Punct si de la capat!

ing. dipl. Constantin RADAN

In ultimii ani… din sirul acesta in care s-au adunat cam treizeci si ceva, asistam la tot mai multe metamorfoze, unele deloc utile – pe ici, pe colo – bunastarii omului. Pecingina, ca oricare boala a pielii, se intinde, este molipsitoare, nu are limite pana la momentul cand poate fi tratata corespunzator. Daca o lasi, ea nu te lasa! Daca o tratezi, depinde cat de profesionist o combati!  Si sa stiti ca invaziva si-a gasit loc chiar si in domeniul constructiilor. Nu e invizibila, este chiar la vedere! Sunt multi specialisti, in sensul corect al cuvantului, care o percep si care ar trebui sa reuseasca sa puna la punct treburile nefolositoare, iar daca o luam de la capat, precum ziua dupa noapte, e bine sa nu repetam „tratamentul gresit”!  Si, ca sa fiu inteles…, cine detine informatia, detine solutia!

Expresia-etalon, universal-valabila pe aceasta planeta, oarecum modificata si adaptata scopului propus, in functie de interese, este mai mult decat cunoscuta in largul limbaj, fie al celor (de la noi) care gandesc si pun in circulatie acte normative temeinic bazate pe experienta specifica domeniului investitional romanesc si nu numai, fie al specialistilor pe varii domenii din constructii – de la proiectare pana la darea in exploatare a unei lucrari, fie al modelatorilor de caractere umane si de valori profesionale, existenti atat in domeniul universitar cat si in vastul taram al constructiilor, dar parca din ce in ce mai putini, daca nu gresesc! Exemplele pot continua, dar las loc de binevenita participare acelui cititor care se pleaca asupra acestor randuri, din atat de mult intretinuta publicatie tehnica si de utila informare.

Desigur ca ma refer la Revista Constructiilor, cu noutatile din domeniul amplului sector al constructiilor, caruia ii este destinata, si as putea sa afirm ca este pentru inima, minte si cunoastere teoretica si practica pentru tot omul interesat, profesionist al domeniului sau nu. Fara a folosi superlative, directi si practici cum trebuie sa fim, o recomanda lunga ei existenta si ascensiunea pe acel drum care nu cunoaste automultumire. Ajunsa la nivelul de complexitate prin diversitate in suportul tematic al fiecarui numar de aparitie, printr-o munca uriasa care sta ascunsa in umbra sudorii fiecarei iesiri de sub tipar, desigur ca pentru a parcurge aceste trepte ale efortului meritul revine colectivului redactional, deosebit de sustinut de sponsori de esenta tehnica, care se raporteaza acelei devize :„mai multa informatie, mai multi cititori, mai sigura calitate!”

Nu doresc si nici nu mi-am propus a se intelege ca am vrut sa o scot in evidenta prin cele spuse pana acum, ca pe o dreapta magulire. Nu este cazul! Sobrietatea tematica obliga! Dar in mod deosebit apreciez subiectele tehnice tratate in continutul publicatiei, calitatea informatiilor oferite de semnatari cu probatoriu profesional, tocmai pentru a se raspunde exigentelor tot mai crescute ale cititorului anume specializat in acest domeniu, si nu numai. Au fost situatii cand proprietari, beneficiari, proiectanti, investitori, pe santier si uneori chiar la planseta, m-au consultat intr-un anumit domeniu al achizitiei de materiale de constructii. In astfel de situatii, raspunsul trebuie dat imediat si documentat. Cine m-a salvat? Desigur, un anumit calcul sau prezentare cu caracter de noutate intalnit luna de luna, ca o obisnuinta, in paginile revistei, cu referiri asupra informatiei despre care citisem nu demult. Deci: detii informatia, detii solutia!

„Analfabetism” de ocazie

A mai trecut un an din totalul de peste trei decenii si – mereu cu ideea ca speranta moare ultima – incercam sa credem ca totul se perfectioneaza sau se mai poate perfectiona! Dar, precum racul, marcam un pas inainte si doi inapoi! Aici ma refer la concretul unor situatii des intalnite pe santiere, in calitatea mea de diriginte de santier, fie aceste santiere mai mari sau mai mici, cu ingineri bine pregatiti profesional dar din pacate si cu multe asa-numite „formatiuni” de lucru in regie proprie din componenta carora inginerul sau macar tehnicianul constructor lipseste cu desavarsire. Ba mai mult, cand le explici acestor autorizate entitati ca le trebuie un responsabil tehnic cu executia, asa cum prevede Legea nr. 10/1995 a calitatii in constructii, cine credeti ca devine ridicol? Desigur, dirigintele de santier, ca exponent al legii… Ori nu au „auzit” de astfel de termeni, ori ii deranjeaza subiectul, oricum cauta diferite subterfugii la „umbra” (culmea!) unor beneficiari, ori proprietari, si chiar a unor investitori.

Dar fermitatea dirigintelui trebuie sa-si spuna cuvantul, deoarece el are multiple parghii legale de care se poate folosi pentru a face ordine in dezordine. Cand zici imperativ „punct si de la capat!” in acest laborios domeniu al constructiilor, se intelege faptul ca ceva gresit nu trebuie sa se mai repete si pe noua directie nu trebuie sa mai apara derapaje. Documentarea permanenta, atat in proiectare cat si in executie, necesarul limbaj tehnic firesc intr-o unitate de executie, fara a-l schilodi utilizand termeni de prin partile locurilor de bastina, sunt conditii care impun progres, pas cu pas. Amatorii de astfel de „chilipiruri” des utilizate in limbajul lor sunt multi si provocatori, ba chiar aroganti, considerand ca totul li se cuvine. DE CE? Pentru ca li se permite! Incepand de la contractarea unei lucrari de catre un proprietar si mergand pe firul unei investitii pana aproape de receptia la terminarea lucrarii, nimeni nu pare sa le stea in cale in afara de tine, in numele raspunderii pe care o ai TU, dirigintele de santier, care trebuie sa faci ca lucrarea sa decurga legal, de calitate. E grea munca dusa cu omul, mai ales in conditiile lipsei fortei de munca, a amalgamului de natii ajunse in tara noastra si prin constructii, nu departe de o reala babilonie.

Daca din punct de vedere legislativ nu se observa acest lucru si nu apar prevederi pe masura apararii calitatii in constructii, este posibil ca aceste semnale sa se piarda in vant si sa ajungem la un posibil „analfabetism” pe domeniu, pe principiul din natura ca „marul viermanos este stricat de la interior spre exterior, dar se mananca de la exterior”.

Am mai spus-o si o repet! Se pare ca planeaza pe la noi acea oboseala umana in dauna lucrului bine facut. Ca un „virus” care ne impinge sa riscam a ne obisnui cu inexplicabila justificare „lasa ca merge si asa”. Dar cat si pana unde?  Si, mai ales, cu ce urmari?

E doar un semnal de buna intentie!

E bine de stiut!

Legea nr. 50/1991 a autorizarii executiei lucrarilor de constructii, des modificata, de la aparitie si pana in prezent, se dovedeste utila si prin propunerile de simplificari ale unor proceduri de autorizare, propuneri aflate in prezent intr-un proiect de ordonanta de Guvern. Ramane de vazut ce vor spune specialistii pe domeniu, daca au fost consultati!

Sunt cunoscute cele 19 exceptii cuprinse la Art. 11 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, iar de curand, mai precis la 9 ianuarie anul acesta, a mai fost facuta o modificare. Acum se propune o alta modificare, prin intermediul careia se usureaza anumite activitati de intretinere curenta a unor functiuni ale Administratorilor de drumuri publice din Romania (CNAIR, consilii judetene si locale). Vom vedea cum aceasta eroare, dupa cum sustin initiatorii, are sa fie reparata si formulata la Art. 11 alin.(1) lit. k din sus-mentionata lege.

In loc de incheiere

Actele normative de care uzam la momentul actual in constructii sunt elaborate de specialisti pe domeniu, arhitecti, ingineri, cercetatori si nu numai, cu o vasta experienta, care au desavarsit adevarate „carti de capatai” cu scop lucrativ in respectarea cerintelor fundamentale gandite pentru a avea in Romania constructii de calitate bazate pe rezistenta mecanica si stabilitate, securitate la incendiu, igiena, sanatate si protectia mediului inconjurator, siguranta in exploatare, protectie impotriva zgomotului, economie de energie si izolare termica, si cerintele pot fi continuate. Sunt conditii strans legate de un puternic TABU, pe care trebuie sa le respecte proiectantul la realizarea unui proiect, indiferent de categoria de importanta a investitiei, iar constructorul sa cunoasca la randu-i foarte bine proiectul tehnic de executie si sa semnaleze eventualele „scapari” normative. Alaturi de investitor, proprietar, beneficiar stau dirigintii de santier, responsabilii tehnici cu executia, autorizati, laboratoarele de analiza a calitatii materialelor puse in opera, institutiile statului cum sunt Primaria si Inspectoratul de Stat in Constructii, sirul factorilor decidenti poate fi continuat. Rolul acestora se inscrie in complexul proces de realizare la standardul necesar de calitate a unei investitii. Este o obligativitate, si nicidecum interpretabila. Multe proiecte le intalnesc in teren la nivel de documentatie pentru Autorizare, lipsind cu desavarsire Documentatia Tehnica de executie.  Si ma intreb: Oare nu din Proiectul Tehnic se extrage Documentatia sumara pentru autorizare? Desigur ca DA! Iata o ruptura in calitatea executiei! Lipsesc detaliile!

Pe santier, multi proiectanti, in special cei responsabili cu partea de rezistenta, nici nu calca, dupa predarea proiectului la beneficiar. Ca diriginte de santier, te intrebi daca trebuie sa-ti faci meseria ori politie cu cei certati cu legea.  Si de aici, cum bine cunoasteti, incep „durerile de cap”! Grafice de executie intarziate, beneficiari nemultumiti, propuneri de reziliere a unor contracte cu executanti de slaba calitate etc.

Unde avem oameni pregatiti profesional, foarte repede apar si rezultatele, si nu numai in domeniul constructiilor. Gurile rele spun ca traim intr-o lume plina de haos. Dar raman la parerea ca orice haos se poate orandui. A intelege un sistem prin normalizare este ca si cum dai curs unor notiuni matematice.  Si, in constructii, fara matematica ar fi haos.

Dar conexiunile, nebanuit de multe, dau agitatie, insa logica matematica linisteste cautarile. Acolo unde este disputa, fie si matematica, exista si fraternitate. Dar sa fie de calitate! Un element de baza in constructii este armonia, pe care o cautam chiar si in haos. Matematica este o arta si implicit multe dintre constructii sunt o arta. Deci sa nu lasam loc unor „slabiciuni” care ar strica renumele constructorului roman, pe drept castigat in tara si peste hotare. O sefa a unui Birou privat de specialitate in conceptie arhitecturala dintr-o alta tara afirma, nu demult, ca arhitectii veniti din ROMANIA au o foarte buna formare profesionala. Asa este! Dar din pacate au fost scoliti la noi, pe banii tarii, apoi au plecat pe alte taramuri, gata formati, numai buni de a aduce folos acelor beneficiari.

SI NOI…?

Autor: ing. dipl. Constantin RADAN – diriginte de santier, membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania

 …citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 201 – aprilie 2023, pag. 64-65