AEDIFICIA CARPATI: Recuperarea unei bijuterii arhitectonice – Cazinoul din Constanta 

„Il putem salva si o vom face! Va straluci”

 Cu aceste cuvinte s-a decis, in anul 2020, soarta Cazinoului din Constanta, fascinantul monument in stil Art Nouveau si perla a litoralului romanesc, motiv de mandrie nationala aproape aruncat la lada de gunoi a istoriei prin decenii la rand de nepasare si iresponsabilitate. Printr-un cumul de sansa, curaj si rezultat al unei vaste experiente in restaurarea cladirilor de patrimoniu, Aedificia Carpati incepea atunci lucrarile la un amplu proiect de consolidare, restaurare si modernizare menit sa-i redea gloria de odinioara bijuteriei albe de pe tarmul Marii Negre. Dificila inca din start si complicandu-se pe masura avansarii lucrarilor, recuperarea Cazinoului a devenit un proiect de suflet pentru specialistii implicati: genul acela de lucrare pe care o poti duce la bun sfarsit doar crezand cu tarie in fortele proprii si dedicandu-i-te cu totul.

In 1903, Consiliul Comunal al Constantei decidea construirea unui nou cazinou, cu arhitectura reprezentativa, pe faleza extinsa si modernizata de insusi inginerul Anghel Saligny, loc de promenada dar si de distractie in egala masura, coagulat in jurul farului genovez si al celor doua cazinouri deja existente. Era o perioada plina de verva si eleganta, care nu prevestea raul ce avea sa vina. Proiectarea noii cladiri cade in sarcina unui tanar arhitect francez, Daniel Renard, in urma contractului semnat la 22 iulie 1903. Astfel incepe odiseea Cazinoului de la malul marii, una dintre primele constructii la care s-a folosit betonul armat in Romania, dupa cum amintea acad., prof. ing. Nicolae Noica, familiarizat cu referirile la acest proiect existente in documentele din Arhivele Nationale. In martie 1904, Daniel Renard preda primariei planurile proiectului Cazinoului: plan de situatie si al platformei, planul fundatiilor, planul parterului, planul etajului, planul invelitorii, planuri ale fatadelor, sectiuni transversale, planurile planseelor de beton armat etc., precum si o serie de note de calcul pentru aceste plansee. Este interesant de retinut – sublinia dl prof. ing. Noica – ca pentru calculul planseului salii de dans a fost luata „o supraincarcare de 700 kg/mp, pe care a sporit-o cu 50%, conform circularei prusiene pentru supraincarcari mobile, in special sali de dans”, si ca arhitectul D. Renard preciza ca „in conformitate cu circulara prusiana, betonul trebuie sa aiba o rezistenta de 200 kg/cmp dupa completa intarire”. Dupa bunul obicei al vremii, proiectul este transmis spre cercetare Consiliului Tehnic Superior, care solicita o serie de detalii precum calculele justificative (de stabilire a rezistentei) pentru dimensiunile adoptate la boltile si pilastrii izolati pe care se va aseza constructia; presiunile maxime la care vor lucra zidurile si solul de fundatie; precum si explicatii privind decizia – motivata economic – de a se realiza din ipsos ornamentele exterioare (s-a considerat ca ipsosul, indiferent de modul de tratare, „nu se comporta bine la intemperiile la care fatalmente vor fi expuse [ornamentele]” si s-a solicitat folosirea, in schimb, a mortarului de ciment). Proiectul a suferit transformari si chiar o schimbare de paternitate, dar in cele din urma a fost aprobat. Cat priveste fundatiile si zidurile, s-a decis ca acestea sa fie executate – pana sub nivelul soclului – de catre Directiunea Serviciului pentru constructia Portului Constanta. Cert este ca in 1907 chiar se toarna fundatia pentru Cazinou.

Lucrarile de infrastructura au fost executate, partial, dupa varianta de proiect a arhitectului Petre Antonescu: sapaturi pentru fundatii cu cofraje si epuismente, lucrari de betoane cu puzzolana si piatra sparta, zidariile cu piatra de la construirea Portului, de la cota medie a stancii aflata la –2,18 m sub nivelul marii, pana la cota medie de +6,55 m. O serie de detalii foarte interesante in aceasta directie se gasesc in articolele publicate de-a lungul timpului in Reviata Constructiilor de dl acad., prof. ing. Nicolae Noica. Ce trebuie sa retinem este ca la inceputul anului 1908 lucrarile de construire erau deja pe un fagas normal.

La 21 decembrie 1909, inginerului Elie Radu si arhitectilor Ion Mincu si D. Maimarolu li se solicita participarea intr-o comisie care sa studieze Cazinoul, la fata locului, din toate punctele de vedere. Raportul in urma inspectiei contine observatii referitoare la compartimentarea cladirii prin adaugarea unei sali mari pentru restaurant, cu bucatarie si dependintele necesare, sala cu acces la terasa prin spatele usii vitrate, care sa nu obtureze perspectiva larg deschisa asupra marii; degajarea scarii de onoare printr-o arcada spectaculoasa, adaugarea de intrari, vestiare, toalete, dar si suprimarea de trepte sau ferestre. Se toarna o noua fundatie, cu adancimea de 9,75 m fata de cota 0 (minus 2 metri sub nivelul marii) si se continua construirea. Cazinoul va fi finalizat la 24 iulie si inaugurat la 15 august 1910, in prezenta Principelui Ferdinand.

Incursiunea poate prea detaliata in istorie este menita sa arate temeinicia cu care a fost abordata aceasta lucrare reprezentativa pentru litoralul romanesc. Dar lumea nu statea pe loc, sa se bucure de ceea ce cladise: au venit peste ea doua razboaie mondiale, cladirea Cazinoului fiind transformata in spital militar in timpul Primului Razboi Mondial, bombardata de aviatia germana – bombardamente care au distrus acoperisul si planseul de beton din partea de sud -, devastata, apoi refacuta in 1928, bombardata iar si grav avariata in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si din nou devalizata. O noua renovare – discutabila sub aspect tehnic, mai ales – se face in 1951 cu ajutorul detinutilor politici, urmata in 1986 de o serie de lucrari de „restaurare” vizand decoratiunile interioare si exterioare si completarea elementelor decorative.

Dupa revolutie, prima tentativa de reabilitare are loc abia in 2015, cu o suma propusa de 9,5 milioane de euro. O licitatie ratata, din pacate; o tentativa lipsita de succes.

Cea mai recenta incercare in acest sens a fost, din fericire, reusita, si la 13 ianuarie 2020 a fost semnat Ordinul de incepere a lucrarilor la Cazinou, data stabilita pentru demararea proiectului fiind 15 ianuarie. Contractul pentru lucrari de consolidare, restaurare si modernizare a Cazinoului este castigat de Aedificia Carpati, in parteneriat cu Remon Proiect, Profesional Construct Proiectare si Tehnoinstal SRL, in baza proiectului intocmit de Remon Proiect. De aici, lucrurile incep sa se miste in ritm accelerat: dupa elaborarea proiectului de restaurare, consolidare si modernizare pe baza planurilor initiale ale arhitectului Daniel Renard, se obtin autorizatiile de construire, aprobarile de la Comisia Nationala de Arheologie, si in luna aprilie se ridica deja schelele. Potrivit expertizei initiale, restaurarea n-ar fi trebuit sa fie foarte complicata. Lucrarile scot insa la iveala raul pe care Cazinoul il suferise in timp. Probleme structurale grave continua sa fie descoperite, ceea ce duce la numeroase alte lucrari neprevazute si la nenumarate ore suplimentare de munca pentru specialistii implicati. Pe de alta parte, sunt scoase la lumina si superbe elemente decorative originale de mare valoare, care pot fi salvate. Ca de exemplu o geamana a ferestrei monumentale cu scoica, plasata in sala oglinzilor, „in oglinda”, si pana de curand acoperita cu tencuiala, care acum va primi aceleasi vitralii ca fereastra exterioara. Sau grinzile originale proiectate de insusi Anghel Saligny… Sansa Cazinoului din Constanta este ca a a ajuns pe mainile unor oameni care stiu si ei, ca si inaintasii lor, ce inseamna profesionalismul, seriozitatea, carora nu le sunt straine discernamantul si mai ales responsabilitatea.

Ca lucrarile avanseaza se poate vedea astazi cu ochiul liber. In august 2022, Cazinoul si-a putut scoate in lume pentru prima data noua fata: o fatada – cea de nord, dinspre Acvariu, a fost eliberata de schelele amplasate cu doi ani in urma, dupa un laborios proces ce a presupus decopertarea integrala, curatarea rosturilor, injectarea cu mortar de var-ciment si retencuirea in straturi succesive de 3 cm, armate cu fibra de sticla, dar si alte tehnologii menite sa-i asigure rezistenta. Nu a fost doar un gest de imagine; materialele de inalta calitate folosite la refacerea sa permit ca lucrul la cladirea Cazinoului sa continue fara ca fatada sa fie afectata de mediul salin, praful din santier sau alti factori. Au fost finalizate si lucrarile la turnurile cu berbeci – unele dintre cele mai frumoase elemente decorative ale cladirii, minutios reconstruite, intrucat, din cauza degradarilor severe, cele originale nu au putut fi recuperate. La acel moment, lucrarile din proiect (realizate in proportie de 57%) erau concentrate pe consolidarea in vederea punerii in siguranta; refacerea instalatiilor, modernizarea celor existente si realizarea de noi instalatii conform normativelor in vigoare; reabilitarea zidului de sprijin, de aparare impotriva valurilor; refacerea balustradei metalice conform solutiei originare si a parapetului in stil Art Nouveau; sistematizarea verticala si sistemele de captare a apelor pluviale cu canalizare pluviala si cu sisteme de degivrare; sistemele de sonorizare exterioara si interioara; iluminatul arhitectural interior si exterior etc.

Era aproape de risc de demolare cladirea. De la fundatii, peninsula avea calcarul fisurat si fugea spre mare” – isi aminteste ing. Petre Badea, directorul general Aedificia Carpati, antreprenorul lucrarilor de reabilitare si restarurare. „Am pus o suta de piloti, i-am ancorat; zidariile erau din mortar cu var stins cu nisip, de la 1910, iar varul a disparut in zonele foarte expuse la umiditate, asa ca a trebuit sa refacem zidurile. Planseele, in marea majoritate, au fost refacute, fiind inlocuite cu plansee de beton, au disparut pardoselile existente, care erau facute in anii 1980, nu mai erau cele din proiectul initial, nu mai aveau valoare arhitecturala. Vor fi facute pardoseli din marmura, colorate, cu desene Art Nouveau care, normal, sunt mult mai scumpe”, a explicat directorul general al Aedificia Carpati.

Ing. Petre Badea ne confirma ca lucrarile decurg foarte bine, cele mai mari probleme in desfasurarea proiectului ramanand cele legate de stabilitatea cladirii. De la acel 57% – nivel de realizare a lucrarilor contractate din luna august, s-a ajuns in prezent la 68%. Din cauza degradarii in timp a structurii de rezistenta, pe baza investigatiilor permanente s-a ajuns – din pacate – la necesitatea refacerii majoritatii elementelor de structura: fundatii, zidarii, plansee. In consecinta, trebuie refacute aproape in totalitate si finisajele si componentele artistice, o parte din aceste lucrari neprevazute fiind deja contractate prin acte aditionale. Partea buna este ca Aedificia Carpati are echipe de specialisti cu inalta calificare in lucrari de restaurare, adevarati artisti capabili sa duca la bun sfarsit si aceasta sarcina. Trei dintre fatade – care au trebuit refacute in totalitate – sunt acum finalizate; ramane de rezolvat doar fatada de est, care urmeaza a se realiza dupa consolidarea zonei de est a cladirii – cea mai dificila!

La interior, componentele artistice de la plafoane si pereti in zonele neafectate de consolidare sunt aduse la stadiul de pregatire in vederea vopsitoriilor decorative si a picturii, iar la pardoselile care au fost dezafectate in vederea refacerii planseelor urmeaza a incepe recompunerea din marmure decorative in stilul Art Nouveau.

Tamplaria exterioara din metal, ruginita in proportie de 80%, va fi inlocuita cu tamplarie din stejar cu geam termopan tratata pentru conditiile de mediu din zona. Si tamplaria interioara, degradata in cvasitotalitate, va fi  inlocuita cu tamplarie decorativa noua. Candelabrele si lampile decorative se reproiecteaza in stil Art Nouveau si urmeaza a fi confectionate in ateliere specializate, dar lucrarile aferente acestor componente (tamplariile si candelabrele) nu sunt inca contractate.

Sunt contractate, in schimb, lucrarile la instalatiile interioare, care sunt in curs de realizare.

Invelitorile sunt realizate in proportie de 65%, restul fiind conditionate de finalizarea lucrarilor de consolidare in zonele aferente.

Lucrarile de reabilitare a zidului de sprijin, de aparare impotriva valurilor, refacerea balustradei metalice conform solutiei originale si a parapetului in stil Art Nouveau, sistematizarea verticala si sistemele de captare a apelor pluviale nu fac obiectul contractului Aedificia Carpati – acestea vor fi scoase la licitatie de Primaria Constanta conditionat de finalizarea lucrarilor la cladirea Cazinoului.

„Societatea noastra lucreaza cu multa pasiune si devotament la acest monument istoric, de aceea dificultatile intalnite in acest proiect ne motiveaza. Suntem siguri ca la finalul lucrarilor cladirea Cazinoului isi va recapata stralucirea” – reitereaza ing. Petre Badea intentia exprimata in 2020, la inceputul lucrarilor. Iar noi, fara rezerva, il credem.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 198 – decembrie 2022, pag. 4-6