«

»

De ce sunt asa multe incendii in spitalele din Romania?

Share

Materialul pe care as fi dorit sa vi-l prezint este extraordinar de stufos; este rezultatul unei jumatati de secol de activitate in sfera protectiei la incendiu, in domenii tehnice de varf. O jumatate de secol in care am ajuns la niste concluzii interesante si neobisnuite privind realitatea din Romania si care ar fi solutiile eficiente la noi, respectiv caile – cu „ardere de etape” – prin care am putea ajunge rapid la performantele Occidentului sub acest aspect. Sunt concluzii care vor soca multe persoane conservatoare ce activeaza in acest domeniu dar cred cu tarie (si pot argumenta acest lucru) ca – ACUM si LA NOI – este singura cale posibila de recuperare rapida a intarzierilor si de aliniere la trendul mondial! La vremuri neobisnuite, trebuie aplicate solutii curajoase si de pionierat!

Spatiul foarte limitat ma obliga insa la o prezentare extrem de condensata, sub forma doar a unor declaratii de idei sau axiome, fara demonstratii, reprezentand doar punctele principale dintr-o viziune larga, coerenta si cu o riguroasa fundamentare profesionala. Veti putea fi sau nu de acord cu ele la inceput. Sunt sigur insa ca, in final, va voi convinge!

Fiecare cuvant are importanta lui! Va fi o prezentare aparent fragmentata si mai dificil de urmarit pentru neinitiati, dar, pentru cei interesati care o urmaresc cu atentie si vor „prinde ideea”, va fi una palpitanta, va asigur! Va raman, insa, tuturor la dispozitie, oricand, cu lamuriri suplimentare si materiale explicative extinse. Miza Romaniei de azi este prea mare pentru conditionari sau esecuri!

 

Deci, sa incepem cu enumerarea axiomelor:

Raspunsul la intrebarea din titlul prezentarii presupune analizarea a 3 subiecte:

  1. Cladirea spitalului
  2. Personalul spitalului
  3. Conceptul de securitate la incendiu care trebuie aplicat aici

 

  1. Cladirea 

Un spital este o lume aparte, foarte complexa ca functiuni; este un intreg oras in mic! De aceea, abordarea sigurantei la foc in acest domeniu trebuie facuta si ea diferit! Asta inseamna oameni bine specializati si care cunosc perfect mersul lucrurilor intr-un spital. Aici nu se pot aplica regulamente si norme standard! In afara unor reglementari extrem de generale, fiecare caz trebuie tratat ca un unicat! Deci, este nevoie de un concept personalizat de siguranta la foc, care sa asigure eficienta maxima in aplicare!

Cladirea trebuie sa raspunda coerent la incendiu, ca un tot (cladire, instalatii si oameni). Ca urmare, conceptul de siguranta la foc trebuie foarte bine pregatit pentru a da rezultatele scontate. De ce? Pentru ca:

de regula, modernizarile la spitale (daca au fost) s-au facut haotic, pe zone, si neurmarindu-se un concept unic, unitar si eficient.

legislatia noastra, ca baza de raportare, este inca veche de peste 30 de ani! Ganditi-va: cum arata o camera de spital in Romania anului 1989 si cum arata acum, care era incarcarea de putere electrica a instalatiilor si care este azi? Cat material plastic combustibil exista azi intr-o incapere si cat era in 1989?

  1. Personalul 

Un spital are un personal educat, spre deosebire de celelalte cazuri de programe obisnuite de arhitectura (fabrici, unitati de productie, agricultura etc.). Aceasta implica, insa, doua aspecte contradictorii, fiind, simultan:

  • un AVANTAJ – legat de nivelul ridicat de educatie al personalului, dar si
  • un DEZAVANTAJ, intrucat acest personal este obisnuit sa nu i se impotriveasca nimeni, el dicteaza si trebuie ascultat de ceilalti (pacienti)! Accepta greu si cu condescendenta parerile altora. De aici rezulta o serie de dificultati in implementarea unor reguli care angajatilor unui spital le par rigide si straine, regulile de protectie la incendiu. 
  1. Conceptul de securitate la incendiu 

Analiza comparativa a societatii romanesti cu toate societatile avansate de pe glob arata – fara niciun dubiu – ca factorul educational este predominant in „fasonarea” unei societati moderne, capabile sa faca fata provocarilor lumii de maine – o lume mult mai descentralizata si mai participativa, o societate mai diversificata decat cea actuala. In particular fie spus, lumea de maine a inceput deja sa apara de azi, cu o rapiditate de dezvoltare infricosatoare si pe care cei mai multi dintre contemporani nu o constientizeaza inca. In ultima jumatate de secol, factorul educational se dovedeste, din ce in ce mai mult, factorul-cheie intr-o pozitionare a societatii romanesti pe o pozitie onorabila in toate domeniile lumii de azi si de maine. 

Siguranta la foc este un binom tehnica – om. Tehnica se implementeaza prin proiecte intocmite de specialisti, utilizand oferta pietei, in schimb oamenii trebuie educati si formati continuu in spiritul unei culturi proactive de securitate la incendiu, pentru a sti cum sa reactioneze in fiecare situatie. Pana in prezent, societatea noastra s-a preocupat doar de componenta tehnica si nu de cea umana. Consecintele acestei orientari sunt cele care se vad acum! 

Continutul: o protectie integrala la incendiu bine articulata trebuie sa fie reala (adica existenta in teren si nu doar „pe hartie”) si eficienta. Ea inglobeaza trei directii de activitate (3 tipuri de masuri de siguranta la foc):

  • constructive (care tin de cladire);
  • tehnice (care tin de tehnologiile de siguranta la foc implementate in cladire, respectiv detectie, stingere etc.);
  • operationale (care tin de educarea comportamentala a oamenilor, privind intretinerea echipamentelor si reactia lor corecta in caz de incendiu).

Impreuna, ele asigura atingerea nivelului de Securitate la Incendiu impus de normele nationale ale tarii respective. Ponderea fiecarui tip de masuri in rezultatul final depinde de specificul tarii.

 

Ponderea celor trei tipuri de masuri

Este unanim acceptat ca nivelul de securitate la incendiu impus de legislatia fiecarei tari nu ofera garantia neaparitiei unui incendiu. Masurile PSI impuse la nivel national asigura numai nivelul minim de risc acceptabil in tara respectiva si nu fac decat sa reduca efectele unui incendiu (asupra oamenilor si materialelor implicate) la un nivel considerat rezonabil si acceptabil in acea tara. Intrucat aceste nivele de acceptabilitate difera, si masurile impuse sunt, in consecinta, diferite, in functie de nivelul de dezvoltare economica al tarii in cauza, respectiv de cat este dispusa (si poate) societatea respectiva sa investeasca (rezonabil) in siguranta la foc a cetatenilor ei. Cu alte cuvinte, cu cat tara este mai bogata, cu atat oamenii traiesc intr-o societate mai sigura (mai bine aparata de incendii!!).

In situatia Romaniei de azi, singurul domeniu in care putem rivaliza cu tarile dezvoltate este cel al masurilor operationale (fiind evidenta slabiciunea noastra din domeniul celor constructive si tehnice, care depind de puterea financiara si dezvoltarea tehnologica a Romaniei).

Educatia oamenilor este o activitate foarte specializata si dificila care, in Romania de azi, se face de obicei formal, de catre persoane nepregatite corespunzator. De aceea si rezultatele sunt pe masura!

Investitia in educatia oamenilor este cea mai ieftina, eficienta, flexibila si rentabila in timp, putand compensa pe larg slabiciunile noastre din domeniul masurilor constructive si tehnice.

Incendiile din spitalele romanesti arata, fara niciun dubiu, lipsa masurilor operationale (sau efectuarea lor formala), lucru confirmat chiar de unii reprezentanti ai medicilor.

Conceptul american (NFPA) ilustreaza clar diferenta de abordare, fata de cel romanesc (P-118), a protectiei la incendiu:

Siguranta nu tine de noroc. Este efortul comun de cunoastere, pregatire, supraveghere si vigilenta. Acest efort comun necesita conlucrarea puternica si fiabila a tuturor componentelor sistemului de securitate la incendiu si siguranta a vietii. Slabiciunea uneia sau a mai multor componente creeaza conditii care atrag riscul.

SIGURANTA LA FOC este perceputa astazi ca o serie de sanse si posibilitati care se ofera permanent celui care organizeaza aceste activitati, structurate intr-o tactica flexibila, cu abordare continua pe toata durata de viata a unei cladiri, respectiv: proiectarea, executia, exploatarea si – in special – de-a lungul intregii perioade de timp in care are loc un incendiu.

 

Practic, de ce este nevoie?

Este nevoie de:

  1. o echipa profesionista si cu experienta care sa elaboreze
  2. un concept personalizat, simplu si eficient, al securitatii la incendiu
  3. care trebuie implementat in etape succesive, si de
  4. colaborarea deplina a Beneficiarului

 

Pasii necesari

De la inceput se pot lua foarte rapid unele masuri pentru cresterea imediata a nivelului real de securitate la incendiu (SI) prin implementarea unor:

  • tobogane de evacuare a persoanelor (salvarea oamenilor fiind prima urgenta, pentru care orice mijloace suplimentare sunt binevenite);
  • instruirea personalului in vederea formarii bazei largi a unei culturi proactive de Securitate la Incendiu (4-6 sedinte). De stabilit: cine participa, norma de reprezentare, bibliografie etc.
  1. Primul pas ar trebui sa fie o preocupare sporita acordata educarii oamenilor in perioada de exploatare, in scopul formarii unei culturi organizationale proactive de securitate la incendiu (printr-un ciclu de conferinte).
  2. Cel de-al doilea pas trebuie sa fie recalibrarea reala a ponderilor celor trei categorii de masuri care formeaza protectia integrala la incendiu, cu accent pe cele operationale.

Rezulta astfel o noua abordare a continutului securitatii la incendiu, cu accent pe masurile operationale adica punerea accentului pe factorul uman al binomului – aceasta fiind singura solutie pentru Romania de a ajunge la nivelul eficientei interventiilor la incendii din statele avansate ale lumii.

 

G. Avantajele acestei abordari sunt multiple si importante:

  1. se bazeaza pe masuri mult mai ieftine decat cele constructive sau tehnice;
  2. reduce semnificativ cheltuielile initiale necesare atingerii unui nivel eficient si real de securitate la incendiu, aparand numai in exploatare (cand incepe sa apara si profitul!);
  3. este proprie fiecarei situatii in parte, la nivelul de decizie al Beneficiarului si la indemana acestuia – conducand la o adaptare eficienta a masurilor de siguranta la foc situatiei concrete din teren;
  4. este flexibila – solutiile fiind adaptabile la modificarile interne si externe care pot aparea in timp. Astfel, ele raman mereu „la zi”, fata de solutiile constructive si tehnice care „imbatranesc” in timp si se uzeaza fizic si moral. In acest fel, se poate mentine nivelul initial de protectie la foc, in ciuda faptului ca solutiile constructive si tehnice isi pierd progresiv din eficienta, prelungind astfel si perioada de valabilitate/viata a acestora;
  5. permite proprietarului investitiei obtinerea unei sigurante la foc reale si eficiente, personalizata si cu costuri mai mici;
  6. este cea mai flexibila in timp, prelungind nivelul initial de securitate la incendiu pe perioada indelungata, permanent adaptat la noile stress-uri specifice care pot aparea;
  7. insista pe latura educativa, integrata si procedurata a formarii personalului – domeniu in care Romania este mult in urma in raport cu statele avansate;
  8. Pune accentul pe latura umana a binomului – latura care depinde exclusiv de noi, nefiind conditionati de solutiile constructive sau tehnice importate din alte tari!

 

Autor:

arh. Horia Mihai NICOLESCU, vicepresedinte ASI – Asociatia pentru Securitate la Incendiu

 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 194 – august 2022, pag. 36

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2022/08/01/de-ce-sunt-asa-multe-incendii-in-spitalele-din-romania/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.