CORNEL&CORNEL TOPOEXIM: Conservarea si reutilizarea adaptativa a patrimoniului industrial romanesc ca solutii de arhitectura circulara (II)

(continuare din nr. 220 ‒ decembrie 2024)

MODELE DE REUTILIZARE ADAPTATIVA A PATRIMONIULUI INDUSTRIAL ROMANESC 

Studiile de caz au fost selectate din doua orase mari ale Romaniei (Bucuresti si Timisoara) care detin monumente industriale valoroase ce au fost incluse in procese de conversie functionala.

Ca urmare a dezvoltarii urbane accelerate, manifestata prin evolutia rapida a serviciilor pe fondul dezindustrializarii, si a necesitatii de a construi noi zone rezidentiale, se remarca o presiune asupra monumentelor istorice industriale localizate mai ales in orasele mari de la nivel national, ca urmare a suprafetei mari ocupate de acestea si a localizarii favorabile in arealele centrale si pericentrale urbane. Unele fabrici vechi din cadrul celor doua orase au fost demolate, pe amplasamentul lor fiind realizate proiecte de dezvoltare imobiliara, cladiri de birouri si complexe comerciale: in Bucuresti: fabricile Baneasa (morarit si panificatie, a carei activitate a fost relocata in Buftea) [13], Solaris (ulei), Lemaitre/Timpuri Noi (compresoare, pompe si materiale de instalatii) [9]; in Timisoara: fostul combinat Solventul, fabrica de ciorapi, fabrica de ciocolata Kandia, fabrica de fibre de lana I.S.L.A. (din intreg complexul industrial mai este pastrat doar sediul administrativ), fabrica de palarii Paltim s.a.

Acestora li se adauga reutilizari adaptative ale elementelor de patrimoniu industrial care pun in evidenta valentele istorice, arhitecturale, culturale, estetice si corespund nevoilor socio-culturale ale comunitatii locale.

In municipiul Bucuresti, unul dintre cele mai importante proiecte de reutilizare adaptativa a unei cladiri de patrimoniu industrial vizeaza fosta Bursa de Marfuri (fig. 3, 4), proiectata in 1894 de arhitectul si criticul de arta italian Giulio Magni, ca parte a ansamblului Vamei Bucuresti ‒ Antrepozite. Ansamblul industrial mai includea in structura sa o alta cladire administrativa, patru depozite si unul dintre primele castele de apa construite in Romania [14]. Construirea acestui ansamblu de cladiri industriale cu rol administrativ si de depozitare a fost gandita alaturi de alte proiecte (ex. Hala Traian) de catre primarul Nicolae Filipescu cu scopul de a moderniza orasul capitala al Romaniei [14].

Fig. 3: Cladirea fostei Burse a Marfurilor reprezentata intr-o carte postala (finele secolului al XIX-lea). Sursa: The Ark [14]

Fig. 4: Cladirea fostei Burse a Marfurilor – model pozitiv de restaurare si reutilizare adaptativa a patrimoniului industrial. Sursa: MERCIU C. (2022)

Edificiul fostei Burse a Marfurilor s-a numarat printre putinele cladiri ale vechiului cartier Uranus care nu au fost demolate in perioada comunista (anii ’80). De altfel, dupa 1983, fosta cladire industriala administrativa a servit drept loc de organizare a santierului creat pentru construirea Casei Poporului / Palatul Parlamentului [14].

In martie 1990, cladirea a fost afectata de un incendiu si a fost abandonata timp de 16 ani. Fostul ansamblu industrial a trecut, segmentat, in proprietate privata. In 2006, cladirea fostei Bursei de Marfuri a fost cumparata de arhitectul Teodor FROLU, care la scurt timp a inceput reabilitarea acesteia impreuna cu arhitectul Mario KUIBUS, in cadrul biroului de arhitectura Re-Act Now Studio. Aprobarea proiectului de regenerare a durat aproximativ 8 luni, iar construirea sa, 2 ani. Investitia pentru restaurarea cladirii si reconstructia interioara a acesteia, necesara ca urmare a starii avansate de degradare, a fost in valoare de 3,5 milioane de euro [14]. Dupa finalizarea procesului de restaurare, cladirea ‒ renumita actualmente ‒ „The Ark” gazduieste spatii expozitionale (fig. 5a, b) si birouri pentru firme din domeniul publicitatii, arhitecturii si altor industrii creative (fig. 5b).

Fig. 5: Reutilizarea cladirii fostei Burse a Marfurilor – a, b: spatii expozitionale, c: sedii de birouri industrii creative. Sursa: MERCIU C. (2022)

Planul de restaurare a cladirii a fost gandit de arhitecti pornind de la ideea de a imbina viziunea initiala a arhitectului italian Giulio Magni si istoria cladirii cu viziunile personale pentru a folosi la maximum potentialul monumentului industrial, cu posibilitati multiple de conversie functionala, si spatiul generos al acestuia (2.500 m²). Pornind de la un exemplu de arhitectura industriala de secol XXI, in contrast cu cea de sfarsit de secol XIX, viziunea arhitectilor a fost de a utiliza pereti din profile de sticla si a pastra la vedere, in toata cladirea, betonul aparent si instalatiile [14] (fig. 5a, b).

Unul dintre cele mai recente proiecte de reutilizare adaptativa a patrimoniului industrial bucurestean este Hala Laminor, construita in 1938 dupa planurile arhitectului roman Horia Creanga. Hala Laminor a facut parte din Uzina Malaxa, realizata la initiativa industriasului Nicolae Malaxa in perioada interbelica. Hala Laminor are o valoare arhitecturala considerabila ca urmare a modalitatii de proiectare si construire: lungime mare a fronturilor, care sunt tratate in aceeasi maniera arhitecturala, cu parament din caramida aparenta, ceea ce-i confera halei monumentalitate si o estetica deosebita. Dimensiunile impresionante (180/300 m) au fost impuse de conditionarile tehnologice. Hala fabricii are o structura metalica realizata de Uzinele de fier si Domeniile Resita [15]. In perioada comunista, intregul ansamblu industrial a fost nationalizat si a fost redenumit Uzinele 23 August ‒ Republica. Dupa 1990, activitatea industriala s-a diminuat considerabil si hala a devenit nefunctionala [15]. In 2015, Hala Laminor a fost cumparata de Primaria Sectorului 3 si recent a fost derulat procesul de conservare si reutilizare adaptativa, care nu a fost complet incheiat. O parte a Halei Laminor este deschisa publicului larg pentru diferite evenimente culturale (concerte, expozitii) sau comerciale (din 2023, aici se desfasoara un Targ de Craciun organizat de Primarie)..

Fig. 6: Hala Laminor inainte de restaurare. Sursa: MERCIU C. (decembrie 2017)

Fig. 7 a, b: Hala Laminor dupa restaurare: elementele originale (structura metalica si luminatorul) au fost conservate. Sursa: MERCIU C. (noiembrie 2024)

Municipiul Timisoara, al treilea oras ca marime la nivel national, se evidentiaza printr-un numar mare si variat de cladiri de patrimoniu industrial, ca urmare a faptului ca evolutia orasului a fost mult timp legata de cea a industriei [17]. Unul dintre primele proiecte de reutilizare adaptativa a cladirilor industriale vechi din Timisoara a fost transformarea unei parti din primul depozit de tramvaie in Muzeul Transportului Public „Corneliu Miklosi” in 2007. Inginerul Corneliu Miklosi a avut o contributie deosebita la dezvoltarea companiei de transport public din Timisoara [16].

Importanta amenajarii muzeului in cadrul unuia dintre depozitele de tramvaie este conferita pe de o parte de valoarea tehnologica a exponatelor (tramvaie vechi utilizate in Timisoara pentru transport public); semnificatia istorica rezida in faptul ca Timisoara a fost primul oras din Romania cu serviciu de transport urban realizat cu ajutorul tramvaiului tras de cai, in 1869; 30 de ani mai tarziu a fost introdus tramvaiul electric [17]. Pe de alta parte, importanta muzeului este relationata si cu reutilizarea adecvata a unei vechi cladiri industriale, tip hala cu structura metalica, cu certa valoare arhitecturala si estetica, care, datorita dimensiunilor si formei sale, se preteaza ca spatiu expozitional pentru tramvaiele vechi care au circulat in Timisoara (fig. 8 a, b).

Fig. 8: Depoul de tramvaie nr. 3 din Timisoara amenajat ca Muzeu al Transportului Public „Corneliu Miklosi”. Sursa: MERCIU G. (iulie 2021)

Fabrica de bere Timisoreana este o alta cladire industriala reprezentativa pentru municipiul Timisoara atat din punct de vedere arhitectural (fig. 9), cat si ca valoare istorica (fiind cea mai veche fabrica de bere din Romania; o prima fabrica de bere a fost atestata din 1718) [18]. Fabrica este localizata in cartierul Fabric, unul dintre cele mai vechi cartiere ale orasului, a carui denumire provine de la numarul mare de unitati industriale care au fost construite in limitele sale. Ansamblul industrial include mai multe cladiri de productie care se remarca din punct de vedere arhitectural (fig. 9).

Fig. 9: Fabrica de bere Timisoreana – exemplu de arhitectura industriala. Sursa: MERCIU G. (iulie 2021)

Una dintre cladiri a fost amenajata ca muzeu in care sunt exponate ce fac trimitere la vechimea procesului de fabricare a berii in capitala Banatului Romanesc. Muzeul din incinta ansamblului industrial poate fi vizitat doar 3 zile pe an, cu ocazia defasurarii evenimentului Zilele Orasului Timisoara.

CONCLUZII 

Problematica siturilor si cladirilor de patrimoniu industrial este de importanta actuala in contextul marcat de schimbarile accelerate in plan economic la nivelul oraselor, schimbari inregistrate pe fondul dinamicii urbane (dezindustrializare, tertiarizare).

Bucuresti si Timisoara sunt doua centre urbane mari care au inregistrat o dinamica a reutilizarilor monumentelor industriale sub impactul factorilor de dezvoltare urbana (dinamica accelerata a serviciilor, noi proiecte rezidentiale). Monumentele industriale selectate ca studii de caz reprezinta modele de bune practici de reutilizare adaptativa, constituindu-se ca repere de solutii de arhitectura circulara la nivel national.

BIBLIOGRAFIE 

[1] ANDRIEUX, J-Y. (2020). Industrial heritage: a new cultural issue. Encyclopedie d’histoire numerique de l’Europe. Disponibil la: https://ehne.fr/en/encyclopedia/themes/arts-in-europe/monument/industrial-heritage-a-new-cultural-issue;

[2] CASANELLES, E., DOUET, J. (2012). Conserving industrial artefacts. In J., DOUET (ed.), Industrial Heritage Re-Tooled. The TICCIH Guide to Industrial Heritage Conservation (195-200). Routledge;

[3] IFKO, S. (2017). Protection and authenticity and integrity of industrial heritage ‒ sites, in reuse projects. In S., IFKO, & M., STOKIN (eds.), Protection and reuse of industrial heritage: Dilemmas, problems, examples (45-57). ICOMOS Slovenia;

[4] MERCIU, F.-C. (2024). Introduction. Complexity of industrial heritage versus a multifaceted approach (pp. 11-47). In F.-C., MERCIU (ed.), Industrial heritage, a multifaceted approach. Editura Universitara, Romania;

[5] C., PAUNESCU, C., DOROBANTU, M., & MERCIU, G.L. (2022). Assessing the value of railway heritage for sustainable development: the case study of the Oravita ‒ Anina railway, Romania. Sustainability, 14(20), 13262;

[6] TICCIH (2003). The Nizhny Tagil Charter for the Industrial Heritage;

[7] IAMANDESCU, I. (2020). Inventarierea ‒ un prim pas determinant in protejarea patrimoniul industrial /The Inventory ‒ a crucial first step in industrial heritage protection. Transsylvania Nostra, 3, 20-25;

[8] GRIGORESCU, I., DUMITRICA, C., DUMITRASCU, M., MITRICA, B., & DUMITRASCU, C. (2021). Urban development and the (re)use of the Communist-built industrial and agricultural sites after 1990. The showcase of Bucharest ‒ Ilfov development Region. Land, 10(10), 1044;

[9] MERCIU FLORENTINA-CRISTINA, PAUNESCU C., MERCIU G.-L., VINTILA MARIAN-ANDREI (2024). The dynamics of adaptive reuse of the Romanian industrial heritage in the context of urban planning. Proceedings of International Conference Knowledge-based Organization, vol. XXX, iss. 2;

[10] KISIEL P. (2019). Unwanted inheritance? Industrial past as the EU heritage. International Journal of Heritage Studies, 26, 7, 652-666;

[11] OEVERMANN, H. (2020). Good practice for industrial heritage sites: systematization, indicators, and case. Journal of Cultural Heritage Management Sustainable Development, 10(2), 157-171;

[12] CARDOSO DE MATOS, A., DE LIMA LOURENCETTI, F. (2021). Reusing railway infrastractures in the spirit of circular theory. A contribution to an operational concept. Vitruvio International Journal of Architecture Technology and Sustainability, 6(1), 13-23;

[13] MERCIU, F.-C. (2021). Industrial heritage in Bucharest between recognition, preservation, and enhancement. Transsylvania Nostra Journal, 1, 2-11;

[14] Proiectul The Ark, https://theark.ro/despre-noi/;

[15] NEMTEANU, R. (2018). Hala Laminor a Uzinelor Malaxa, o sansa de restaurare pentru patrimoniul industrial interbelic. Revista Arhitectura, https://arhitectura-1906.ro/2018/10/hala-laminor-a-uzinelor-malaxa-o-sansa-de-restaurare-pentru-patrimoniul-industrial-interbelic/;

[16] PASCU G. (2018). Patrimoniul industrial intre intelegere, acceptare si lipsa de coerenta. Architecture and Urbanism, disponibil la: https://turdearhitectura.ro/en/blog/patrimoniul-industrial/;

[17] BALTEANU D. (2019). Povestea celor 77 de ani de cand avem firobuz la Timisoara. Care a fost prima linie, in forma de potcoava, si ce modele au circulat de-a lungul timpului. Opinia Timisoarei, disponibil la: https://www.opiniatimisoarei.ro/povestea-celor-77-de-ani-de-cand-avem-firobuz-la-timisoara-care-a-fost-prima-linie-in-forma-de-potcoava-si-ce-modele-au-circulat-de-a-lungul-timpului-foto/15/11/2019;

[18] Spot Heritage Timisoara, Fabrica de bere, https://spotlight-timisoara.eu/pf/fabrica-de-bere/.

Autori:

Florentina-Cristina MERCIU ‒ Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geografie, Departamentul Geografie Umana si Economica, Centrul Interdisciplinar de Cercetari Avansate in Dinamica Teritoriala

Cornel PAUNESCU ‒ Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Geologie si Geofizica, Centrul de Cercetare Geomatica | Cornel&Cornel Topoexim SRL

George L. MERCIU ‒ Cornel&Cornel Topoexim SRL

www.topoexim.ro

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 221 – februarie 2025, pag. 42-45