CONSIDERATII PRELIMINARE
Pe fondul dezindustrializarii, abandonarea elementelor de patrimoniu industrial a impus necesitatea conservarii valentelor patrimoniale pe care acestea le incorporeaza. Conservarea cladirilor si siturilor de patrimoniu industrial a devenit o necesitate ca urmare a deteriorarii si chiar pierderii unor elemente valoroase, situatie care a justificat includerea acestora in patrimoniul cultural national incepand din a doua jumatate a secolului al XX-lea (DUSOIU, 2018; MERCIU et al., 2021a; OEVERMANN, MIEG, 2021). O serie de cladiri si situri industriale monumentale au fost incluse in Lista Patrimoniului Mondial UNESCO datorita valorii universale si a unicitatii lor (ERKAN 2021; KISIEL, 2021; OEVERMANN, MIEG, 2021).
Gestionarea patrimoniului industrial implica atat actiuni de conservare, cat si identificarea unor forme de reutilizare adecvata care sa aiba un impact minim asupra valorilor patrimoniale si sa fie compatibila cu forma si dimensiunea acestora (MERCIU et al., 2014; OEVERMANN, MIEG, 2021). Actiunile de reutilizare adaptativa a elementelor de patrimoniu industrial au rolul de a le conserva si de a le pune in valoare, precum si de a le asigura supravietuirea, integritatea si autenticitatea (CLAVER et al., 2020; DUSOIU, 2018; MERCIU et al., 2014; MERCIU et al., 2021a; PARDO ABAB, 2020), mai ales ca siturile industriale abandonate care necesita reconversie functionala sunt tot mai multe (OEVERMANN, MIEG, 2021). Astfel, reutilizarea adaptativa a mostenirii industriale este o optiune durabila din punct de vedere cultural, economic, social, ecologic (CLAVER et al., 2020; MERAI, KULIKOV, 2021; MERCIU et al., 2014; OEVERMANN, MIEG, 2021; PARDO ABAB, 2020). Patrimoniul industrial este o resursa potentiala pentru dezvoltarea regionala sau pentru consolidarea comunitatilor locale care impartasesc valorile patrimoniale asociate monumentelor industriale (MERAI, KULIKOV, 2021).
Este important de evidentiat ca reutilizarile adaptative au determinat ca publicul larg sa fie constient de importanta cladirilor si siturilor de patrimoniu industrial ca resurse culturale (MERCIU et al., 2014). Reutilizarea elementelor de patrimoniu industrial a reprezentat o forma de promovare a acestora in randul publicului larg ‒ atat populatia locala cat si turisti.
Analiza monumentelor industriale care sunt cel mai adesea protejate si promovate a pus in evidenta ca, de regula, sunt selectate acele monumente captivante din punct de vedere vizual (KISIEL, 2021). Hermann STURM sustine ca dimensiunea monumentala a siturilor industriale produce un sentiment sublim in randul vizitatorilor, ceea ce duce la conservarea acelor situri (STURM 2007, p. 12, citat de KISIEL, 2021, p. 41). Conservarea elementelor de patrimoniu industrial nu este legata insa doar de punerea in lumina a esteticii acestora. Patrimoniul industrial are asociate o serie de plurivalente care atrag atentia publicului. Valoarea istorica a cladirilor de patrimoniu industrial face trimitere la trecutul industrial si la evolutia indelungata a oraselor, sau monumentalitatea cladirilor este conferita de valorile tehnologica si arhitecturala (unicitatea designului) (KISIEL, 2021). Acestora li se adauga valorile culturala, stiintifica, sociala, educationala (DUSOIU, 2018; ERKAN 2021; MERCIU et al. 2021a; PARDO ABAB, 2020) care atrag diferite categorii de vizitatori.
In ultimii ani, tehnologia moderna a fost utilizata tot mai frecvent ca un instrument pentru documentarea, digitizarea, conservarea si promovarea obiectivelor culturale, inclusiv a elementelor de patrimoniu industrial in randul publicului larg (HERNER, 2019; MERCIU et al., 2021b; MONEGO et al., 2017). Solutiile bazate pe tehnologie cu aplicabilitate in domeniul patrimoniului cultural au fost mai intens utilizate in contextul nefavorabil generat de Pandemia COVID-19. Unul dintre efectele negative ale pandemiei a fost limitarea considerabila a conservarii elementelor de patrimoniu industrial, cele mai afectate fiind siturile industriale si muzeele tehnice de mici dimensiuni care se bazeaza pe veniturile vizitatorilor si actiunile de voluntariat ale membrilor (MERCIU et al., 2021b).
Turismul a fost una dintre activitatile economice puternic afectate de Pandemia COVID-19 (KUPI, SZEMEREDI, 2021; NARAMSKI et al., 2022; YANG, MAO, WEN, 2021) ca urmare a inchiderii frontierelor, fapt ce a generat limitarea calatoriilor internationale si chiar oprirea acestora pentru cateva luni, in anul 2020, cand restrictiile de mobilitate au fost rigide. De asemenea, pandemia a generat numeroase schimbari ale modalitatilor de organizare si promovare a diferitelor forme de turism, evidentiindu-se necesitatea de a raspunde mai multor provocari. Una dintre cele mai importante provocari a fost de a pastra legatura cu turistii prin intermediul solutiilor oferite de tehnologie (de exemplu, utilizarea diverselor platforme social media, aplicatii si tururi virtuale) (IGUMAN, 2020; TEODORESCU et al., 2021; STOYANOVA, 2021).
Vom prezenta, in cele ce urmeaza, o analiza sintetica a efectelor generate de Pandemia COVID-19 asupra conservarii si valorificarii patrimoniului industrial romanesc ca resursa culturala, evidentiind si o serie de solutii pentru o mai buna promovare a monumentelor industriale.
METODOLOGIE
Elaborarea studiului care sta la baza acestui articol a presupus intr-o prima etapa analiza literaturii de specialitate, pentru a identifica principalele efecte negative generate de pandemia COVID-19 asupra conservarii, valorificarii si promovarii obiectivelor culturale, inclusiv a monumentelor industriale. In a doua etapa, am realizat o cercetare bazata pe campanii de teren, pentru a evidentia impactul crizei generate de Pandemia COVID-19 asupra gradului de conservare a elementelor de patrimoniu industrial romanesc. Pe langa literatura de specialitate si cercetarea directa, s-au utilizat si alte surse de informare privind actiunile de conservare si reutilizare a elementelor de patrimoniu industrial in timpul Pandemiei COVID-19. Toate acestea ne-au permis sa evidentiem o serie de solutii identificate de managerii si administratorii siturilor de patrimoniu industrial axate pe adaptarea valorificarii monumentelor industriale la situatia dificila generata de criza sanitara. Totodata, am realizat o serie de activitati de promovare a cladirilor si siturilor de patrimoniu industrial.
REZULTATE
Rezultatele acestui studiu sunt axate pe prezentarea unor modele de conservare si valorificare a elementelor de patrimoniu industrial romanesc in perioada Pademiei COVID-19, selectand ca studii de caz trei municipii: Timisoara, Bucuresti si Resita. Cele trei studii de caz se evidentiaza, pe de o parte, printr-o diversitate si un numar mare de monumente istorice industriale. Pe de alta parte, cele trei municipii au inregistrat o dinamica mai mare a conservarii si reutilizarii monumentelor industriale ‒ in mare parte, bazate pe conversii culturale ‒ in ultimii ani.
Municipiul Timisoara, al treilea oras ca marime de la nivel national, se remarca printr-un numar mare de elemente de patrimoniu cultural, fapt ce a reprezentat unul dintre avantajele de a obtine titlul de Capitala Europeana a Culturii. Timisoara a participat la aceasta competitie in 2016, cand titlul i-a fost atribuit pentru anul 2021. Orasele Novi Sad (Serbia) si Elefsina (Grecia) au primit si ele acest titlu in 2021. Criza generata de Pandemia COVID-19 i-a determinat pe membrii Comisiei Europene sa decaleze desfasurarea programului cultural in 2020, ca urmare a faptului ca orasele-capitale culturale europene din acel an nu au reusit sa isi atinga toate obiectivele propuse. Astfel, programul cultural al acestor orase a fost prelungit pana in aprilie 2021. Aceasta decalare a determinat ca orasul Novi Sad sa detina titlul de Capitala Europeana a Culturii in 2022, iar Timisoara si Elefsina in 2023. Aceasta decizie a fost justificata si de faptul ca autoritatile locale si centrale ale tarilor cu orase-capitale culturale desemnate initial pentru anul 2021 au intampinat dificultati in pregatirea programului cultural, a carui organizare in conditii normale necesita implementarea proiectelor timp de 3-4 ani de la anuntarea castigarii titlului.
In proiectul programului cultural au fost prevazute si reutilizari culturale ale unor cladiri industriale abandonate din cadrul municipiului Timisoara (castelul de apa Iosefin, fostele ateliere de reparatie a tramvaielor). Castelul de apa din cartierul Iosefin a fost construit intre anii 1913-1914 de catre arhitectii Janos LENURDUZZI si Richard SABATHIEL, avand o inaltime de 52 de m. (PALCONI-SITOV et al., 2021) (fig. 1).
Acest castel de apa, impreuna cu un turn similar ca arhitectura din cartierul Fabric, faceau parte din reteaua de distributie a apei potabile in Timisoara, avand rolul de rezervoare, care erau umplute in permanenta cu apa pentru a mentine presiunea apei egala peste tot in oras si pentru a aproviziona gospodariile timp de 3-4 ore, in cazul unor reparatii sau evenimente neprevazute. Castelele de apa au incetat a mai fi folosite pentru scopul lor initial dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cand au fost puse in functiune mai multe uzine de apa (PALCONI-SITOV et al., 2021). In perioada actuala, cele doua turnuri de apa sunt clasificate ca monumente istorice. Turnul de apa Iosefin a fost inclus in anul 2020 intr-un proiect avand ca scop reutilizarea sa ca centru cultural permanent. Proiectul propunea realizarea unor interventii pentru obtinerea de spatii expozitionale si pentru evenimente culturale, amenajare exterioara formata dintr-o rampa de acces catre turn, demolarea gardului existent si realizarea unor gradene din beton si a unei copertine. Lucrarile de amenajare, care trebuiau initiate in 2020, au fost intarziate din cauza pandemiei. Proiectul a fost finantat din Granturile SEE 2014-2021 in cadrul Programului RO-CULTURA si implementat de catre primaria Municipiului Timisoara, in calitate de promotor de proiect, alaturi de Asociatia Prin Banat, in calitate de partener. Pe durata conservarii si reconversiei castelului de apa Iosefin, acesta a fost intens promovat prin intermediul unui spectacol de sunet si lumina pe baza unui Video Mapping Performance ce a putut fi vizualizat si pe internet (fig. 2).
Sursa: https://www.facebook.com/casteluldeapaTM
Municipiul Bucuresti, orasul-capitala al Romaniei, se individualizeaza prin tipologia variata a elementelor de patrimoniu industrial (foste unitati industriale metalurgice, ale industriei de prelucrare, sedii administrative ale unor importante unitati economice etc.). In perioada post-socialista, o serie de cladiri de patrimoniu industrial din orasul-capitala au inregistrat o degradare continua ca urmare a actiunilor de distrugere intentionata, mai ales a celor care sunt localizate in apropiere de zona pericentrala a orasului, unde valoarea imobiliara a terenurilor este ridicata (MERCIU, 2021).
In Bucuresti, in perioada Pandemiei COVID-19, unele cladiri de patrimoniu industrial au fost incluse in proiecte de restaurare ca urmare a vechimii lor. Dar decizia de a restaura anumite obiective din patrimoniul industrial in aceasta perioada a fost considerata oportuna si ca urmare a faptului ca numarul vizitatorilor era mult mai redus. Un exemplu in acest sens este Foisorul de Foc, proiectat de catre arhitectul George MANDREA, avand initial prevazuta functia de rezervor de apa precum si de gazduire, la parter, a spatiilor pentru echipele de pompieri (fig. 3). Construit in anul 1890, Foisorul de Foc a fost folosit pana in 1935 ca turn de observatie pentru apararea impotriva incendiilor (BERINDEI, 1980).
Introducerea telefoniei si construirea de cladiri mai inalte au determinat ca turnul de apa sa isi piarda functia initiala. In anul 1960, Foisorul de Foc a fost propus pentru a fi amenajat ca Muzeu National al Pompierilor. Intre anii 1961-1963, Foisorul de Foc a fost consolidat, restaurat si amenajat ca muzeu. In locul rezervorului de apa au fost construite trei etaje, lanternoul din sticla, s-au amenajat doua balcoane circulare la etajele cinci si sase. Scara de acces in spirala, ce facea initial legatura intre parter si etajul trei, a fost prelungita pana la ultimul etaj (LE METEQUE, 2017). Muzeul National al Pompierilor a fost inaugurat in septembrie 1963, ca sectie a Muzeului de Istorie a Municipiului Bucuresti, functionand fara intrerupere pana in prezent.
Situatia generata de Pandemia COVID-19 a limitat vizitarea elementelor de patrimoniu industrial romanesc, cu atat mai mult cu cat un numar redus al acestora erau amenajate anterior pentru viziare. In acest context, am realizat o serie de actiuni cu scopul de a promova elementele de patrimoniu industrial, pentru a le aduce in atentia publicului larg. Una dintre actiuni a fost de a realiza o prezentare a Muzeului de Locomotive cu Abur din Municipiul Resita, amenajat in aer liber, utilizand aplicatia informatica cartografica Story Map Journal, disponibila din softul GIS. Selectarea muzeului a fost determinata de reprezentativitatea acestuia la nivel national pentru cultura industriala: este al doilea muzeu de la nivel national (in ordine cronologica, creat in 1972) dedicat conservarii patrimoniului feroviar si este clasificat ca monument istoric. Muzeul gazduieste exponate valoroase din patrimoniul feroviar, iar in 2022 s-au aniversat 50 de ani de la inaugurarea sa. Municipiul Resita, resedinta judetului Caras-Severin, reprezinta unul dintre cele mai importante centre siderurgice de la nivel national.
Prima etapa a construirii aplicatiei a constat in adunarea informatiilor referitoare la colectiile muzeului (ex. localizare, importanta, caracteristici ale exponatelor), informatii care au fost ulterior organizate sub forma unei baze de date. In aceasta etapa au fost adunate si fotografiile exponatelor realizate de autori. A doua etapa a constat in reprezentarea exponatelor muzeului insotita de o sintetica descriere a acestora pe o structura narativa a aplicatiei Story Map Journal (fig. 4).
Sursa: https://georgian.maps.arcgis.com/apps/MapSeries/index.html?appid=92d05a700d134d7dbe782009d1699be9
Descrierea exponatelor muzeului reflecta caracteristicile locomotivelor cu aburi care au fost realizate la Resita, fiind evidentiata valoarea tehnologica si vechimea acestora, doua atribute care au justificat clasificarea lor ca monumente istorice. Prezentarea Muzeului Locomotivelor cu Abur este disponibila in mediul online.
O alta actiune de promovare a elementelor de patrimoniu industrial romanesc pe care am intreprins-o a fost realizarea unui calendar, in anul 2020 (fig. 5) ‒ o forma de promovare a obiectivelor turistice frecvent utilizata ‒, avand ca scop ilustrarea variatei tipologii a elementelor de patrimoniu industrial romanesc pentru publicul larg si stimularea interesului acestuia de a le vizita.
CONCLUZII
Pandemia COVID-19 a afectat puternic dezvoltarea turismului prin limitarea circulatiei turistice determinata de restrictiile legate de mobilitate care au fost implementate din 2020 si au variat in functie de cresterea numarului de imbolnaviri generate de virusul SARS-COV2 in momente diferite. Efectele negative ale pandemiei asupra resurselor culturale si implicit a patrimoniului industrial sunt multiple: inchiderea temporara a muzeelor (inclusiv a celor tehnice), a institutiilor culturale, a siturilor de patrimoniu mondial, desfasurarea activitatii cu program limitat pentru public sau in mediul online, limitarea modalitatilor de conservare si valorificare a elementelor de patrimoniu cultural.
Pe baza rezultatelor obtinute din studiu, am evidentiat dificultatea de a conserva si valorifica cladirile si siturile de patrimoniu industrial de la nivel national in contextul marcat profund de Pandemia COVID-19. Acest context nefavorabil a afectat inclusiv pregatirea programului Timisoara – Capitala Culturala Europeana, in cadrul caruia erau prevazute numeroase proiecte de valorificare a obiectivelor cultural-istorice, unele dintre acestea ‒ axate pe reutilizarea adaptativa a unor monumente industriale.
Trebuie remarcata tendinta generala de a promova mai intens resursele turistice culturale in aceasta perioada cu scopul de a se mentine legatura cu publicul larg prin mijloace variate, predominant utilizandu-se comunicarea in mediul online.
REFERINTE
[1] BERINDEI, D. (1980). Bucuresti. Ghid turistic. Bucuresti, Editura Sport Turism;
[2] CLAVER, J.; GARCIA-DOMINGUEZ, A.; SEBASTIAN, M. A. (2020). Multicriteria decision tool for sustainable reuse of industrial heritage into its urban and social environment. Case studies. Sustainability, 12(18), 1-26;
[3] DUSOIU, E.C. (2018). Strategies for conserving industrial heritage objectives through functional change – good practices examples [in lb. romana]. Analele Asociatiei Profesionale a Geografilor din Romania, 9(9), 29-42;
[4] ERKAN, Y. (2021). Industrial heritage as a resource for urban development: management models from Istanbul, pp. 35-39. In: MERAI D.; SIDO Z.; SZEMZO H.; KULIKOV V. (eds.), From burden to resource uses of industrial heritage in East-Central Europe. Budapest, Archeolingua, ISBN 978-615-5766-52-7;
[5] IGUMAN, S. (2020). If visitors won’t go to heritage, heritage must go to visitors. Digitisation of heritage in time of Corona, pp. 165-174. In: BURINI, F. (ed.), Tourism facing a pandemic: from crisis to recovery. Bergamo, Università degli Studi di Bergamo;
[6] KISIEL, P. (2021). European industrial heritage: between technical monuments and post-industrial landscapes, pp. 40-47. In: MERAI D.; SIDO Z.; SZEMZO H.; KULIKOV V. (eds.), From burden to resource uses of industrial heritage in East-Central Europe. Budapest, Archeolingua, ISBN 978-615-5766-52-7;
[7] HERNER, K. (2019). Using 3D scanning in the protection of industrial heritage – the example of Queen Luise Adit. IMEKO TC-4 International Conference on Metrology for Arcaeology and Cultural Heritage Florence, Italy, December 4-6, 2019, 444-448;
[8] KUPI, M. & SZEMEREDI, E. (2021). Impact of the COVID-19 on the destination choices of Hungarian tourists: A comparative analysis. Sustainability, 13, 1-17;
[9] MERAI, D.; KULIKOV, V. (2021). Introduction, pp. 5-12. In: MERAI D.; SIDO Z.; SZEMZO H.; KULIKOV V. (eds.), From burden to resource uses of industrial heritage in East-Central Europe. Budapest, Archeolingua, ISBN 978-615-5766-52-7;
[10] MERCIU, C.; MERCIU, G.-L.; CERCLEUX, L. & DRAGHICI, C. (2014). Conversion of industrial heritage as vector for cultural regeneration. Procedia Social and Behavioral Sciences, 122, 162-166;
[11] MERCIU, F.-C.; STOICAN, A. V.; PETRISOR, A. I. & VASILOIU, A.-M. (2021a). The perception of Romanian tourists on the attractiveness of the industrial heritage. Case study: Municipality of Cluj-Napoca. Cactus Tourism journal, 3(2), 6-16;
[12] MERCIU, F. C.; PAUNESCU, C.; MERCIU, G.-L. & CIOACA, A. (2021b). Using 3D modeling to promote railway heritage. The railway station of Curtea de Arges municipality as case study. Journal of Applied Engineering Sciences (JAES), 11 (24), iss. 2, 123-128;
[13] MERCIU, F.-C. (2021). Industrial heritage in Bucharest between recognition, preservation, and enhancement. Transsylvania Nostra Journal, 1, 2-11;
[14] MERCIU, G.L. (2020). Muzeul Locomotivelor cu Abur din Resita, disponibil la: https://georgian.maps.arcgis.com/apps/MapSeries/index.html?appid=92d05a700d134d7dbe782009d1699be9 (accesat la 31 martie 2022);
[15] LE METEQUE (2017). Foisorul de Foc, disponibil la: http://ouatib.blogspot.com/2017/05/foisorul-de-foc.html (accest la 12 februarie 2022);
[16] MONEGO, M., FABRIS, M., MENIN, M. & ACHILLI, V. (2017). 3D survey applied to industrial archaeology by TLS methodology. International archives of the Photogrammetry, Remote Sensing & Spatial Information Sciences, 43,5/W1, 449-454;
[17] NARAMSKI, M., SZROMEK, A.R., HERMAN, K., POLOK, G. (2022). Assessment of the activities of European Cultural Heritage tourism sites during the COVID-19 Pandemic. Journal of Open Innovation: Technology, Market, and Complexity, 8, 1-15;
[18] OEVERMANN, H. & MIEG H. A. (2021). Urban development planning and World Cultural Heritage: two perspectives of planning practice dealing with industrial. Planning Practice and Research, 36(4), 430-441;
[19] PALCONI-SITOV, A.; PATA, V.; NEAMCIUC, F.; SILAGHI, S. (2021). Heritage of Timisoara: Turnul de apa din Iosefin, disponibil la: https://heritageoftimisoara.ro/cladiri/Iosefin/adresa/Gheorghe+Bari%C8%9Biu/3 (accesat la 20 ianuarie 2022);
[20] PARDO ABAB, C.J. (2020). Valuation of industrial heritage in terms of sustainability: some cases of tourist reference in Spain. Sustainability, 12, 9216, 1-23;
[21] STOYANOVA, Z. (2021). Virtual tours and experiences during pandemic – new opportunities in front of tour guides, pp. 333-338. In: Tourism and the Global Crises ‒ Proceedings of the International Scientific Conference organized by Tourism Department at the Faculty of Economics of the „St. Cyril and St. Methodius” University of Veliko Turnovo, Bulgaria, 21 april 2021;
[22] TEODORESCU, C.; DUCMAN, A.; GHEORGHILAS, A.; POP, V. & BIRA, N. (2021). Landscape versus services and technology in Romanian ecotourism during the Covid 19 Pandemic, pp. 404-412, In: Tourism and the Global Crises ‒ Proceedings of the International Scientific Conference organized by Tourism Department at the Faculty of Economics of the „St. Cyril and St. Methodius” University of Veliko Turnovo, Bulgaria, 21 april 2021;
[23] YANG, Y.; MAO, Z.; WEN, Z. (2021). Pandemic severity, policy stringency, and tourism performance: a global analysis. Journal of Travel Research, 1-19.
Autori:
Florentina-Cristina MERCIU ‒ Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geografie, Departamentul Geografie Umana si Economica, Centrul Interdisciplinar de Cercetari Avansate in Dinamica Teritoriala
Cornel PAUNESCU ‒ Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geologie si Geofizica, Centrul de Cercetare Geomatica | Cornel&CornelTopoexim SRL
George L. MERCIU ‒ Cornel&CornelTopoexim SRL
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 218 – octombrie 2024, pag. 54-58
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns