RESTITUIRI: Consiliul Tehnic Superior (XI). Constructiile publice aprobate de Consiliul Superior Tehnic intre anii 1918-1944

(Continuare din nr. 190, aprilie 2022)

Edificii publice

Printre numeroasele lucrari publice pe care Consiliul Tehnic Superior le-a examinat, o grupa aparte revine edificiilor construite pentru diversele institutii publice, dar si cladirilor pentru scoli si spitale, cat si constructiilor destinate locuintelor.

Dintre acestea prezentam o parte dintre cele examinate si avizate de Consiliu:

• Palatul de Justitie Galati – J 167/18 iunie 1912; J 239/24 august 1912; J 127/16 august 1913; J 59/(20, 27)/31 mai 1921; J 75/7,10 iunie 1921;
• Palatul de Justitie Ploiesti – J 144/6 septembrie 1913; J 130/28 aprilie 1925; J 196/10 iulie 1928;
• Localul Scolii Politehnice din Timisoara – J 74/9 mai 1922; J 98/20 iunie 1922;
• Palatul Societatii Studentilor in Medicina – J 28/28 ian. 1924;
• Examinarea lucrarilor de la imobilul Ministerului Muncii si ocrotirii sociale din strada G. Lahovari nr. 7 – J 54/11 aprilie 1922; J 74 bis/12 mai 1922;
• Proiectul refacerii Arcului de Triumf din Bucuresti – J 276/21 iulie 1925;
• Planurile de executie privind modificarile la Teatrul Carol cel Mare Bucuresti – J 158/16 iunie 1927; J 260/21 septembrie 1928; J 132/25 iunie 1929; J 133/15 iulie 1929;
• Palatul Regal din Bucuresti (astazi Muzeul National de Arta al Romaniei) – J 182/30 iulie 1929;
• Palatul Administrativ din Campulung – J 121/17 mai 1928;
• Palatul Ministerului Lucrarilor Publice (evaluarea cladirii) – J 102/22 iulie 1931; J 142/31 iulie 1931;
• Palatul Universitatii din Iasi (executarea sarpantei) – J 119/9 iulie 1931;
• Palatul Prefecturii din Tulcea (eliminarea igrasiei) – J 106/28 iunie 1932; J 255/13 decembrie 1933;
• Palatul Administrativ si de Justitie din Roman – J 55/9 mai 1934;
• Palatul Administrativ din Deva – J 12/30 ianuarie 1935; J 131/26 iunie 1935;
• Proiectul Hotelului pe plaja din Mamaia – J 33/20 martie 1935;
• Proiectul Palatului Institutelor si Clinicilor universitare din Cluj – J 112/11 iunie 1935;
• Palatul Administrativ Targu Mures – J 27/5 februarie; 4 martie 1936;
• Proiectul Palatului de Justitie Craiova, realizarea unui corp nou – J 100/21 si 29 iulie 1937; J 30/20 aprilie 1939; J 101/10 august 1939;
• Proiect pentru constructia Scolii de Razboi (astazi Academia Militara) – J 126/13 octombrie, 3, 10 noiembrie 1937; J 4/4 feb. 1938; J 13/23 martie 1938; J 38/11 mai 1938; J 15/17 noiembrie 1938;
• Palatul Bancii Nationale, planurile de modificare a alinierii – J 11/5 martie 1938; J 29/23 martie 1938;
• Palatul Ministerului Afacerilor Interne – J 69/4 august 1939; J 198/6 septembrie 1941; J 39/21 aprilie 1943; J 66/22 mai 1943; J 1/27 ianuarie 1931;
• Palatul Rezidential Timisoara, numit ulterior Palatul Administrativ – J 7/16 martie 1939; J 131/12 ianuarie 1941; J 14/18 aprilie 1940; J 192/25 august 1941; J 97/24 septembrie 1947;
• Palatul Ministerului Afacerilor Externe – J 209/29 septembrie 1941;
• Proiectul cladirii Centralei Telefonice si Oficiul P.T.T. sect. III Bucuresti – J 55/17 iulie 1942; J 132/19 decembrie 1942;
• Proiectul reconstructiei Colegiului National „N. Filipescu” de la Manastirea Dealu – J 100/7 iulie 1943; J 136/1 septembrie 1943;
• Proiectul continuarii lucrarilor la Muzeul de Arta (astazi Muzeul Taranului Roman) – J 68/27 martie 1941; J 168/4 iulie 1941;

Proiectul lucrarilor de reparare a stricaciunilor in urma cutremurului la Teatrul National din Bucuresti – J 137/7 iunie 1941; J 191/18 august 1941; J 98/2 octombrie 1942;

• Proiect pentru construirea unui „Blok House” ce urmeaza a se construi de Casa de Credit a Postei pe terenul ce poseda in Bulevardul Elisabeta 52 – J 88/13, 20 iunie 1934.

Cladiri de scoli

• Proiect tip de scoala intocmit de Casa Scoalelor, utilizat de diverse autoritati – J 133/8 august 1933;
• Acte referitoare la modul de evaluare si plata lucrarilor de beton armat executate de antrepriza constructiei scolii profesionale Targoviste – J 71/30 mai 1934.

Constructii de locuinte

• Proiect referitor la cladiri tip de locuinte pentru functionari, ce urmeaza a se construi de Casa Muncii Ploiesti – J 251/6 septembrie 1927;
• Proiect pentru constructii de locuinte ieftine in orasul Timisoara – J 315/19 octombrie 1927;
• Propunerea lui Henri Coanda cu privire la constructia de locuinte ieftine – Constructia a 2 aripi la caminul functionarilor din Ministerul de Interne – J 389/11 ianuarie 1928;
• Proiect pentru constructia unor blocuri de locuinte la Scoala Superioara de Razboi – J 340/15 octombrie 1928; J 60/20 iulie 1939;
• Constructia a 92 locuinte muncitoresti de Casa Constructiilor pe terenul din Vatra Luminoasa – J 46/16 august 1940;
• Chestiunea construirii de locuinte ieftine in Romania – J 26/15 iunie 1942.

Palatul de Justitie Galati (astazi Universitatea din Galati)

La inceputul secolului al XX-lea, posibilitatile economice pe care le avea orasul Galati au permis edililor sa inceapa construirea unor importante sedii administrative. Pentru realizarea acestor cladiri, ei si-au atras colaborarea unor mari arhitecti: Ion Mincu, autor al Palatului Administrativ, azi sediul Prefecturii judetului Galati; Grigore Cerkez, autor al Palatului de Justitie, azi sediul Universitatii Galati, si Petre Antonescu, proiectantul Catedralei ortodoxe „Sf. Nicolae” si al Palatului Navigatiei.

La 12 aprilie 1912, Ministrul Justitiei, Mihail G. Cantacuzino, ca urmare a hotararii Consiliului de Ministri in sedinta de Guvern din 5 aprilie, incheie un contract cu arhitectii Grigore Cerkez si Anton Varnav, pentru proiectarea cladirii Palatului de Justitie din Galati. Acesta era destinat a servi pentru Curtea de Apel, Curtea de Jurati, Tribunal, serviciile auxiliare si corpul de avocati.

Dupa elaborarea proiectului, in ziua de 5 iulie 1912, Ministerul Justitiei organizeaza licitatia pentru lucrarile de constructii.  Este  desemnat  castigator arhitectul Ioan A. Paxino. La 19 septembrie 1912 este pusa piatra de temelie a palatului.

In iunie 1914, apare un diferend intre profesorul arhitect Grigore Cerkez, directorul lucrarilor, si antreprenorul I.A. Paxino. Din cauza acestei situatii, apar mari intreruperi la executia constructiei. Ulterior, o ancheta a Ministerului constata „stricaciuni ale unor materiale aprovizionate si deteriorari ale zidariei executate, care compromit soliditatea constructiei”. Se solicita refacerea lucrarilor de antreprenor. La 13 iulie 1916, insa, Ioan A. Paxino notifica Ministerul, aratand ca a facut reparatii „dar zidurile din subsol au ramas nereparate si s-au agravat”, pentru ca nu i s-au dat solutii.

Este interesant punctul de vedere al profesorului arhitect Grigore Cerkez, transmis Ministerului la 21 iulie 1916:

„Intr-adevar, zidaria de caramida, din cauza intemperiilor a suferit stricaciuni, care in unele parti pun in pericol stabilitatea cladirii. Dar cum am avut onoarea de a arata in precedentul raport, aceste stricaciuni provin din pricina relei calitati a caramizilor intrebuintate, adica «gelive» care se desagrega la umezeala si inghet.” Grigore Cerkez apreciaza ca „antreprenorul este dator sa inlocuiasca zidaria deteriorata pe cheltuiala sa” si arata apoi ca aceasta responsabilitate este a antreprenorului, deoarece cladirea palatului „nu se putea termina intr-o singura campanie” si ca „fatal caramizile erau menite sa fie supuse la ploaie si ger si sa nu se strice”. Cerkez mai scrie: „Cladirile statului care se afla in constructie si care s-au gasit expuse la aceleasi intemperii, precum Scoala Superioara de Arhitectura, Universitatea, Muzeul de Arta si altele” nu au avut deteriorari, caci s-a folosit caramida de calitate. Situatia se va agrava din cauza Primului Razboi Mondial, construirea palatului fiind intrerupta. Dupa razboi, Ministerul a lichidat lucrarile cu antrepriza I.A. Paxino.

Dorind sa continue lucrarile, la 19 mai 1921, cu adresa nr. 19803, Ministerul Justitiei transmite Ministerului Lucrarilor Publice actele privitoare la lucrarile de constructie a Palatului de Justitie din Galati, spre cercetare si aprobare.

Imediat, in sedintele din 20, 27 si 31 mai, ele sunt luate in discutie de Consiliul Tehnic Superior, care incheie Jurnalul 59 din 31 mai 1921. La sedinte au participat: presedintele Elie Radu, membrii P. Antonescu, Al. Antoniu, S. Carcalechi, N. Cerkez, P.I. Ciocalteu, Al. Davidescu, A. Dumitrescu, D. Marcu, G. Panait, T. Sfintescu, I. Zanne. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 60/1921, filele 159, 159v, 160, 160v)

Mai intai, in jurnal se preciza ca Ministerul Justitiei incheiase un contract la 13 august 1920 cu antreprenorul C. Manea, pentru terminarea constructiei in valoare de 1.328.526 lei. Asa cum aratau arhitectii Grigore Cerkez si Anton Varnav, diriginti ai lucrarilor, intr-un raport adresat Ministerului Justitiei la 5 mai 1921, „lucrarile nu s-au putut incepe in toamna anului trecut, din cauza timpului inaintat, mai cu seama ca iarna a inceput timpuriu, si a lipsei materialelor de constructie, in special imposibilitatea de a se aduce piatra de la Rusciuk, nefiind reluate relatiile intre Romania si Bulgaria”. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 66/1921, fila 5) Mai departe, arata ca in campania anului 1921 preturile au crescut mereu, in principal din cauza „taxelor si impozitelor impuse de Stat”. Observa ca piatra „care in devizul dinaintea razboiului costa 300 lei metrul cub, dupa oferta domnilor ingineri Tiberiu Eremia si G. Tomat” ajunsese acum la 3.400 lei metrul cub.

De aceea, Gr. Cerkez si Varnav propun sporirea preturilor si executarea unor lucrari suplimentare ce nu erau cuprinse in contracte, iar pentru a nu intrece prea mult costurile, se prevede „reducerea grosimii pietrei in adancime, astfel ca zidaria sa se poata face in mare parte cu piatra ramasa de la antreprenorul precedent, precum si reducerea pe cat posibil a tavanelor de beton armat”.  (A.N.,  Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 60/1921, fila 159v)

Cu sporurile preturilor si lucrarile suplimentare propuse, costul lucrarilor era urmatorul:

1) Dupa contractul de la 13 august 1920 – 1.328.526 lei;

2) Diferenta de cost la lucrarile contractate din cauza sporirii preturilor – 341.702 lei;

3) Lucrari suplimentare, neprevazute in contract – 829.772 lei;

Total – 2.500.000 lei.

Asupra propunerilor facute de arhitectii Gr. Cerkez si A. Varnav s-a cerut avizul Consiliului Tehnic Superior.

In urma discutiilor avute, prin Jurnalul 59 din 31 mai 1921, Consiliul hotaraste ca:

• „grosimea pietrei la zidurile exterioare poate fi redusa cu conditia de a se lua masuri la executare, pentru legatura ei cu zidaria de caramida din spate;
• pentru prevenirea pericolului de incendiu si asigurarea legaturii zidurilor intre ele, se impune executarea ultimului planseu complet din beton”. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 60/1921, fila 160)

In privinta sporirii preturilor si lucrarilor suplimentare, Consiliul arata ca „nu poate judeca in lipsa unor elemente necesare”.

De aceea se fac completarile necesare la proiect, ele intrand ulterior in discutia Consiliului Tehnic Superior, care incheie Jurnalul 75/10 iunie 1921, in urma caruia se aproba lucrarile suplimentare propuse si sporirea preturilor. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 60/1921, filele 198, 198v)

Odata cu numirea guvernului Ion I.C. Bratianu, in anul 1922 constructia Palatului de Justitie din Galati va primi fondurile necesare executarii lucrarilor pentru acoperis, placare cu piatra a fatadelor si lucrarilor interioare de finisaj.

Palatul de Justitie din Galati este inaugurat in anul 1923. Palatul de Justitie, actualul sediu al Universitatii galatene, se remarca in peisajul arhitectural al orasului prin monumentalitate si originalitate. Fatada principala incadrata de cele doua aripi laterale a permis evidentierea unor note caracteristice ale constructiei, un demisol inalt, separat de parter printr-un brau puternic, cu motive vegetale, ferestre largi cu ancadramente bogate, dar mai ales scara si usa de acces marcate de arce trilobate. Acelasi motiv al arcelor trilobate se repeta, la dimensiuni mai mici, la nivelul comisei.

In interior se detaseaza Sala Pasilor Pierduti, cu decoratii realizate din stuc si feroneria de la luminator.

Palatul de Justitie din Ploiesti (astazi Palatul Culturii)

Ocupa o suprafata de aproape 9.000 mp, fiind una dintre „bijuteriile” Ploiestiului, la realizarea careia arhitectul Toma T. Socolescu a avut o semnificativa contributie, atat ca arhitect cat si in calitate de coordonator general al proiectului.

Pentru ca Tribunalul vechi, realizat la 1873, nu mai facea fata nevoilor si cerintelor dezvoltarii orasului, la 18 noiembrie 1911 au inceput sa se poarte discutii intre Consiliul Comunal, Prefectura si Ministerul Justitiei, in vederea proiectarii si construirii unui Palat de Justitie corespunzator. Pentru a rezolva prima problema, aceea a terenului, „Primaria se obliga sa puna la dispozitie o suprafata de aproape un hectar”. La randul sau, Prefectura se ofera sa sustina o parte a fondurilor necesare, dar si „sa asigure gratuit materialele de constructie care se produceau in judet.”

In acelasi timp, Ministerul Justitiei il angajeaza pe arhitectul roman de origine franceza Ernest Doneaud pentru elaborarea proiectului palatului. In realizarea proiectului general, el l-a avut partener pe Toma T. Socolescu, care intocmise anterior planuri de situatie si un studiu preliminar.

Primaria orasului Ploiesti incepe demolarile pe terenul oferit pentru construirea palatului, deschizand astfel un conflict cu proprietarii, care nu se va stinge pana la razboi. Totodata, a fost angajata si o antrepriza, care sa se ocupe de primele lucrari. Arhitectul Ernest Doneaud a venit personal sa supervizeze aceste lucrari si sa se asigure ca sapaturile pentru fundatii si turnarea acestora, in partea de sud, se fac cu respectarea normelor.

Deoarece Primaria este prinsa intr-o serie de procese si datorii privind despagubirile, va fi nevoita, in 1916, sa ceara intreruperea lucrarilor si protejarea lor. Razboiul urgenteaza decizia.

Despre reluarea lucrarilor la constructia Palatului Justitiei „ca obiectiv major de investitie” se va vorbi, in aprilie 1921, cu prilejul discutarii bugetului Consiliului Comunal Ploiesti.

De-abia, insa, la 24 septembrie 1923, Prefectura Prahova incheie un nou contract cu cei doi arhitecti, care-l anuleaza pe cel din 27 iunie 1912. Se preciza ca „Arhitectul E. Doneaud, din Bucuresti, str. General Christian Tell nr. 16 si T.T. Socolescu, domiciliat in Ploiesti, se obliga sa intocmeasca planurile, devizele si caietul de sarcini, pentru proiectul definitiv al constructiei de pe locul asa-zis Oborul, pe  str. Campinei, conform planului de situatie”. Ei trebuiau sa intocmeasca planurile pentru continuarea lucrarilor si sa le prezinte Consiliului Tehnic Superior spre aprobare. Proiectul cu noile planuri va fi cercetat de Consiliu, care va face o serie de recomandari.

Ulterior, prin Jurnalul nr. 130 din data de 28 aprilie 1925, Consiliul Tehnic Superior examineaza propunerea de executare a coloanelor din piatra de Rusciuk, in locul coloanelor de zidarie, cum erau prevazute in devizul constructiei Palatului de Justitie. Sedinta va avea loc in prezenta presedintelui Elie Radu, a membrilor P. Antonescu, D. Banescu, V. Bruckner, G. Caracostea, S. Carcalechi, N. Cerkez, P. I. Ciocalteu, Ion Ionescu, D. Marcu, R. Oprean, Gh. Popescu, Eug. Stefanescu, I. Vardala, N. Vasilescu-Karpen. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 234/1925, fila 297) Justificarea acestei schimbari era facuta astfel: „Coloanele fiind direct asezate pe planseul peristilului principal din fatada principala, vor fi continuu lovite si n-ar putea rezista, din simpla tencuiala; iar ca aspect cladirea ar castiga mult”. Costul coloanelor din piatra de Rusciuk ar fi de lei 654.000 in loc de 389.500 cele din zidarie.

Consiliul Tehnic Superior opineaza, in finalul Jurnalului 130 din 28 aprilie 1925, ca merita a se aproba solutia cu coloane de piatra de Rusciuk la Palatul de Justitie din Ploiesti. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 234/1925, filele 297 si 297v)

Din pacate, lucrarile au intarziat ani buni din cauza lipsei de fonduri, inaugurarea facandu-se in 1932.

Planul palatului a fost conceput astfel incat sa raspunda nevoilor functionale, nenumaratele sali de sedinte legandu-le si asezandu-le pe laturile Salii Coloanelor, deservite direct de alte largi degajamente, care inconjoara acest mare spatiu.

Sala Coloanelor, denumita si Sala Pasilor Pierduti, are o lungime de 30 m si o latime de 40 m, iar inaltimea sa e ca a unei catedrale. Impresioneaza in mod special plafoanele si lambriurile incaperilor.

Cladirea are plansee si grinzi din beton armat sprijinite pe zidarie portanta de caramida plina, scari din beton armat, sarpanta din lemn si metal.

Astazi acest monument de arhitectura al orasului Ploiesti este supus unor ample lucrari de reabilitare si consolidare.

(Va urma)

Autor:
acad., prof. ing. Nicolae Noica

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 195 – septembrie 2022, pag. 70