Nevoia de modele

Se afirma adesea ca nu avem modele pe care tinerii sa le urmeze. Eu cred ca avem. Trebuie doar sa le cautam, sa le cunoastem si, cand le gasim, sa avem puterea de a le recunoaste si sa vorbim mai mult despre ele tinerilor.

Cred ca avem, si acest crez mi-a dat impulsul si mi-a ghidat condeiul in numeroasele materiale – file de istorie si pledoarii pentru profesionalism, cinste si valoare – pe care le-am publicat de-a lungul anilor in Revista Constructiilor. Nu gasesc cale mai buna de a marca momentul simbolic pentru aceasta publicatie – atingerea rotundului numar 200 (un model si acesta, de curaj si stabilitate, daca tot vorbim despre modele) – decat revenind iar asupra valorilor pe care s-a cladit istoria constructiilor in Romania – si, fara a afirma ca sunt cele mai reprezentative, sa revin povestind despre personalitati remarcabile, precum inginerul Emil Prager, despre Voronet, despre credinta si increderea in oameni – o Romanie in care nu doar tinerii, ci noi, cu totii, sa ne simtim ancorati si care sa ne inspire.

Cu totii dorim sa traim mai bine. Si un mijloc pentru a atinge acest scop este dezvoltarea economica.

Vreme de peste un secol, gandirea omenirii a fost dominata de credinta in inevitabilitatea progresului material.

O parte dintre economisti au presupus ca dezvoltarea economica este un fenomen firesc, disponibil oricarei tari cu singura conditie a adoptarii unei strategii economice adecvate. Unii considera ca fortele pietei libere sunt dinamul dezvoltarii, altii, ca este necesara interventia statului pentru echilibrarea dezvoltarii. Experienta ultimelor decenii a determinat insa aparitia indoielii privind formulele odinioara „sigure”.

Si, firesc, a aparut intrebarea: „de ce progresul economic pare sa fi devenit mai greu de realizat?!”

La aceasta intrebare, profesorul de istorie si economie David Landers, de la Universitatea Harvard, raspunde, propunand o noua teorie menita sa explice dezvoltarea. El arata ca: „imbunatatirea situatiei tarilor… este posibila numai daca economistii vor lua in consideratie si o seama de factori care nu pot fi cuantificati, anume deosebirile culturale in sfera aspiratiilor.”

O astfel de idee a fost sustinuta si de profesorul universitar doctor Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, intr-o dezbatere televizata, in care afirma ca: „pregatirea integrarii si acceptarea solutiilor de catre populatie va depinde de cultura si aspiratiile acesteia”.

Credem, de aceea, ca noi toti, si in special cei care au sarcina sa administreze problemele societatii, pentru un timp, trebuie sa intelegem si sa devenim constienti de faptul ca evolutiile nu inseamna doar structuri, ci ele privesc si mentalitatile.

Este timpul ca, astazi, in societatea romaneasca sa inceapa o ampla actiune de educatie si promovare a adevaratelor valori (corectitudine, competenta, cinste) pentru a depasi starea de neincredere si lipsa de responsabilitate aparute la noi.

„Patruzeci de ani de comunism ateu” – spunea Papa Ioan-Paul al II-lea in discursul rostit, la 7 mai 1999, la Palatul Cotroceni – „au lasat urme si cicatrici in trupul si in memoria poporului vostru si au instaurat un climat de neincredere. Toate acestea nu pot disparea fara un efort real de convertire a cetatenilor in viata lor personala si in relatiile cu ansamblul comunitatii nationale.‟

De altfel, acest „climat de neincredere‟ este ilustrat si de o serie de cercetari ale sociologilor. Ele prezinta un rezultat alarmant la intrebarea: „Care este increderea dumneavoastra in cei mai muti dintre oameni?‟. 50% din populatie afirma ca nu are incredere in ceilalti oameni. Iar dintr-un sondaj al Gallup Romania rezulta ca 67% din populatie resimte nostalgia comunismului, fiind de parere ca in acea perioada oamenii aveau mai multa incredere in viitor.

Iata de ce oamenii au nevoie sa-si recapete increderea in ei, dar si intre ei. Increderea in functionarea corecta a institutiilor si mecanismelor, care sa le acorde sanse egale in realizarea unei vieti decente.

Si o cale pentru a crea un climat de incredere o reprezinta si valorificarea experientei sociale traite si tezaurizate in opera inaintasilor…

De altfel, „una dintre dilemele conditiei umane este aceea ca experienta si stiinta noastra se refera la trecut, in timp ce deciziile le luam cu privire la viitor…‟

Avem, de aceea, nevoie de modele, pe care sa le urmam.

De modelul de viata al acelor oameni care au inteles nazuintele epocii lor si printr-o activitate corecta, competenta si responsabila au izbutit sa exprime aceste nazuinte in lucrari trainice.

Din pacate, modelul agreat de comunisti a fost „modelul fara cap”, cum il definea distinsul pictor roman Camilian Demetrescu, stabilit in Italia in 1969. In anul 1982, Papa loan-Paul al II-lea a recunoscut miscarea Impreuna si liberi si a participat la mitingul de la Rimini (unde se adunasera 500.000 tineri). Cu acest prilej, Camilian Demetrescu a fost invitat sa-si prezinte expozitia „pentru a infrange balaurul”. In expozitie se aflau si 42 de litografii despre fantoma socialismului. Tema acestor desene era capul care nu mai apartine persoanei. Inceputul seriei este in imaginea alaturata, in care poporul face coada pentru a-si depune capul pe masa puterii. Interesanta si prezentarea libertatii cuvantului.

Sa revenim la modelele de care avem nevoie.

Un astfel de model il reprezinta viata si opera inginerului constructor Emil Prager. El si-a marcat existenta prin lucrari remarcabile, de o frumusete si trainicie impresionante. Si a mai impresionat Emil Prager prin inca un lucru: prin modelul de educatie, prin puterea exemplului personal. In galeria marilor nostri intelectuali, el infatiseaza pilda unei armonii depline intre om si opera.

Inginerul Emil Prager

S-a nascut in anul 1888. Dupa terminarea liceului Gheorghe Lazar, se inscrie la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, pe care o absolva in anul 1912. S-a format ca inginer sub indrumarea unor profesori remarcabili: Anghel Saligny, Elie Radu, Ion Ionescu-Bizet, Andrei Ioachimescu, Grigore Cerkez, David Emanuel, Traian Lalescu si multi altii… Isi incepe activitatea in Directia Generala a Porturilor din Ministerul Lucrarilor Publice. In 1915 va lucra sub conducerea lui Anghel Saligny. In anul 1921 participa, la Iasi, la Primul Congres al inginerilor din Romania.

Dupa Unire, intelegand rolul important pe care tehnicienii il aveau in noile conditii, a hotarat sa-si valorifice experienta pe care o acumulase ca inginer in slujba statului, si a creat in 1921 un birou de proiectare, pe care in 1925 il transforma in Antrepriza Ing. Emil Prager, ce va functiona pana in 1948. Dupa 1950, va fi consilier in Ministerul Energiei Electrice. Se retrage din activitate in 1978, la varsta de 90 de ani…

Se prapadeste in 1985, la varsta de 97 de ani.

Succesul pe care l-a avut in activitate s-a datorat increderii cu care munca sa era apreciata, si in special seriozitatii puse in elaborarea proiectelor si executiei lucrarilor pe care le realiza de calitate, la termenul stabilit si la pret ferm.

Stau marturie a activitatii sale lucrari remarcabile prin aspect si trainicie: Palatul Regal din Bucuresti (astazi Muzeul National de Arta), Palatul Ministerului de Interne (pana astazi Palatul Senatului), Fundatia Dalles a Academiei Romane, Fundatia Universitara lasi, Castelul Foisor – Sinaia, si multe altele.

A inteles sa promoveze noul in domeniu (importa prima macara mobila in 1929 si prima instalatie de beton fluid in 1935), dar si reintroduce tehnica pietrei naturale in constructiile monumentale (ateliere speciale, utilaje moderne, formare de specialisti).

Nu putem insa vorbi despre modelul Emil Prager fara a aminti cateva fapte deosebite, care evidentiaza tinuta si atitudinea omului Emil Prager in viata cetatii.

In anul 1947, initiaza o campanie de presa pentru refacerea Teatrului National din Bucuresti, incendiat de bombardamentele din 1944, pe zidurile si fundatiile vechi de aproape 100 de ani (ce aveau rezistenta necesara), oferind conducerii Teatrului National solutia de acoperire cu o bolta subtire de beton pe care se angaja sa o execute in trei luni. Din pacate, motive de alta natura au dus la daramarea Teatrului National, pentru a sterge trecutul. Este de remarcat acustica deosebita a salii de spectacole a Teatrului National realizat la 1852, mai ales astazi, cand voci remarcabile ale lumii muzicale internationale – Zubin Mehta, Ioan Holender – prezente la Festivalul International George Enescu, isi exprima nemultumirea fata de acustica Salii Palatului, construita dupa un secol, in anii ‘70.

Nu se poate uita nici gestul pe care l-a facut in 1945, cand, pentru a-l ajuta pe profesorul inginer Ion Ionescu-Bizet – grav bolnav – i-a publicat lucrarea „Povestiri tehnice” – prima carte de popularizare a istoriei constructiilor – banii din vanzarea celor 200 de exemplare dandu-i acestuia.  Am avut marea sansa sa-l cunosc bine in ultimii ani de viata; in 1984 mi-a oferit cu dedicatie exemplarul unic pe care il avea, cu randurile scrise de Ion Ionescu-Bizet.

Dedicatia autografa a lui Ion Ionescu-Bizet catre Emil Prager, pe volumul „Povestiri tehnice”

Dedicatia autografa a lui Emil Prager catre Nicolae Noica, pe acelasi exemplar al volumului „Povestiri tehnice”

Avem nevoie si de modele de lucrari bine facute.

Ateneul Roman, Casa de Depuneri, Palatul de Justitie, Banca Nationala, Palatul Postelor, Palatul Regal, Universitatea…

„La aceste constructii”, spunea inginerul Emil Prager, „s-a putut verifica in decursul anilor importanta deosebita a calitatii materialelor, a detaliilor de executie, a grijei puse de arhitectii si constructorii acelor timpuri, in supravegherea atenta a lucrarilor. Este sigur ca aceste constructii – modele de executie calitativa exceptionala – au confirmat increderea ce li s-a acordat prin siguranta cu care au rezistat.”

Sa ne oprim acum, cateva clipe, si asupra unui alt model al lucrarii bine facute, ce a aparut in nordul Moldovei acum mai bine de 500 de ani. Il datoram marilor domnitori Stefan cel Mare si Petru Rares. In salba de manastiri din Moldova se afla si ctitoria lui Stefan cel Mare – Manastirea Voronet.

Recentele restaurari ale picturii interioare din naos si altar au scos in evidenta imagini uluitoare. Pictura realizata in fresca in 1496 de zugravii romani dovedeste ca acestia erau artisti de mare sensibilitate si cultura.

Cum au putut infaptui inaintasii nostri lucrari atat de trainice, ce tehnici au folosit?

Am incercat sa dam un raspuns, chiar si partial, facand o paralela la 500 de ani, intre pictura de la Voronet si Cina cea de Taina a lui Leonardo da Vinci, realizata in aceeasi perioada.

Manastirea Voronet – imagini inainte si dupa restaurare

Leonardo da Vinci – Cina cea de taina – imagine actuala

Trainicia frescei de la Voronet se datoreaza tehnicii folosite la reali­zare, puritatii materialelor intrebuintate (var foarte curat, nisip cuartos), modului de obtinere a elasticitatii prin armarea tencuielii cu calti, paie, par de animal.

Lucrarea lui Leonardo, astazi, este mult deteriorata din cauza folosirii in tencuiala a colofoniului (sacaz), un material ce a imbatranit in timp. Iata imaginile comparate!

Rezultatele cercetarii le-am prezentat in anul 2002 la Academia Romana, dar cred ca ar trebui sa vorbim mai des si cu mai mare incredere despre aceste realizari.

Dar Voronetul are si un model ecumenic, transmis noua de catre mitropolitul Grigore Rosca. Este vorba de gestul apostolilor Petru si Pavel, care isi dau mana la intrarea in Rai… gest atat de frumos descris de maicile care prezinta Judecata de Apoi de pe peretele vestic.

Imagine din fresca de la Voronet pe peretele de la vest

Si, poate nu intamplator pe pamant romanesc, avea loc in anul 1999, dupa aproape 1.000 de ani, intalnirea dintre Papa loan-Paul al II-lea si Patriarhul Teoctist.

Astazi ar trebui „sa regasim acel echilibru produs acum 500 de ani, cand a avut loc separarea celor doua planuri: religios-spiritual si planul experientei pozitive, materiale a omului‟ cum spunea Camilian Demetrescu.

De multe ori, din pacate, se afirma ca nu avem modele pe care tinerii sa le urmeze. Nu pot fi de acord cu acest punct de vedere, dimpotriva, eu cred ca avem modele. Trebuie doar sa le cautam, sa le cunoastem si, cand le gasim, sa avem puterea de a le recunoaste si sa vorbim mai mult despre ele tinerilor. Si nu numai!

Experienta participarii in ultimele decenii la viata politica si sociala, alaturi de cea tehnica, mi-a intarit convingerea ca, fara cunoasterea istoriei si a aspectelor sociologice, schimbarea pe care o dorim va fi (asa cum este astazi) dificila.

Autor: prof ing. Nicolae Noica- Membru de onoare al Academiei Romane, Director General al Bibliotecii Academiei Romane

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 200 – martie 2023, pag. 40-43