In termeni generali, putem afirma ca evolutia investitiilor pe plan national este una foarte buna, chiar fara precedent, intr-un context european extrem de favorabil. Avem toate motivele sa speram ca acest ritm va fi sustinut pe termen scurt si mediu, insa a venit de mult momentul in care sa ne ingrijim, ca stat, de industria constructiilor, si sa o facem intr-un mod strategic, cu o viziune pe termen scurt, mediu si lung.
Cu toate acestea, unele dintre riscurile majore ale sectorului constructiilor ‒ si, in consecinta, ale proiectelor in derulare ‒ raman, pe de o parte, capacitatea institutionala de a gestiona si urmari implementarea proiectelor, pe de alta parte, capacitatea constructorilor de a asigura resursele necesare unui proiect, asa cum au fost previzionate la momentul ofertarii. Aici ma refer la resursa umana calificata si necalificata, la evolutia salariilor si a preturilor in general, in contextul unei cereri mult debalansate fata de oferta, de multe ori speculativa, dar care, din pacate, este o realitate zilnica.
De asemenea, apare, in ultimele luni, o mare ingrijorare: platile au incetinit si au inceput sa intarzie, un lucru care nu s-a mai intamplat in mod frecvent de foarte multi ani. Speram sa fie doar o sincopa de moment ce va fi imediat rezolvata, fiindca, in caz contrar, pe fondul tuturor celorlalte provocari ale sectorului, ne uitam la o reteta sigura pentru dezastru generalizat pe aceasta piata.
Vedem, in ultimii ani, la nivelul guvernului, ca se actioneaza, se iau decizii, se lanseaza licitatii, se atribuie contracte fara mari intarzieri, dinamica pare una buna si trebuie sustinuta. Daca insa a fost „hei-rup” sau o planificare facuta in mod strategic si profesionist, daca s-au alocat suficienti bani pentru a atrage suficienti oameni bine pregatiti in zona administratiei publice pentru a implementa in mod optim aceste proiecte, daca vom reusi sa finalizam la timp toate proiectele si sa generam dezvoltarea pe care avem datoria sa o atingem in contextul PNRR, daca am ales constructorii cei mai performanti, cei mai solvabili sau ne-am grabit sa atribuim lucrari doar pentru a bifa inca un proiect inceput, insa cu riscul de a nu fi vreodata finalizat, daca am fortat etapele de proiectare doar pentru a scurta termene care mai apoi vor conduce la costuri imense si intarzieri incomensurabile, daca am avut supervizori de calitate contractati la timp fata de inceperea lucrarilor, daca toate acestea au fost facute cu responsabilitate si o buna pregatire sau, din contra, haotic si „pe repede inainte”, vom vedea peste niste ani, cand ne vom uita inapoi si vom putea trage concluziile.
La nivelul industriei de constructii, multe dintre provocari raman inca neadresate si evident nerezolvate de catre factorul politic, care, asa cum spuneam mai sus, nu pare ca are in intentie sa vina in sprijinul constructorilor pentru a ii ajuta sa se intareasca, sa isi consolideze cresterea si mai ales sa devina pregatiti pentru a face saltul catre pietele internationale. Ma gandesc in mod special la Ucraina, cu speranta ca acest razboi dramatic va ajunge la un final cat mai curand, iar atunci ar trebui sa fim in fata unei oportunitati istorice de a participa la o reconstructie masiva. Sigur ca va fi vorba in primul rand de diplomatie internationala pentru a ne gasi un loc la masa reconstructiei, dar, totodata, trebuie ca acel moment sa gaseasca producatorii de materiale si constructorii din Romania intr-o pozitie consolidata. Nu este deloc de dorit ca la acel moment sa ne gasim in situatiile pe care astazi le vedem frecvent in piata, cu lipsa de personal calificat si necalificat, lipsa de lichiditati, lipsa accesului la garantii bancare substantiale etc. Aici este nevoie de putina viziune, de gandire strategica, mai simplu spus: de putina grija din partea guvernului, care, prin politici fiscale si nu numai, poate foarte usor intari sau submina acest sector.
Pentru toate acestea, insa, este nevoie de dialog, de lucru in echipa intre zona privata si factorii de decizie politica, iar noi, din pacate, ne gasim intr-o situatie in care de prea mult timp nu exista dorinta unui dialog din partea guvernului. Singura data cand a avut loc o intalnire, in ultimii ani, a fost in anticiparea eliminarii facilitatilor fiscale din sectorul constructiilor, si din pacate nu s-a tinut cont in niciun fel de recomandarile sau preocuparile noastre.
***
Pana la dezvoltari internationale si viziune pe termen mediu si lung, printr-un dialog real si constructiv se pot corecta inclusiv unele dintre aspectele care ingreuneaza derularea proiectelor si, in consecinta, absorbtia fondurilor europene. Spre exemplu, Contractul National ‒ HG1/2018, care guverneaza investitiile mari, functioneaza bine. Asa cum am spus-o si anterior, chiar daca nu este FIDIC – un model contractual international care si-a dovedit eficienta in zeci de ani de utilizare la nivel international, HG1/2018 este totusi un contract echilibrat. In anii care au trecut de la implementare, acest model de contract a fost aprofundat inevitabil de catre toate partile implicate, fiind mai bine inteles, mai bine aplicat si fiind in consecinta folosit din ce in ce mai mai eficient. Cu toate acestea, este un contract perfectibil, care ar putea fi imbunatatit in unele aspecte. Doar cateva exemple:
- Sub-clauza 16.2 b) 5
„Antreprenorul va incheia o asigurare pentru a acoperi intreaga sa raspundere cu privire la calitatea Lucrarilor, chiar si dupa Receptia Finala, conform Legii”.
Conform informatiilor primite de la companiile de asigurari, in piata (nu numai romaneasca, ci si in alte state UE) nu exista niciun fel de produs de asigurare care sa poata acoperi riscurile derivand din calitatea lucrarilor de constructie, dupa receptia finala a acestora, data fiind, in principal, imposibilitatea determinarii duratei unei astfel de polite de asigurare sau a valorii de asigurare.
In conformitate cu art. 30 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, executantul raspunde potrivit obligatiilor ce ii revin pentru viciile ascunse ale constructiei, ivite intr-un interval de 10 ani de la receptia lucrarii. Prin urmare, dupa expirarea perioadei de garantie contractuale, Antreprenorului ii revine oricum obligatia legala de a raspunde pentru calitatea lucrarii.
- Sub-clauza 33.1 Inceperea
Supervizorul are obligatia de a emite Ordinul Administrativ de Incepere prin care sa indice Data de Incepere, insa fara a exista un reper contractual privind Data de Incepere. Cu alte cuvinte, Supervizorul poate notifica Inceperea lucrarilor peste 3 ani sau, si mai grav, in 5 zile dupa o data inca necunoscuta a solutionarii altei situatii distincte (contestatie etc.).
- Sub-clauza 50.1 Situatia de Lucrari
Finalul acestei sub-clauze mentioneaza: „Antreprenorul nu va solicita in cadrul Situatiilor de Lucrari si Supervizorul nu va certifica la plata sume pentru care Antreprenorul nu a furnizat integral si in forma finala documentele justificative necesare, stabilite in mod rezonabil de catre Supervizor”.
Lipsa unui model clar privind documentele-suport si forma aferenta acestora conduce uneori la solicitari excesive din partea Supervizorului. Aceste documente ar trebui stabilite de Beneficiar inca de la faza de licitatie, inclusiv circuitul de semnare/aprobare si, in viitorul cat de apropiat, digitalizate, crescand astfel viteza de procesare si implicit absorbtia fondurilor.
….si lista poate continua.
La nivel intern al organizatiei ARACO, incercam permanent sa crestem cat mai mult gradul de implicare activa a tuturor membrilor nostri, asa incat sa putem schimba impreuna ce este bine si normal a fi schimbat la nivel de industrie, sa putem fi o voce cat mai puternica, care sa fie cel putin auzita, si impreuna sa putem merge spre un viitor mai simplu, mai eficient. Viziunea este de a ajunge cat mai repede sa ne concentram cu totii pe productivitate si crestere (inclusiv internationala), pe digitalizare, pe inovare, pe promovarea industriei constructiilor catre tinerii care inca nu au ales o meserie, pe dezvoltarea si consolidarea sistemului de invatamant dual, pe repatrierea fortei de munca romanesti… si sa alocam cat mai putin timp birocratiei si lucrurilor evident inutile.
Autor:
Valentin STOICA, vicepresedinte ARACO
Asociatia Romana a Antreprenorilor de Constructii – ARACO
Str. Alexandru Papiu Ilarian nr. 17, etaj 2, cod 031691, sector 3, Bucuresti
Tel: 021-316.78.96
e-mail: contact@araco.org | http://www.araco.org
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 215 – iulie 2024, pag. 30
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns