri, tehnicieni sau muncitori calificati.

Revista Constructiilor: Revenind la Constructii Erbasu, o fateta mai putin cunoscuta a companiei este cea a responsabilitatii sociale si implicarea in trei domenii cheie: cultura, actiuni umanitare si activitati sportive. Ar merita sa ne povestiti si despre aceasta, in cateva cuvinte.

Cristian Erbasu: Suntem intr-adevar implicati, evident in limita posibilitatilor noastre, in numeroase activitati absolut necesare dezvoltarii societatii noastre: culturale, sportive, umanitare, educationale. Unele dintre ele sunt mediatizate, obtinand chiar si o anumita notorietate in timp, dar cele mai multe nu sunt mediatizate, tinta noastra nefiind aceea de a ne crea publicitate din aceste activitati. Dorim sa fim cunoscuti in societate inainte de toate pentru activitatea noastra profesionala pe care o facem in fiecare zi in constructii in primul rand, dar si in agricultura, industria alimentara si turism. Pe masura ce dimensiunea activitatii noastre de baza va creste, este evident ca si numarul acestor activitati civice va fi mai mare.

Revista Constructiilor: Tragand linie acum, la inceput de 2022, 32 de ani de existenta a companiei pe care o conduceti si 51 de ani de viata, sunteti multumit? Ce v-ati dori sa mai adaugati in CV?

Cristian Erbasu: Uitandu-ma retrospectiv la activitatea noastra, ma pot declara satisfacut de rezultatele bune si foarte bune obtinute de-a lungul timpului de marea noastra echipa. Multumit insa nu voi fi niciodata, deoarece mereu, toata viata noastra, mai este loc de imbunatatit, de dezvoltat, de perfectionat. Stiti bine ca prestigiul il dobandesti in ani de munca, dar il poti pierde intr-o zi de neatentie sau de ghinion. Asta trebuie sa-i ghideze pe toti cei care doresc performanta, indiferent de domeniul in care activeaza. Daca reusesc, sa-si doreasca mai mult, iar daca se intampla sa nu reuseasca mereu, sa aiba puterea si tenacitatea de a reveni, chiar daca uneori unii nu mai cred ca se poate acest lucru. Ingredientele de baza ale succesului sunt munca, priceperea, tenacitatea si norocul. In aceasta ordine!

Autor:
Alina Zavarache

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 191 – mai 2022, pag. 3