FPSC: Sabotorii propriilor interese

Este deja un fapt cunoscut de majoritatea cititorilor ca la finele anului 2018 sectorul constructiilor era declarat sector prioritar, de importanta nationala pentru economia Romaniei, prin semnarea unui Acord intre Federatia Patronatelor Societatilor din Constructii si Guvernul Romaniei. Prima masura care a intrat in vigoare se referea la salariul minim pentru sector si la facilitatile aferente pentru angajati, masuri introduse prin bine-cunoscuta Ordonanta de Urgenta 114/2018, atacata in mod repetat, inclusiv pentru prevederile referitoare la constructii.

Efectele pozitive ale Ordonantei s-au vazut in scurt timp, dar cei care sustin cu aplomb eliminarea acestora nu le cunosc – si nici nu sunt interesati sa le cunoasca – desi cifrele vorbesc de la sine:

• Incasarile la bugetul general consolidat in 2019 fata de 2018 – crestere de 12,14%;
• Numarul contractelor individuale de munca noi in 2019 fata de 2018 – crestere de 13,92% (spre comparatie, cresterea a fost de numai 0,56% in 2018 fata de 2017);
• In 2019, numarul mediu de salariati in constructii s-a majorat cu 5,5% fata de 2018, in timp ce numarul mediu de salariati din economie s-a majorat in aceeasi perioada cu numai 1,9%. Chiar si in conditii pandemice, in 2020, in timp ce numarul mediu de salariati din economie s-a redus fata de anul precedent cu 2,6%, in constructii am asistat la o crestere cu 2,9%;
• Industria de constructii a ajuns la 416.000 angajati in 2020, cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, anul 2019 fiind anul cand tendinta de scadere a numarului de salariati din sector s-a inversat;
• A crescut semnificativ numarul intreprinderilor active. In anul 2020 isi desfasurau activitatea in acest sector 66,2 mii intreprinderi active, cu 10 mii mai multe decat in anul 2018;
• Cifra de afaceri din constructii s-a majorat cu 27,5% in anul 2019 si cu 14,6% in anul 2020, fiind, dupa doi ani de aplicare a facilitatilor fiscale, cu 42% peste nivelul de dinainte de OUG 114/2018.

Sa nu uitam ca, in afara de salariile bugetarilor, singurele surse de crestere economica din 2020 au fost Constructiile si IT-ul, adica exact domeniile ale caror facilitati „deranjeaza” cel mai mult. Se fac presiuni in media, tot felul de economisti „de birou”, diversi auto-declarati „specialisti” – fara nicio analiza reala, folosind exclusiv aritmetica elementara – demonstreaza scriptic cati bani s-ar aduna peste noapte in visteria tarii. Sigur, multi bani, cu cat jonglam cu cifre mai mari cu atat telespectatorul / cititorul va fi mai impresionat, imaginandu-si ca asa se va salva economia Romaniei.

In plus, Guvernul a reusit performanta de a lua cu doua maini ce a dat cu o mana, introducand in forma finala a PNRR prevederea vizand renuntarea treptata la facilitati incepand cu 2025.

Va propun sa facem un exercitiu de imaginatie, fiindca uneori aritmetica nu e suficienta: ce ar insemna anularea facilitatilor pentru sectorul nostru, daca aceasta ar avea loc maine?

In primul rand, salariul minim net in constructii ar scadea de la 2.362 lei la 1.524 lei. In aceste conditii, este clar ca nimeni nu va alege sa lucreze pe santiere, luand drumul tarilor straine, unde este asteptat cu bratele deschise, sau alegand un domeniu mai putin solicitant. Evident ca aceasta varianta de reducere a salariului net nu va functiona, pentru mentinerea fortei de munca singura sansa fiind pastrarea salariului net actual, dar cu contributii majorate. Asta inseamna ca pentru fiecare angajat cu salariu minim angajatorul va plati cu 1.060 lei/luna mai mult fata de cat plateste in prezent. Consecinte? Constructii mai scumpe, apartamente mai scumpe. In plus, cum nu toti angajatorii vor reusi sa plateasca aceste contributii, munca la negru se va extinde si valuri noi de muncitori vor alege santierele din afara Romaniei, contribuind la PIB-urile altor tari. Cine va mai ramane pe santierele nationale, pentru a realiza ambitioasele proiecte din PNRR, programele operationale 2021- 2027 sau obiectivele din Programul National de Investitii Anghel Saligny?

Contractele de executie pentru aceste proiecte investitionale importante sunt contracte de achizitii publice. Ce precizeaza legislatia specifica? O astfel de modificare legislativa de anulare a prevederilor OUG 114/2018 are ca efect modificarea valorii contractului aflat in derulare, ceea ce inseamna ca – datorita reducerii cheltuielilor cu manopera – valoarea contractelor de executie se va diminua. Cati constructori vor putea sa-si continue lucrarile in aceste conditii? Chiar si renuntand la profit, la o valoare contractuala mai mica si cu cheltuieli salariale majorate cu minimum 200 euro/ salariat, toate contractele se vor bloca.

Renuntam la relativa stabilitate a sectorului, la revigorarea de care s-a bucurat in ultimii 3 ani, fiindca nu intelegem ca exista un lant relational clar intre salariile constructorilor si investitii? Ascultam niste  analisti „de birou”, al caror calcul se limiteaza la a inmulti impozitul pe venit cu cei 420.000 angajati? Nu, stimati domni, nu veti mai avea cu ce sa inmultiti cei 10% si calculele va vor fi date peste cap! Nici autostrazi, drumuri noi, statii de epurare, spitale si scoli nu veti mai avea si s-ar putea ca nici televiziunile cu care colaborati sa nu va mai poata plati aparitiile pe ecran. Va fi cam tarziu sa recunoasteti ca ati gresit, fiindca este usor, este extrem de usor sa distrugi, dar este anevoios, si uneori imposibil sa mai repari.

Cui foloseste aceasta continua presiune pe sector? De ce antreprenorii din constructii trebuie sa invete sa mearga pe sarma, cand predictibilitatea este o conditie a succesului? Cum se poate imagina dezvoltarea investitionala in Romania fara constructori? De ce romanii din afara sunt descurajati sa se intoarca sa lucreze pe santierele noastre, fiindca de 3 ani aud la televizor ca s-ar putea ca nici cei 500 de euro sa nu-i primeasca in tara lor? De ce plasam incertitudinea in spatiul public si in mintile oamenilor, cand atragerea fortei de munca ar trebui sa fie o prioritate, atata timp cat ne dorim – si, banuiesc eu, chiar ne dorim – proiecte pentru Romania? De ce an de an devine tema de divagatii mentinerea sau anularea facilitatilor pentru constructori?

Daca ceva functioneaza, produce efecte masurabile, de ce trebuie distrus? De ce suntem sabotorii propriilor interese nationale?

Stimati analisti si politicieni, poate inainte de a va desparti de IT-isti si constructori ar fi bine sa ascultati un sfat, ca sa nu fie prea tarziu: Think twice! 

Autor:
Irina FORGO – Director FPSC, Expert Achizitii Publice

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 193 – iulie 2022, pag. 10