Interviul editiei octombrie 2023: Arhitectul ca mediator, ghid, pastrator al trecutului valoros si creator de calitate estetico-functionala – Despre rolul profesionistilor in modelarea mediului construit –

Octombrie sta, inevitabil, sub semnul arhitecturii, prima zi de luni a lunii marcand Ziua Mondiala a Arhitecturii, dar si Ziua Mondiala ONU pentru Habitat. Acest octombrie ne are martori ai Bienalei Nationale de Arhitectura, inca in desfaturare, dar si partasi la o serie de alte evenimente (dintr-o bogata agenda) care reconecteaza profesionistii cu comunitatile in spatiul public, in scopul „dezvoltarii unei capacitati de intelegere reciproca si a unei culturi a dialogului in scopul generarii de solutii cat mai larg acceptate”.

arh. Stefan BALICI, presedintele OAR

Facand uz de toate instrumentele disponibile, de la mentinerea unei bune relatii cu autoritatile centrale si locale la eficienta utilizare a fondurilor pentru dezvoltare si de la deschiderea catre toti actorii sociali pe plan national la o alt fel de deschidere catre teritorii mai vaste, o participare activa in parteneriate internationale ce genereaza solutii si proiecte care sa poata fi replicate ulterior in tara, Ordinul Arhitectilor devine o voce tot mai puternica, tot mai prezenta, in sprijinul cresterii calitatii construirii si al protejarii si punerii in valoare a patrimoniului imobil. Despre toate acestea este discutia care urmeaza, iar partener de dialog ne este dl Stefan BALICI, presedintele OAR.

 Revista Constructiilor: Ne reintalnim dupa un an de la discutia care va prezenta cititorilor revistei din nou dobandita pozitie de presedinte al Ordinului Arhitectilor din Romania. Puteti schita un bilant al anului care s-a scurs? Ce treceti la satisfactii si care s-au dovedit a fi cele mai sensibile aspecte ale activitatii, din noua functie?

Stefan BALICI: Anul care a trecut de la intalnirea noastra anterioara este putin diferit de ceea ce anticipasem, dar cred ca e cumva firesc sa fie asa: planurile de la inceputul unui mandat reprezinta o harta in acelasi timp incompleta si idealizata – realitatile organizatiei si cele ale profesiei, la care se adauga miscarile rapide din societate, conduc in mod necesar la revizuiri si la schimbari de plan. Sau, nu de putine ori, la necesitatea de a actiona pe langa plan, reactionand la ceea ce se intampla in jur. Asa s-a intamplat cel putin in cazul meu si al echipei OAR. Dar cred ca, in pofida numeroaselor devieri de parcurs, suntem pe o directie buna.

In acord cu planul initial, actiunile Ordinului in aceasta perioada s-au concentrat pe organizare interna si pe intensificare si diversificare a prezentei in spatiul public, profesional sau general.

Organizarea interna inseamna actualizarea si modernizarea cadrului normativ intern, pentru a corespunde necesitatilor de astazi ale functionarii organizatiei si ale practicarii profesiei, cu accent pe eficientizare, digitalizare si mai bun auto-control prin actualizarea normelor deontologice si a instrumentelor de cercetare si sanctionare a abaterilor. Vorbim de cea mai ampla actiune de actualizare a cadrului de reglementare intern al organizatiei de la infiintarea sa, absolut necesara si asteptata de profesie, iar orizontul de timp pentru finalizarea acestei etape este la jumatatea anului viitor.

Prezenta mai intensa in spatiul public, prin participare la evenimente culturale, dezbateri, conferinte, ne-a permis sa extindem plaja de interlocutori ai profesiei si sa ajungem la categorii mai largi de public. Aceasta linie de actiune este sustinuta si prin diversificarea si intensificarea comunicarii publice prin toate canalele Ordinului, de la media traditionala la retelele sociale.

Toate actiunile noastre din ultimul an au fost posibile datorita unui colectiv profesional de mare calitate, format din aparatul administrativ si din forurile si structurile de lucru ale OAR.

Ca satisfactie pot mentiona multiplicarea colaborarilor cu sectorul public, atat in ceea ce priveste participarea la actiunile de cercetare initiala, de reglementare si de legiferare, cat si in ceea ce priveste calitatea investitiilor publice. Aceasta a facut obiectul unui acord cu Asociatia Municipiilor din Romania, cu care am organizat, prin Institutul National de Studii si Cercetari in Administratia Publica, un prim curs pe tema concursurilor de solutii ca proceduri de achizitie publica pentru proiectarea investitiilor, iar colaborarea urmeaza sa continue si sa se diversifice.

Tot din zona publica provin insa si principalele cauze de deviere de la planul de actiune, pentru a reactiona la diferitele urgente. Aici as mentiona numeroasele initiative legislative nesustinute prin cercetarea conditiilor initiale si identificarea corecta a problemelor si nici prin studii de impact, initiative care apar frecvent pe circuitul legislativ. Aceasta recurenta a proiectelor neoportune, daca nu chiar nocive, ne solicita permanent, pe noi, la OAR, si pe toti cei care sunt preocupati de soarta mediului construit si implicit de calitatea vietii in Romania.

Problemele pe care le experimentam se fac simtite insa in diferite forme si cu forta diferita pe plan global. Decizia profesionala pusa in umbra de decizia investitorilor, sustinuti de clasa politica, este o situatie mult prea comuna si des criticata – amintesc aici doar luarile de pozitie frecvente ale lui Sir David CHIPPERFIELD, laureatul Premiului Pritzker pentru Arhitectura 2023, care deplange soarta Londrei desfigurate de cresterea imobiliara haotica si distructiva si atrage atentia asupra diminuarii rolului profesionistilor in modelarea mediului nostru construit.

Colegiul director si Secretarul general OAR

Revista Constructiilor: Cum a decurs/decurge in linii generale relatia dintre Ordin si autoritati, pe care ati prezentat-o ca prioritara pentru OAR in producerea necesarei schimbari sistemice in domeniul arhitecturii − urbanismului − constructiilor? Dar colaborarea cu celelalte asociatii profesionale similare ca zona de activitate, precum Registrul Urbanistilor si Asociatia Profesionala a Urbanistilor din Romania, asociatiile arhitectilor-sefi de municipii si de judete, Asociatia Peisagistilor din Romania? Sunt semne ca impreuna reusiti sa reglati disfunctionalitatile existente, asa cum v-ati propus?

Stefan BALICI: OAR a urmarit intotdeauna construirea si mentinerea unor relatii de colaborare cu autoritatile publice, iar de-a lungul anilor acest lucru s-a vazut cel mai bine prin numarul mare de concursuri de solutii pe care le-am organizat impreuna cu autoritati si institutii publice, dar si prin evenimente exceptionale, cum a fost conferinta internationala Future Shapers, organizata impreuna cu Ministerul Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Administratiei (MDLPA) in 2019, in cadrul Presedintiei romane a Consiliului Uniunii Europene, o conferinta dedicata politicilor publice de arhitectura in Europa. Aceasta din urma reprezinta unul dintre punctele de pornire pentru demersul actual privitor la realizarea unei politici publice pentru arhitectura in Romania.

In ultimul an, relatia de colaborare dezvoltata cu MDLPA ne-a permis sa contribuim cu observatii si amendamente la conturarea formei adoptate de Guvern a Codului Amenajarii Teritoriului, Urbanismului si Constructiilor (CATUC), un proiect pe care l-am urmarit in continuare in Parlament. In faza parlamentara ne-am sustinut in continuare amendamentele si am facut front comun cu celelalte organizatii profesionale, APUR, ASOP, UAR, pentru a ne exprima public dezacordul total fata de anumite amendamente care ar produce consecinte grave asupra mediului construit – de exemplu, restrangerea reglementarii urbanistice a spatiilor verzi la terenurile aflate in proprietatea statului si a institutiilor sale, fapt ce inlatura posibilitatea de a reglementa noi spatii verzi in documentatiile de urbanism (PUG si PUZ) anterior realizarii procedurilor de expropriere.

O coordonare si mai larga, cu 30 de organizatii, alaturi de profesionisti si academici, am avut in ceea ce priveste pozitia referitoare la impactul potential devastator al masurilor fiscal-bugetare propuse de Guvern asupra sectorului culturii si patrimoniului cultural. Speram ca pozitia noastra in acest caz a contribuit la abandonarea, in forma adoptata, a unora dintre cele mai nocive propuneri.

Colaborarile cu organizatii, institutii si autoritati din domeniul nostru de activitate continua sa reprezinte o prioritate a OAR.

[pozitiile publice mentionate se pot vedea aici, aici și aici]

[despre ECAP si Future Shapers, aici]

Revista Constructiilor: Adoptarea Codului Amenajarii Teritoriului, Urbanismului si Constructiilor (CATUC) intr-o forma care creeaza cadrul pentru derogare si dereglementare este pe cale sa genereze un impact negativ major asupra mediului construit si modului de locuire. A avut ecou la nivelul autoritatilor pozitia ferma a OAR pe acest subiect, ati avut sansa unei dezbateri reale pe marginea proiectului, asa cum ati solicitat? Cum comentati varianta la care s-a ajuns? Care vor fi, gradual, consecintele? Si cum poate functiona un arhitect intr-un context care pune in conflict legislatia cu etica, valorile sale profesionale si, practic, cu principiile arhitecturii de calitate?

Stefan BALICI: CATUC a fost elaborat de profesionisti, intr-un consortiu din care a facut parte si OAR, a fost apoi pus in consultare publica si in consultare si avizare interministeriala, iar rezultatele au fost integrate tot de profesionisti, in cadrul MDLPA. Ajuns insa in Parlament, proiectul risca sa fie viciat de propuneri care sunt lipsite de fundamentare profesionala si nu reprezinta interesul public general, ci interese private punctuale – este evidenta aceasta incercare de deviere a sensului codului din amendamentele propuse referitoare la spatiile verzi, ca sa dau doar un exemplu.

Nu poate fi ignorat atacul fara precedent la un parc public al Bucurestiului, IOR, unde s-au inregistrat zeci de incendii de vegetatie, arborii sunt taiati si tocati pe loc, pentru interesul privat al unui investitor si impotriva interesului general al locuitorilor, al orasului. Nu sunt indiferente nici alte situatii, cum este construirea unor blocuri in chiar centrul capitalei, in gradina Casei Filipescu-Brancoveanu, monument istoric, nucleul uneia dintre cele mai valoroase parcelari istorice din Bucuresti. Presiunile sunt deja enorme si conduc la abuzuri, dar daca proiectul CATUC va fi adoptat de Parlament cu prevederile si amendamentele pe care noi le-am contestat, impactul asupra calitatii vietii in Romania va fi grav.

Relaxarea legislatiei nu obliga la cedari de la etica profesionala si nici de la exigentele tehnice si culturale ale profesiei, insa genereaza o presiune suplimentara asupra profesionistilor, in conditiile in care presiunea este deja prea mare.

Revista Constructiilor: Cea mai mare provocare: din ce directie vine ea ACUM? Mai este legata, asa cum considerati anul trecut, de domeniul educatiei si al culturii profesionale, sau accentul s-a mutat spre racordarea profesionistilor arhitecti la realitati tot mai absurde ale practicii? Vine din interior, sau din afara?

Stefan BALICI: Da, provocarile vin si din interior, si de aceea am pus mare accent pe colaborarea cu scolile de arhitectura, dar vin in mod evident si din evolutia situatiei generale economice (scaderea sectorului proiectarii de arhitectura, reflectata de exemplu in raportul recent publicat al SIOAR, sistemul informatic al OAR, dar si in situatiile si rapoartele publicate de INS) si politice (cu un punct critic reprezentat de masurile fiscal-bugetare recent adoptate).

Cea mai mare provocare astazi vine din partea statului, prin masurile legislative si de politica economica pe care le aplica. Aici includ masurile fiscale recente care vor afecta profesiile liberale, deci si pe noi, arhitectii, dar si transferul deciziei in urbanism si arhitectura catre investitori, prin dereglementare – legile privind urbanismul si autorizarea lucrarilor de constructii sunt trunchiate pentru a „elibera” anumite zone de actiune, cum ar fi de exemplu exceptarile introduse recent pentru lucrarile de infrastructura energetica: desi este indubitabil ca astfel de lucrari sunt mai necesare astazi decat oricand, ele trebuie realizate pornind de la studii prealabile corespunzatoare si cu prevederi tehnice corecte si oportune stabilite de profesionisti, iar acest lucru nu se poate garanta in conditii de exceptare de la autorizare sau de la reglementare urbanistica. Valul dereglementarii pare greu de oprit.

Revista Constructiilor: O suma de evenimente publice conecteaza in perioada aceasta deschis, direct, OAR cu comunitatile, asa ca v-am propune sa facem o trecere… in revista a celor mai importante, cu caracteristicile lor si noutatile pe care le-au adus (sau sunt pe cale sa le aduca). La Street Delivery, unul dintre proiectele strategice al Ordinului, manifest pentru orase sustenabile si incluzive, pentru spatiu public accesibil si confortabil tuturor, ati fost parte activa la doua dezbateri publice: Cat (ne) costa disparitiile orasului? si Cat (ne) costa patrimoniul?, dar si la o discutie despre 112 Patrimoniu – platforma pentru sesizari si bune practici in gestionarea patrimoniului construit. Au generat aceste discutii idei noi, si mai ales aplicabile? In concluzie, cum contabilizam si cat ne costa sa ne pastram /vs/ sa pierdem acest bun (nu doar material)?

Intr-o nota mai larga, cum ati rezuma Street Delivery din acest an?

Stefan BALICI: Street Delivery a revenit anul acesta pe strada Arthur Verona, unde a inceput in 2006, ca initiativa comuna a Fundatiei Carturesti si OAR. Ajuns la a 18-a editie, SD aduce in discutie restabilirea rolului strazii ca spatiu public, dar si trecerea de la festival la politica publica.

Dezbaterile plasate in spatiul public al strazii, la care am invitat figuri politice – primarul general al Bucurestiului si primari de sector – alaturi de profesionisti ai mediului construit, membri ai societatii civile, investitori si cetateni, au produs inevitabil doar concluzii de moment sau de etapa, dar au aratat in acelasi timp necesitatea unor astfel de intalniri, valoarea lor pentru dezvoltarea unei capacitati de intelegere reciproca si a unei culturi a dialogului in scopul generarii de solutii cat mai larg acceptate.

Prima dezbatere, despre Cat (ne) costa disparitiile orasului?, a abordat chestiunea constientizarii costului disparitiilor, pierderilor de spatiu public, verde, pietonal, plinta urbana, repere construite. Un oras viu este un oras care isi planifica dezvoltarea, cantarind si negociind deciziile in baza primatului binelui comun. A doua dezbatere, propunand tema Cat (ne) costa patrimoniul?, a pus accentul pe balanta dintre costurile comune ale pierderii patrimoniului prin distrugere, abandon, bune intentii gresit puse in practica, ignorare a riscurilor si costurile individuale ale intretinerii, conservarii, restaurarii, refunctionalizarii cladirilor istorice.

OAR recunoaste ca arhitectura este despre obiect in aceeasi masura in care este despre spatiile neconstruite si sustine intalnirile intre actorii necesari schimbarilor sistemice. Vedem acest festival ca instrument de democratizare a spatiului public si de recastigare a unor dimensiuni sociale, economice si culturale pe care strada si spatiile publice urbane le-au pierdut in perioadele de modernizare socialista si apoi haotica postcomunista.

Street Delivery este un proiect strategic al OAR, cofinantat prin timbrul de arhitectura.

Dezbatere la Street Delivery 2023

Revista Constructiilor: Ramanand in zona mediului construit existent si a proiectelor strategice ale OAR, inceputul lunii septembrie v-a gasit la Heritage First!, prima bienala dedicata patrimoniului, care a reunit la Baile Herculane expozitii, conferinte, rezidente artistice si concursuri de arhitectura. Evident, constientizarea este primul pas, dar poate aduce acest eveniment o schimbare de paradigma (pentru Baile Herculane, intr-o prima instanta, dar nu numai), o pornire pe calea spre recuperare reala?

Stefan BALICI: La Baile Herculane, starea in care se afla patrimoniul cultural este dramatica! Vorbim despre unul dintre cele mai importante ansambluri de arhitectura balneara din Europa – recunoscut ca atare de specialistii domeniului – care este nu doar abandonat, dar este adus in pragul colapsului. Pentru salvarea Baii Neptun, una dintre cele mai spectaculoase cladiri balneare, Asociatia Locus a demarat Herculane Project si a derulat una dintre cele mai mari campanii de strangere de fonduri de tip crowdfunding si sponsorizare care s-au facut in Romania ultimilor ani, cu rezultate deosebite, facand astfel posibile ample lucrari de punere in siguranta. Dar nu este suficient, situatia cladirii se agraveaza pe zi ce trece si exista un risc real de prabusire. Ceea ce ar fi nu doar tragic, ci si absurd.

Exista speranta ca, prin implicarea tuturor autoritatilor publice, alaturi de societatea civila deja prezenta pe teren cu consecventa, se va putea salva intai Baia Neptun, apoi si celelalte cladiri de importanta uriasa, aflate in semiruina – hotelurile Traian si Decebal (foste Rudolf si Franz Joseph), si ulterior restul cladirilor balneare, dintre care unele sunt astazi sub sechestru judiciar.

Heritage First!, bienala patrimoniului cultural initiata de Asociatia Locus si desfasurata la Baile Herculane la inceputul lunii septembrie, a reunit membri ai societatii civile din mai multe organizatii active in diferite puncte nevralgice ale protejarii patrimoniului din tara, asociatii profesionale, reprezentanti ai directiilor judetene pentru cultura, dar nu a participat niciun reprezentant din conducerea institutiilor centrale, judetene sau locale ale autoritatilor publice. Primarul localitatii nu si-a gasit timpul, energia sau motivatia pentru a participa la aceste intalniri. Au fost insa prezenti si oameni de afaceri din industria hoteliera balneara.

Vizita la Baia Neptun

Mobilizarea si energia momentului au condus la constituirea unui grup informal de actiune, care se va reuni din nou la Herculane la inceputul lunii octombrie pentru a avansa in procesul de conturare a unor solutii si actiuni concrete – de data aceasta speram ca vor participa si autoritatile. OAR este partener strategic al bienalei Heritage First!.

Revista Constructiilor: Deoarece recent ati deschis o noua sesiune de finantare in acest sistem, spuneti-ne despre proiectele importante care exista astazi datorita timbrului de arhitectura. Platforma 112 Patrimoniu este unul dintre ele, nu? Ce inseamna, mai exact, timbrul de arhitectura, si ce face ca un proiect sa fie eligibil?

Stefan BALICI: Din punct de vedere tehnic, timbrul de arhitectura (TA) este o taxa parafiscala – care nu este colectata si gestionata prin institutiile fiscale ale statului, ci este colectata de autoritatile locale si este gestionata de OAR si UAR, ca organizatii care reprezinta profesia de arhitect – si face parte din categoria timbrelor culturale, cum este si timbrul literar, cel cinematografic, cel teatral si altele. Taxa aceasta este perceputa de la investitorii in domeniul constructiilor, este raportata la valoarea de investitie si este inclusa in procedura de autorizare a lucrarilor de construire.

Din punct de vedere al rolului pe care il are, TA este unul dintre cele mai constante si importante mecanisme de finantare a profesiei si a culturii profesionale a arhitecturii in Romania. Prin timbru se finanteaza proiecte ale filialelor OAR, proiecte culturale, proiecte editoriale, proiecte culturale cu componenta pronuntata de cercetare si se acorda burse pentru participarea la scoli de vara – acest ultim program fiind co-finantat anual de Fundatia Printului de Wales / The Prince’s Foundation.

Pana astazi au fost finantate peste 890 de programe, proiecte, actiuni, cu impact pozitiv semnificativ asupra mediului construit, asupra culturii profesionale, asupra profesiei. Mentionez Ghidurile de arhitectura pentru incadrarea in specificul local din mediul rural, care acopera intreg teritoriul tarii si care in anumite regiuni sau unitati administrative au fost adoptate ca documente oficiale de indrumare urbanistica si arhitecturala, contribuind astfel la cresterea calitatii construirii. De asemenea, platforma 112 Patrimoniu este finantata prin timbru si contribuie la protejarea patrimoniului arhitectural al Bucurestiului prin mecanismul de semnalare catre autoritatile responsabile a lucrarilor de modificare sau desfiintare susceptibile de incalcare a legii. In primul an de functionare, prin platforma au fost operate peste 150 de semnalari, care au condus la sistari de lucrari ilegale si aplicari de sanctiuni. Desi rata de solutionare a semnalarilor nu este mare, sub 30%, rezultatele sunt importante, iar mecanismul poate fi rafinat, in colaborare cu autoritatile responsabile.

Un impact deosebit asupra culturii profesiei au proiectele editoriale finantate sau cofinantate, dintre care amintesc studiul monografic multipremiat Shrinking Cities dedicat oraselor in regres demografic, traducerile unor lucrari de referinta pentru arhitectura contemporana ale unor autori ca Peter ZUMTHOR (Atmosfere) sau Rem KOOLHAS (New York in delir), publicatiile periodice de arhitectura Igloo, Zeppelin, Arhitext.

Lansare de carte la Casa Mincu

Amintesc de asemenea De-a arhitectura, un proiect prioritar al OAR dedicat educatiei despre arhitectura si oras, care in 10 ani de activitate a ajuns la peste 30.000 de copii in toata tara, cu implicarea a peste 1.000 de profesori si tot atatia profesionisti ai mediului construit, arhitecti, urbanisti, peisagisti, designeri. In ultimii doi ani, proiectul a fost inclus in selectia HundrED, a celor mai importante inovatii in educatie la nivel global.

In aceeasi zona a educatiei pentru arhitectura se inscriu scolile de vara finantate prin timbru, dirijate prioritar catre studenti si tineri profesionisti, acestia beneficiind si de programul de burse sustinute prin timbru si, asa cum am mentionat, cofinantate de Fundatia Printului de Wales.

Apelul de propuneri pentru proiecte si actiuni care se vor desfasura in 2024 este in derulare, iar sesiunea de finantare se incheie peste o saptamana. Sunt eligibile, ca in fiecare an, proiecte propuse de filialele OAR, organizatii ale societatii civile, societati comerciale, persoane fizice autorizate, institutii publice si academice.

[mai multe despre Timbrul de arhitectura si despre apelul de finantare aflat în desfasurare, aici]

Revista Constructiilor: Tot pe zona constientizarii, intelegerii, recuperarii si conservarii mediului construit ar fi proiectul cultural european UREHERIT – Arhitecti pentru patrimoniul din Ucraina: recrearea identitatii si a memoriei. Ce presupune si cum se va implica OAR in UREHERIT?

Stefan BALICI: Recent demarat, proiectul UREHERIT abordeaza subiecte legate de evaluarea, conservarea si restaurarea patrimoniului urban si arhitectural din Ucraina in timpul si dupa razboi, tratandu-l ca pe o resursa pentru o redresare durabila din punct de vedere cultural, social, de mediu si economic. Este pentru prima data cand un consortiu international e format din atat de multe organizatii din domeniul arhitecturii, care isi unesc eforturile pentru obtinerea unor rezultate comune in directia conservarii patrimoniului si culturii ucrainene.

Pe parcursul celor trei ani ai proiectului, specialisti in patrimoniul cultural din mai multe tari din UE si din Ucraina, arhitecti, urbanisti, ingineri, alti profesionisti, functionari ai administratiei locale si comunitati din orasele ucrainene vor analiza – prin cercetare, workshop-uri, discutii publice, evenimente, dezvoltare profesionala continua si programe educationale pentru scolile de arhitectura – teme legate de protejarea si restaurarea patrimoniului cultural ucrainean.

Proiectul este initiat de Asociatia Arhitectilor din Lituania si este cofinantat de programul Europa Creativa al Uniunii Europene. Suntem parteneri in consortiu cu organizatii ale arhitectilor din Lituania, Austria, Suedia, Italia, Germania, Estonia si, evident, Ucraina, dar si cu Scoala de Arhitectura din Harkov, Coalitia Urbana pentru Ucraina si Consiliul European al Arhitectilor, in calitate de partener asociat.

Rolul Ordinului in acest proiect este acela de a contribui – prin colaborare cu partenerii ucraineni si pe baza exemplelor romanesti reusite de proiecte dezvoltate cu implicarea comunitatii sau comunitatilor – la conturarea unei metodologii pentru actiuni participative dedicate protejarii si punerii in valoare a patrimoniului imobil. Subiectul este de interes pentru OAR pentru ca reprezinta si in Romania calea de urmat pentru a dezvolta proiecte viabile si durabile. Este un subiect pe care il urmarim prin finantarile pe care le acordam prin TA si dorim sa-l multiplicam – de aceea este necesara o metodologie usor aplicabila si adaptabila.

[cea mai recenta stire despre acest proiect, aici]

Delegatia din Ucraina la Casa Mincu

Revista Constructiilor: Revenind „acasa”, din perspectiva dumneavoastra de specialist in conservare, puteti mentiona proiecte de renovare patrimoniala remarcabile, corect abordate, in Bucuresti/Romania? Exista, putem vorbi despre asa ceva? Sau ce anume se omite, in general, in proiectele de renovare?

Stefan BALICI: Intr-un contrast fericit cu mult prea numeroasele contraexemple sau proiecte mediocre de restaurare a unor monumente istorice se desprind recent tot mai multe exemple reusite, care sunt echilibrate, creative, corecte, inteligente. Am sa amintesc doua cazuri binecunoscute – daca nu in Romania, atunci in Europa, pentru ca au primit Premiul european pentru patrimoniu cultural – premiul Europa Nostra: Casa libertatii religioase, fosta resedinta a episcopului unitarian, la Cluj (premiata in 2022) si Palatul Cultural din Blaj (premiat in 2017). Din fericire, exemplele bune sunt mai numeroase, iar pentru ca nu pot sa le enumar aici, recomand urmarirea sectiunilor dedicate recuperarii patrimoniului cultural din cadrul anualelor si bienalelor de arhitectura organizate de filialele teritoriale ale OAR (de exemplu, sectiunea bienalei arhitectura.6) sau de UAR (Bienala Nationala de Arhitectura, acum in desfasurare). Unul dintre motivele pentru care OAR se implica, prin filialele sale, in organizarea acestor manifestari este cel al promovarii exemplelor valoroase de practica arhitecturala, inclusiv in domeniul protejarii patrimoniului cultural.

Atunci cand vorbim despre esecurile protejarii patrimoniului in Romania, vorbim si despre lipsa calitatii arhitecturale a interventiilor, pentru ca restaurarea este un act de arhitectura, iar o restaurare buna poate fi facuta doar de un arhitect bun, care in plus are si specializarea necesara in domeniul patrimoniului cultural. Deci subiectul calitatii actului de arhitectura este esential si in aceasta discutie, despre restaurare. Dar, desigur, cauzele esecurilor sunt mai numeroase si complexe. Voi mentiona una dintre ele: inversarea ordinii firesti de dezvoltare a unei interventii – intai studiezi, intelegi, evaluezi, apoi stabilesti necesitatile si scopul interventiei, apoi cauti finantarea potrivita. Prea des insa lucrurile se petrec invers – apare o sursa de finantare, apoi contracronometru, fara o intelegere temeinica a cladirii si fara scopuri clar definite, se trece la atragerea fondurilor si folosirea lor, urmarind sa se cheltuie cat mai mult din suma disponibila de la finantator. Dar nu intotdeauna sunt necesare milioane de euro pentru punerea in siguranta a unui monument istoric si nici chiar pentru restaurarea lui onesta si inteligenta, iar folosirea a cat mai multi bani, doar pentru ca sunt disponibili, conduce la interventii excesive sau chiar aberante.

[Premiile europene pentru patrimoniul cultural – Premiile Europa Nostra]

[Expozitia Arhitectura 6, organizata de Filialele Brasov-Covasna-Harghita, Sibiu-Valcea si Mures ale OAR]

Revista Constructiilor: Cum a marcat Ordinul in 2023 Ziua Mondiala a Arhitecturii?

Stefan BALICI: Sub tema Arhitectura pentru comunitati reziliente, propusa de UIA, am ales sa marcam Ziua Mondiala a Arhitecturii prin organizarea in curtea Casei Mincu, sediul OAR, a unor proiectii de film insotite de discutii libere referitoare la restaurarea relatiei pe care o avem cu natura si biodiversitatea si la rolul nostru, ca profesionisti ai spatiului construit, in gestionarea acestei relatii cu teritoriul si cu mediul. Evenimentul a fost organizat cu sprijinul Beta si Kinedok.

Revista Constructiilor: In final, va provocam la cateva consideratii despre viitorul profesiei de arhitect in Romania, cu rugamintea de a raspunde si pentru cititorii revistei la intrebarile pe care OAR insusi le-a lansat: Ce inseamna sa fii arhitect si care sunt subiectele care conteaza? Care dintre ele au impact imediat in felul in care arhitectii profeseaza si la ce ne uitam cand ne imaginam viitorul profesiei?, dar aducand in discutie si FAST – Festival of Architecture Schools of Tomorrow.

Stefan BALICI: Profesia isi va pastra cu siguranta nucleul dur, cel bazat pe atributele vitruviene, firmitas − utilitas − venustas, care exprima si dualitatea tehnic-estetic, si functionalitatea. Dar acestui nucleu i se adauga astazi si alte exigente, cred eu indispensabile, cele care deriva din crizele multiple ale lumii in care traim, de la criza climatica si cea a biodiversitatii, la crizele sociale si la razboi. Profesia trebuie sa aiba raspunsuri pentru aceste probleme pentru a ramane relevanta.

Cand ne imaginam viitorul profesiei trebuie sa ne gandim la abilitati sociale, la capacitatea de negociere, de mediere, de facilitare, de indrumare – arhitectul va trebui tot mai mult sa poata sa-si exercite acest rol de mediator si ghid pentru clientii sai si pentru comunitatile pe care le invocam tot mai des in discurs, dar care nu intotdeauna exista, iar constituirea lor trebuie provocata si ajutata. Arhitectii trebuie sa fie prezenti in aceste procese.

FAST, Festival for Architecture Schools of Tomorrow – festivalul pe care il organizam intre 1 si 5 noiembrie la Timisoara impreuna cu Facultatea de Arhitectura si Urbanism din cadrul Universitatii Politehnica, prin proiectul Campus Creativ, in cadrul programului Capitala Culturala Europeana si sub patronajul Parlamentului European si al Uniunii Internationale a Arhitectilor – exploreaza aceste probleme impreuna cu toate cele cinci scoli de arhitectura din Romania, de la Bucuresti, Cluj, Iasi, Oradea si – am mentionat deja – Timisoara. Intentia noastra este ca prin acest festival sa exploram impreuna caile de urmat, prin expunerea participantilor la idei, abordari si exemple de practica profesionala de mare valoare, din Europa, dar si din Asia si din Africa. Vor conferentia voci importante ale arhitecturii mondiale, de la Reinier de GRAAF (partener principal al OMA si AMO) sau Natalie MOSSIN (decanul Academiei de arhitectura din Copenhaga si director la Congresului mondial al arhitecturii 2023), la Christian BENIMANA (co-director executiv al Mass Design Group, SUA si Ruanda, si arhitect principal al biroului din Kigali al Mass Design Group), Quintus MILLER (partener asociat in biroul MILLER & MARANTA, Basel), Lydon NERI (partener asociat in biroul NERI & HU, Shanghai), Walter ANGONESE (decanul scolii de arhitectura din cadrul Academia della Svizzera Italiana, Mendrisio) sau Tiantian XU (fondatoare a DnA Design, Beijing).

Ne pregatim pentru un program intens si pentru concluzii care sa ne ajute sa gandim impreuna, OAR si scolile de arhitectura, care sunt directiile de urmat in continuare in profesia de arhitect.

[vizitati site-ul festivalului aici]

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 207 – octombrie 2023, pag. 44-48