Securitatea la incendiu si eficienta energetica a materialelor cu schimbare de faza in constructii: provocari si solutii pentru reducerea inflamabilitatii

Avand in vedere nevoile urgente de reducere a emisiilor de carbon ca raspuns la provocarile aduse de schimbarile climatice si obiectivele Uniunii Europene privind neutralitatea climatica, integrarea materialelor cu schimbare de faza (Phase Change Materials ‒ PCM) in domeniul constructiilor s-a dovedit fezabila. Aceste materiale, prin capacitatea lor de a stoca caldura latenta si de a suferi tranzitii de faza intre starea lichida si starea solida izotermic, au un rol cunoscut in economisirea energiei utilizate de cladiri pentru incalzire sau racire.

Cu toate acestea, in special la PCM-urile organice, apar mai multe probleme legate de inflamabilitate. In incercarea de a reduce acest risc, au fost dezvoltate cateva metode cum ar fi incorporarea de substante ignifuge in PCM-urile de masa, incorporarea de substante ignifuge in PCM-urile stabilizate in forma, incorporarea de substante ignifuge in PCM-urile microincapsulate, acoperirea suprafetei pentru reducerea inflamabilitatii. De fapt, toate aceste tehnici sunt importante pentru a face utilizarea PCM-urilor in cladiri mai sigura.

In aceasta directie, astfel de masuri vor contribui la crearea unui mediu construit durabil, eficient din punct de vedere energetic si sigur, care sustine obiectivele de durabilitate si de reducere a emisiilor de carbon. Aceasta abordare va imbunatati si mai mult performanta energetica a cladirilor, dar va si raspunde nevoii stringente de solutii inovatoare in contextul schimbarilor climatice globale.

INTRODUCERE

Sectorul constructiilor a devenit cea mai mare sursa de emisii de CO₂ din Uniunea Europeana si principalul consumator de energie, contribuind cu aproximativ 40% din consumul final de energie si emisiile de gaze cu efect de sera [1]. Avand in vedere aceste cresteri ale emisiilor de CO₂, schimbarile climatice si necesitatea reducerii gazelor cu efect de sera, Comisia Europeana a propus, pe 15 decembrie 2021, o revizuire a Directivei privind performanta energetica a cladirilor. Obiectivul acestei initiative este de a adapta legislatia pentru a sprijini tinta Uniunii Europene de a deveni neutra din punct de vedere climatic pana in 2050 [2].

Totusi, un raport realizat de Institutul European pentru Performanta Cladirilor (BPIE) arata ca procesul de decarbonizare a cladirilor din Uniunea Europeana nu progreseaza la viteza necesara [3]. Aceasta situatie evidentiaza urgenta de a imbunatati eficienta energetica a cladirilor si de a reduce impactul negativ al acestora asupra mediului.

O solutie importanta pentru rezolvarea acestor probleme este integrarea PCM-urilor (materialelor cu schimbare de faza) in constructii [4].

PCM-urile sunt o solutie eficienta pentru reducerea consumului de energie destinata incalzirii si racirii cladirilor [5], [6]. Aceste materiale au capacitatea de a stoca caldura latenta si a realiza o schimbare de faza izoterma intre starile lichida si solida (prin cristalizare) sau invers (prin topire) [7]. Transformarile de faza specifice PCM-urilor sunt ilustrate in fig. 1.

 Fig. 1: Transformarea de faza

Aceste materiale sunt apreciate pentru capacitatea lor de a stoca cantitati mari de energie termica intr-un interval restrans de temperaturi, facandu-le potrivite pentru stocarea caldurii in fatadele cladirilor [8].

Fig. 2: Diagrama variatiei temperaturii la incalzirea si racirea unui material cu schimbare de faza

Fig. 2 ilustreaza evolutia temperaturii in raport cu timpul pentru procesele de incalzire/topire si racire/solidificare. Axa verticala reprezinta temperatura, in timp ce axa orizontala indica timpul. Ciclul de incalzire/topire, marcat de sageata rosie, indica procesul prin care PCM absoarbe caldura si se transforma din solid in lichid, iar ciclul de racire/solidificare, marcat de sageata albastra, ilustreaza eliberarea caldurii si tranzitia de la lichid la solid. De asemenea, zona de sub-racire este mentionata, reprezentand starea lichida a PCM-ului la o temperatura sub cea de solidificare, evidentiind o stare de instabilitate.

CLASIFICAREA PCM-URILOR

PCM se impart in trei categorii principale: organice, anorganice si eutectice. Fiecare categorie are caracteristici unice care influenteaza modul in care reactioneaza la foc, precum si masurile de securitate necesare pentru a preveni incendiile si a reduce riscurile in timpul utilizarii lor [9].

Fig. 3: Principalele tipuri de PCM

PCM-urile organice sunt alcatuite in principal din compusi pe baza de carbon, ceea ce le confera anumite proprietati care le fac vulnerabile la foc. Acestea sunt adesea preferate datorita stabilitatii lor termice, dar combustibilitatea lor este o problema majora atunci cand sunt utilizate in cladiri sau alte aplicatii [10].

Parafinele: Parafinele sunt unele dintre cele mai utilizate PCM-uri organice. Ele au puncte de topire bine definite, capacitate buna de stocare a caldurii latente si stabilitate chimica pe termen lung. Cu toate acestea, unul dintre dezavantajele majore ale parafinelor este inflamabilitatea lor ridicata. Parafinele sunt derivate din petrol si au un punct de aprindere relativ scazut, ceea ce inseamna ca se aprind usor la temperaturi scazute.

In cazul unui incendiu, acestea pot contribui la raspandirea flacarilor, crescand semnificativ riscul de propagare rapida a focului.

Non-parafinele (de exemplu, acizii grasi si glicolii): Acizii grasi si glicolii sunt alte tipuri de PCM-uri organice. Acizii grasi au puncte de topire similare parafinelor, dar prezinta un risc ceva mai redus in ceea ce priveste inflamabilitatea. Totusi, majoritatea acizilor grasi sunt inflamabili si pot elibera gaze toxice in cazul arderii. Glicolii, de asemenea, prezinta un risc de inflamabilitate, dar la un nivel mai redus fata de parafine, avand puncte de aprindere mai ridicate.

Principalele riscuri ale PCM-urilor organice sunt:

• inflamabilitatea ridicata (in special pentru parafine)
• emisia de gaze toxice in timpul arderii
• raspandirea rapida a flacarilor in cazul unui incendiu

PCM-urile anorganice sunt utilizate datorita stabilitatii lor termice si comportamentului lor mai sigur in ceea ce priveste incendiile. Acestea includ saruri hidratate, metalele si sarurile topite, materiale care, in general, sunt necombustibile sau prezinta un risc foarte scazut de inflamabilitate [10].

Saruri hidratate: Sarurile hidratate sunt compusi anorganici care incorporeaza molecule de apa in structura lor cristalina [11].

In timpul schimbarii de faza, ei elibereaza sau absorb caldura prin topirea apei incorporate. Aceste materiale sunt necombustibile si nu prezinta riscuri de inflamabilitate. Cu toate acestea, ele se pot descompune la temperaturi ridicate, ceea ce duce la eliberarea de vapori fierbinti sau scurgeri care pot dauna infrastructurii din jur, desi aceste situatii sunt rare in conditii normale de utilizare.

Metalele si sarurile topite: PCM-urile pe baza de metale si saruri topite au puncte de topire foarte ridicate si sunt necombustibile, ceea ce le face extrem de sigure din punct de vedere al incendiilor. Sarurile topite (ca azotatul de sodiu sau clorura de sodiu) sunt utilizate frecvent in aplicatii industriale, cum ar fi in centralele solare, unde sunt expuse la temperaturi foarte inalte fara a se aprinde.

Totusi, sarurile topite prezinta alte riscuri, precum coroziunea si manipularea dificila in cazul unor temperaturi extreme.

Principalele avantaje si riscuri ale PCM-urilor anorganice:

• necombustibilitatea (siguranta mare la incendii)
• riscul de scurgeri de material fierbinte (in cazul sarurilor topite)
• posibile probleme de coroziune sau deteriorare a infrastructurii la temperaturi foarte inalte

PCM-urile eutectice sunt combinatii de doua sau mai multe substante care, atunci cand sunt amestecate, au un punct de topire mai scazut decat fiecare dintre componentele lor individuale. Acestea pot fi compozitii organice-organice, anorganice-anorganice sau organice-anorganice.

Comportamentul lor la foc variaza in functie de compozitia exacta. Daca PCM-ul eutectic contine o componenta organica, acesta va mosteni o parte din inflamabilitatea asociata PCM-urilor organice. De exemplu, un PCM eutectic care combina o parafina cu un alt material poate fi la fel de inflamabil ca parafina in sine [12], [13].

Compozitii anorganice-anorganice: Aceste PCM-uri, care combina saruri sau hidrati de sare, sunt, in general, neinflamabile si prezinta un risc scazut in cazul unui incendiu. Cu toate acestea, la temperaturi foarte ridicate, exista riscul de scurgeri de material topit, care pot duce la probleme legate de siguranta structurii sau de expunerea la materiale corozive.

PCM-urile eutectice sunt considerate avantajoase in multe aplicatii datorita stabilitatii lor si punctului de topire precis, dar comportamentul lor la foc trebuie evaluat in functie de natura fiecarui component. In general, PCM-urile eutectice combinate exclusiv din materiale anorganice sunt mai sigure din punct de vedere al securitatii la incendiu.

INFLAMABILITATEA PCM-URILOR

1. Metode de reducere a inflamabilitatii PCM-urilor

Articolul scris de ZHUANG MAO PNG si altii [14] scoate in evidenta principalele metode de reducere a inflamabilitatii, astfel:

Incorporarea de substante ignifuge in PCM-urile de masa

Studiile privind reducerea inflamabilitatii materialelor cu schimbare de faza organice (oPCMs) au investigat utilizarea substantelor retardante de flacara precum metale, hidroxizi metalici si APP (polifosfat de amoniu) [15]‒[17]. S-a constatat ca metalele (fier, magneziu, aluminiu si zinc) au un efect sinergic cu alti retardanti de flacara, reducand inflamabilitatea prin catalizarea descompunerii si formarea unui strat protector de carbune. De exemplu, adaugarea de 50% hidroxid de magneziu la un amestec de acizi grasi a crescut semnificativ timpul de aprindere si a redus inflamabilitatea. Totusi, aceste adaugiri au redus si entalpia de topire a PCM-urilor.

Grafitul expandat a fost utilizat pentru a imbunatati conductivitatea termica a PCM-urilor, cu o crestere de pana la 256% in unele amestecuri. Cu toate acestea, substantele retardante de flacara nu se omogenizeaza bine cu PCM-urile, provocand separarea fazelor si potentiala scurgere in timp, ceea ce necesita tehnici suplimentare de stabilizare, precum micro- si macro-incapsularea.

Incorporarea de substante ignifuge in PCM-urile stabilizate in forma

O strategie pentru stabilizarea PCM-urilor este integrarea lor intr-o matrice care isi mentine forma chiar si dupa tranzitia de faza. In 1997, INABA si TU au raportat un PCM stabilizat prin forma [18], compus din 74% parafina si 26% HDPE (polietilena de inalta densitate), care ramane solid dupa tranzitia de faza, prevenind scurgerile. Latenta de caldura si temperatura de tranzitie au ramas compatibile cu parafina, fara reactii chimice. Retardantii de flacara si aditivii pot fi adaugati pentru a reduce inflamabilitatea, iar matricea poate imbunatati conductivitatea termica.

Incorporarea de substante ignifuge in PCM-urile microincapsulate

Microincapsularea PCM-urilor este o strategie eficienta pentru a le stabiliza, prevenind scurgerile si imbunatatind conductivitatea termica. Diverse materiale, cum ar fi polimeri (PMMA, polistiren), melamina-formaldehida si chiar nanotuburi de carbon, au fost folosite ca invelisuri pentru microcapsule [19], [20].

Exista doua metode principale de integrare a substantelor retardante de flacara in PCM-uri microincapsulate: fie retardantul este incapsulat in miezul capsulei, fie cochilia polimerica este modificata pentru a include componente retardante de flacara. De exemplu, in 2015, QIU si altii [21] au incapsulat parafina cu un invelis de polimer si retardant de flacara DEEP, obtinand o imbunatatire semnificativa a rezistentei la foc. In 2018, WANG si altii [22] au folosit un invelis de melamina-formaldehida modificata cu PNDA, obtinand rezultate similare. Aceste strategii au demonstrat ca microincapsularea imbunatateste proprietatile de rezistenta la flacara ale PCM-urilor.

Acoperirea suprafetei pentru reducerea inflamabilitatii

In 2017, YANG si altii [23] au propus o noua strategie de reducere a inflamabilitatii prin acoperirea suprafetei PCM-urilor. PCM-ul testat era compus din parafina, HDPE, SBS si OMT. Au fost comparate doua metode: adaugarea de grafit expandat (EG) in masa si aplicarea unui strat de acoperire pe suprafata cu EG in rasina acrilica (~8% EG). Fara tratament, PCM-ul a avut o rata de eliberare a caldurii (HRR) de 1.035 kW/m², iar adaugarea in masa de EG a redus acest varf la 420 kW/m². In schimb, tratamentul de suprafata cu EG a prelungit procesul de ardere si a scazut HRR mediu la 161 kW/m².

Grafitul expandat a format un strat de protectie care a protejat PCM-ul. Intr-o extindere a strategiei, utilizarea rasinilor epoxidice pentru fixarea EG pe suprafata a redus varful HRR cu pana la 84% [24]. Rezultatele arata ca pozitionarea substantelor retardante de flacara pe suprafata este mai eficienta decat incorporarea lor in masa.

2. PCM imbunatatite pentru aplicatii practice

 Inflamabilitatea PCM-urilor a fost evaluata in aplicatii practice, cum ar fi tesaturile, captuselile de pereti si placile de gips-carton. Utilizarea PCM-urilor in imbracamintea pentru pompieri poate ajuta la reglarea temperaturii si la cresterea confortului, insa riscul de combustie limiteaza utilizarea lor practica in acest domeniu [25]. In 2009, GOMES si altii [26] au microincapsulat PCM-uri in cochilii de melamina-formaldehida si le-au legat de tesatura folosind fibre aramidice, care sunt in mod inerent neinflamabile. Totusi, utilizarea melaminei-formaldehidei in imbracaminte poate provoca alergii la contactul direct cu pielea.

In 2015, ZHOU si altii [27] au raportat utilizarea pulberilor PCM stabile la forma, plasate intre tesaturi rezistente la flacara. Un alt efort a fost realizat in 2018, de WANG si altii [22], prin incorporarea aerogelurilor pe baza de silice, ceea ce a crescut timpul de aprindere de la 3,3 s la 5,5 s si a incetinit usor raspandirea flacarii. Cu toate acestea, riscul crescut de inflamabilitate limiteaza inca aplicarea PCM-urilor in imbracamintea pentru pompieri.

PCM-urile au fost, de asemenea, incorporate in placi de gips-carton, iar inflamabilitatea lor a fost evaluata. In 2013, KOLAITIS si altii [28] au investigat diferenta de inflamabilitate intre placile de gips si cele cu PCM-uri microincapsulate. Analiza TGA a sugerat ca PCM-urile incapsulate se evapora la aproximativ 330 °C, in timp ce cochilia polimerica se distruge la aproximativ 450 °C. Evaluarile de inflamabilitate realizate prin testul CONE au aratat ca mostrele cu PCM-uri au avut un varf de HRR mult mai mare, corespunzator combustiei vaporilor de PCM si a cochiliei polimerice. Modelele de calcul au sustinut aceasta concluzie, indicand ca vaporii de parafina cresc semnificativ puterea incendiului si temperatura peretelui cu aproximativ 200 °C. Studii similare efectuate in 2017 si 2018 de McLAGGAN si altii [29], [30] au coroborat concluzia ca placile de gips-carton imbunatatite cu PCM-uri prezinta un risc semnificativ mai mare comparativ cu materialele corespunzatoare fara PCM-uri.

CONCLUZII

In fata provocarilor actuale de reducere a emisiilor de carbon, accentuate de necesitatea urgenta de a imbunatati eficienta energetica a cladirilor din Uniunea Europeana, PCM-urile sunt o solutie promitatoare, datorita capacitatii lor de a stoca si elibera caldura.

Desi au fost realizate progrese in dezvoltarea PCM-urilor cat mai eficiente din punct de vedere energetic [31], [32], este necesara o cercetare mai atenta pentru a dezvolta PCM-uri mai sigure din punct de vedere la securitatii la incendiu.

In acest articol am dorit sa scoatem in evidenta principalele metode de reducere a inflamabilitatii PCM-urilor, si anume: incorporarea substantelor retardante de flacara in PCM-uri in vrac, incorporarea substantelor retardante de flacara in PCM stabilizate prin forma, incorporarea substantelor retardante de flacara in PCM microincapsulate, acoperirea suprafetei pentru reducerea inflamabilitatii, PCM retardante de flacara pentru aplicatii practice. Aceste metode nu doar ca imbunatatesc securitatea utilizarii PCM-urilor, dar contribuie si la acceptarea lor pe scara mai larga in domeniul constructiilor. Prin implementarea acestor tehnici, se poate asigura nu doar eficienta energetica, ci si protectia impotriva riscurilor de incendiu, ceea ce este important pentru crearea unui echilibru al unui mediu construit durabil, eficient si sigur.

REFERINTE BIBLIOGRAFICE 

[1] CAPROS, P., MANTZOS, L., PAPANDREOU, V., & TASIOS, N. (2008), Trends to 2030 ‒ Update 2007. Brussels: Directorate-General for Energy and Transport, European Commission;

[2] Directive of the European Parliament and of the Council on the energy performance of buildings (15.12.2021);

[3] BPIE (Buildings Performance Institute Europe), Towards a Decarbonized EU Building Stock: Expert Views on the Issues and Challenges Facing the Transition Factsheet. 2018;

[4] POPDIN Octavian – Gabriel, Studiu privind eficienta utilizarii materialelor cu schimbare de faza in climatizare (teza de doctorat). Universitatea Tehnica Cluj-Napoca;

[5] NANDY, A., HOUL, Y., ZHAO, W., & D’SOUZA, N.A. (2023), Thermal heat transfer and energy modeling through incorporation of phase change materials (PCMs) into polyurethane foam. Renewable and Sustainable Energy Reviews. https://doi.org/10.1016/j.rser.2023.113410;

[6] RASHID, F.L.; AL-OBAIDI, M.A.; DULAIMI, A.; MAHMOOD, D.M.N.; SOPIAN, K., A Review of Recent Improvements, Developments, and Effects of Using Phase-Change Materials in Buildings to Store Thermal Energy. Designs. https://doi.org/10.3390/designs7040090;

[7] LAWAG, R.A., & ALI, H.M. (2022), Phase change materials for thermal management and energy storage: A review. Energy Storage, 50, 105602. https://doi.org/10.1016/j.est.2022.105602;

[8] SOARES, N.; COSTA, J.J.; GASPAR, A.R.; SANTOS, P., Review of passive PCM latent heat thermal energy storage systems towards building. Energy Effic. DOI:10.1016/j.enbuild.2012.12.042;

[9] ABUZAID, A., & REICHARD, G. (2016, January). An assessment of utilizing phase change materials (PCM) towards energy performance in building enclosures. Paper presented at the 3^rd Residential Building Design and Construction Conference, Virginia Tech, Blacksburg, VA.;

[10] FARID, M.M., KHUDHAIR, A.M., RAZACK, S.A.K., & AL-HALLAJ, S. (2004), A review on phase change energy storage: materials and applications. Energy Conversion and Management. https://doi.org/10.1016/j.enconman.2003.09.015;

[11] KENISARIN, M., & MAHKAMOV, K. (2007), Salt hydrates as latent heat storage materials: Thermophysical properties and costs. Solar Energy Materials and Solar Cells. DOI:10.1016/j.solmat.2015.10.029;

[12] ZALBA, B., MARÍN, J.M., CABEZA, L.F., & MEHLING, H. (2003), Review on thermal energy storage with phase change: materials, heat transfer analysis and applications. Applied Thermal Engineering. DOI:10.1016/S1359-4311(02)00192-8;

[13] AGYENIM, F., HEWITT, N., EAMES, P., & SMYTH, M. (2010), A review of materials, heat transfer and phase change problem formulation for latent heat thermal energy storage systems (LHTESS). Renewable and Sustainable Energy Reviews. https://doi.org/10.1016/j.rser.2009.10.015;

[14] MAO PNG, Z., SOO, X.Y.D., CHUA, M.H., ONG, P.J., SUWARDI, A., TAN, C.K.I., XU, J., & ZHU, Q. (2021), Strategies to reduce the flammability of organic phase change materials: A review. Solar Energy, 230, 910-929. https://doi.org/10.1016/j.solener.2021.11.057;

[15] PALACIOS, A., DE GRACIA, A., HAURIE, L., CABEZA, L.F., FERNANDEZ, A.I., BARRENECHE, C. (2018), Study of the Thermal Properties and the Fire Performance of Flame Retardant-Organic PCM in Bulk Form. Materials (Basel). 11, 117. https://doi.org/10.3390/ma11010117;

[16] ZHANG, P., SONG, L., LU, H., WANG, J., HU, Y. (2010), The Thermal Property and Flame Retardant Mechanism of Intumescent Flame Retardant Paraffin System with Metal. Ind. Eng. Chem. Res. 49 (13), 6003–6009. https://doi.org/10.1021/ie1001422;

 [17] ZHANG, P., KANG, M., HU, Y. (2013). Influence of layered zinc hydroxide nitrate on thermal properties of paraffin/intumescent flame retardant as a phase change material. J. Therm. Anal. Calorim. 112 (3), 1199–1205. https://doi.org/10.1007/s10973-012-2684-9;

[18] INABA, H., TU, P. (1997), Evaluation of thermophysical characteristics on shape-stabilized paraffin as a solid-liquid phase change material. Heat Mass Transf. 32 (4), 307–312. https://doi.org/10.1007/s002310050126;

[19] GIRO-PALOMA, J., KONUKLU, Y., FERNANDEZ, A.I. (2015), Preparation and exhaustive characterization of paraffin or palmitic acid microcapsules as novel phase change material. Sol. Energy. 112, 300–309. https://doi.org/10.1016/j. solener.2014.12.008;

[20] QIU, X., LI, W., SONG, G., CHU, X., TANG, G. (2012), Fabrication and characterization of microencapsulated n-octadecane with different crosslinked methylmethacrylatebased polymer shells. Sol. Energy Mater. Sol. Cells. 98, 283–293. https://doi.org/10.1016/j.solmat.2011.11.018;

[21] L., TAO, Q., ZHANG, S., WANG, S., ZHANG, J., WANG, S., WANG, Z., ZHANG, Z. (2012), Preparation, characterization and thermal properties of micro-encapsulated phase change materials. Sol. Energy Mater. Sol. Cells. 98, 66–70. https://doi.org/10.1016/j.solmat.2011.09.020;

[22] ZHOU, X., CHEN, W., CHAO, M., LIAO, G. (2013), The study of thermal decomposition of 2-bromo-3,3,3-trifluoropropene and its fire-extinguishing mechanism. J. Fluor. Chem.153, 101–106. https://doi.org/10.1016/j.jfluchem.2013.05.008;

[23] DU, X., WANG, S., DU, Z., CHENG, X., WANG, H. (2018), Preparation and characterization of flame-retardant nanoencapsulated phase change materials with poly(methylmethacrylate) shells for thermal energy storage. J. Mater. Chem. A. 6 (36),17519–17529. https://doi.org/10.1039/C8TA07086E;

[24] XU, L., WANG, J., YANG, R. (2017), A new flame retardance strategy for shape stabilized phase change materials by surface coating. Sol. Energy Mater. Sol. Cells. 170, 87–94. https://doi.org/10.1016/j.solmat.2017.05.037;

[25] XU, L., LIU, X., AN, Z., YANG, R. (2019), EG-based coatings for flame retardance of shape stabilized phase change materials. Polym. Degrad. Stab. 161, 114–120. https://doi.org/10.1016/j.polymdegradstab.2019.01.020;

[26] FANLONG, Z., QIANQIAN, F., RANGTONG, L., BAOGANG, Y., YU, Z. (2015), Enhancing the Thermal Protective Performance of Firefighters’ Protective Fabrics by Incorporating Phase Change Materials. Fabr. Text. East. Eur. 23, 68–73;

[27] CARDOSO, I., ROCHA GOMES, J. (2009), The application of microcapsules of PCM in flame resistant non-woven materials. Int. J. Cloth. Sci. Technol. 21 (2/3), 102–108. https://doi.org/10.1108/09556220910933826;

[28] KOLAITIS, D.I., ASIMAKOPOULOU, E.K., FOUNTI, M.A., VALLERENT, S., FLORENCE, C. (2013), Gypsum plasterboards enhanced with phase change materials: A fire safety assessment using experimental and computational techniques. MATEC Web Conf. 9, 06002. https://doi.org/10.1051/matecconf/20130906002;

[29] McLAGGAN, M.S., HADDEN, R.M., GILLIE, M. (2018), Fire Performance of Phase Change Material Enhanced Plasterboard. Fire Technol. 54 (1), 117–134. https://doi.org/10.1007/s10694-017-0675-x;

[30] McLAGGAN, M.S., HADDEN, R.M., GILLIE, M. (2017), Flammability assessment of phase change material wall lining and insulation materials with different weight fractions. Energy Build. 153, 439–447. https://doi.org/10.1016/j.enbuild.2017.08.012;

[31] CALOTA, R., POP, O., BODE, F., CROITORU, C., SERAFIM, A., BARBULESCU, A., DAMIAN, C., & TEFAS, L. (2024), A novel concept of nano-enhanced phase change material. Materials, 17(17), 4268. https://doi.org/10.3390/ma17174268;

[32] CROITORU, C., BODE, F., CALOTA, R., BERVILLE, C., & GEORGESCU, M. (2024), Harnessing nanomaterials for enhanced energy efficiency in transpired solar collectors: A review of their integration in phase-change materials. Energies, 17(5), 1239. https://doi.org/10.3390/en17051239.

Autori:

drd. ing. Emanuil-Petru OVADIUC ‒ Academia de Politie „Alexandru Ioan Cuza”, Facultatea de Pompieri

conf. univ. habil. dr. ing. Razvan CALOTA, prof. univ. dr. ing. Ilinca NASTASE ‒ Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, Facultatea de Inginerie a Instalatiilor

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 220 – decembrie 2024, pag. 72-74, 76