RESTITUIRI: Consiliul Tehnic Superior (XV). Constructiile publice aprobate de Consiliul Tehnic Superior intre anii 1918-1944

(Continuare din nr. 218 – octombrie 2024)   

Constructia de locuinte

„Locuinta pregateste viitorul psihic si fizic al unui popor” ‒ iata un adevar pe care ar trebui sa nu-l mai uitam.

In intrecerea popoarelor pe caile civilizatiei si progresului, mai ales in urma Primului Razboi Mondial, cele mai impresionante realizari au fost facute de tarile occidentale, in directia locuirii populare. Fiecare tara a actionat, dupa propria conceptie, fata de trecutul sau si in raport cu viitorul structurii sociale proprii. Aproape toate aceste tari, insa, au studiat amanuntit aceasta permanenta problema a locuintei.

Dar, ca si in alte tari, pentru a incerca rezolvarea cu folos a acestei probleme, corpul nostru tehnic a inteles la inceputul anilor ’20 sa mobilizeze constiinta tuturor celor ce intelegeau si se pricepeau sa faca ceva prin forte unite, cu o directie unica cu un program statornic.

Si un rol aparte i-a revenit Consiliului Tehnic Superior, chemat sa-si aduca experienta si cunostintele profesionale la gasirea unor solutii practice in acest domeniu. S-a dorit, atunci, chiar sa se intocmeasca „un catehism al locuintei romanesti”. As aminti cateva dintre proiectele privind locuintele, cercetate de Consiliul Tehnic Superior de-a lungul timpului:

• proiectul referitor la cladirile tip locuinte pentru functionari ce urmeaza a se construi de Casa Muncii din Ploiesti (Jurnalul 251 din 6 sept. 1927);
• proiectul pentru constructia de locuinte ieftine in orasul Timisoara (Jurnalul 315 din 19 octombrie 1927);
• propunerea inginerului Henri Coanda cu privire la constructia de locuinte ieftine (Jurnalul 389 din 11 ianuarie 1928);
• proiect pentru constructia unor blocuri de locuinte la Scoala Superioara de Razboi (Jurnalul 60/20 iulie 1939);
• constructia a 92 de locuinte muncitoresti de catre Casa Constructiilor pe terenul din Vatra Luminoasa (Jurnalul 46 din 16 august 1940).

O incercare organizata pentru elaborarea unor politici privind constructia de locuinte ieftine a avut loc abia in anul 1941. Atunci, Consiliul Tehnic Superior, in sedinta din 11 iunie 1941, examinand aceasta chestiune, a fost de parere sa se instituie o comisie a carei componenta a indicat-o si al carui rol era sa studieze si sa indice solutiunea problemei locuintelor ieftine in legatura cu latura financiara, economica, tehnica si urbanistica a chestiunii. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 1732/1942, fila 200)

Comisia a fost numita prin Decizia nr. 41985/1941 a ministrului Lucrarilor Publice, Constantin Busila, si era alcatuita din: presedinte ‒ inginerul N. Caranfil si membri ‒ inginerul Stefan Mihailescu, profesorii arhitecti Duiliu Marcu si Cristofi Cerkez, inginerul D. Stoica, inginerul I. Tomescu, arhitectul Ghe. Negoescu.

Dupa cateva luni, ei au elaborat un Memoriu referitor la problema construirii de locuinte in Romania, pe care l-au inaintat Ministerului la data de 3 octombrie 1941, spre avizare. Ca urmare, memoriul va fi examinat in sedintele din 5, 12, 18, 26 martie, 1 aprilie si 6 mai 1942, de membrii Consiliului Tehnic Superior, care vor incheia Jurnalul nr. 26 din 6 mai 1942 prin care se precizau pasii ce urmau sa fie facuti de institutiile implicate in materializarea politicii privind constructia de locuinte ieftine. Jurnalul este semnat de presedintele Gh.T. Nicolau si membrii I. Andriescu-Cale, C. Antoniu, I. Busila, T. Atanasescu, I. Demetrescu, D. Germani, D. Marcu, R. Oprean, C. Nanescu, G.D. Rosianu, Gr. Vasilescu, C. Iotzu, N. Profiri. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 1732/1942, fila 197)

Memoriul supus analizei cuprindea 7 capitole, si anume:

Cap. I ‒ Realizari de pana acum in Italia, Franta, Belgia, Anglia si Germania in domeniul locuintelor ieftine;

Cap. II ‒ Date statistice din Romania asupra starii actuale a locuintelor din mediul rural si urban;

Cap. III ‒ Evaluarea necesitatilor de locuinte in Capitala, in mediul urban si rural din Romania;

Cap. IV ‒ Elemente pentru sistematizarea unui program de locuinte ieftine;

Cap. V ‒ Finantarea;

Cap. VI ‒ Elemente pentru partea tehnica a planului national de constructii;

Cap. VII ‒ Sugestii pentru legiferarea planului national de locuinte.

In urma sedintelor din 5, 12 si 18 martie 1942, Consiliul Tehnic Superior a hotarat sa ceara informatii si de la Regia Autonoma CFR, Administratia Centrala P.C.A., Directia Generala P.T.T., Banca Nationala a Romaniei si Casa Autonoma a Monopolurilor, asupra modului cum a fost rezolvata pana la acea data, de acele administratii, problema locuintelor ieftine pentru lucratorii si functionarii lor, si asupra programului lor de viitor. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 1732/1942, fila 202)

De asemenea, in sedinta de la 1 aprilie 1942, Consiliul a luat cunostinta de expunerea profesorului arhitect Duiliu Marcu referitoare la urmatoarele capitole de ordin general:

1. Hotararea de principiu a Guvernului sau a unei Comisiuni Interministeriale asupra politicii locuintei ieftine in tara noastra;
2. Rolul Ministerului Lucrarilor Publice ca organ superior tehnic din directive si control;
3. Rolul unui oficiu central de finantare sau al unei societati de credit pentru locuinte, ca organ semioficial (Casa Autonoma);
4. Rolul initiativei particulare ca organ de executie;
5. Consideratii asupra spiritualitatii romanesti, in legatura cu problema locuintelor si cu specificul romanesc.

Actualitatea gandurilor profesorului arhitect Duiliu Marcu asupra spiritualitatii romanesti, in legatura cu problema locuintelor, ne determina s-o prezentam integral:

(f 531) Nu putem incheia aceste randuri, fara a nu aminti in treacat macar si de aspectul filozofic al problemei locuintelor. Noi credem ca estetica casei populare de maine trebuie sa fie compatibila cu frumusetea poeziei noastre populare si artelor populare in general.

Fara a pretinde ca solutiile de ansamblu sa corespunda spiritualitatii zisului spatiu mioritic – putem sustine ca ele trebuie sa se incadreze ideologiei semanatoriste; sa reflecteze – sa radieze gandirea nationalista.

Fiind vorba de locuirea a zeci de mii de familii romanesti, credem ca este momentul ca solutiile ce se vor gasi sa nu fie numai de ordin tehnic si artistic, ci si de ordin general cultural. Sa se profite de ocazie pentru a se intari cultul solidaritatii nationale prin traditie!

Influentarilor apusene de valuta forte – cu totul straine de spiritualitatea viitorilor improprietariti – sa se substituie modeste creatiuni de specific romanesc autentic, bazat pe traditie.

Ceea ce poate face un particular – sau ceea ce poate concepe atunci cand este vorba de arhitectura monumentala (f 532) – asezati in centrele suprapopulate ale oraselor, – nu poate fi admis cand ni se cere sa executam – la extremitatile si in afara oraselor – in mijlocul naturii pe vaste terenuri, ieftine, cuiburile in care natia romana isi va creste copiii sai.

Evident ca noi nu putem fi profeti, dar avem intuitia ca in acest moment natia noastra cata noi orientari sufletesti!

In framantarile intelectuale care vor urma, noi socotim ca prezenta traditiei, ca si cultul etnicului – vor fi absolut necesare. O reintoarcere catre acestea pare cu totul necesara.

Este stiut ca unul din faptele cele mai caracteristice ale poporului nostru este acela de a fi creat o bogata, o unica civilizatie sateasca. S-a spus de catre sociologi ca la baza civilizatiei romanesti sta satul.

Respingand ideea ce ni s-ar putea atribui ca am dori sa transformam mediul nostru urban in mediu rural, nu putem sa nu facem aceasta observatie anume ca miile de locuinte noi ar putea fi grupate – dupa conceptia vietii la sate – ca adevarati sateliti de specific romanesc, – asezate in jurul oraselor mari.

Daca pana in prezent, cladirile de la orase au fost executate intr-o alta spiritualitate decat cele de la sate – si lipsite, de cele mai multe ori, de orice legatura etnica cu acestea – cred ca s-ar putea profita de aceasta ocazie pentru a se crea in mod natural si armonic legatura intre sat si oras.

Periferiile oraselor noastre s-ar putea astfel transforma in „sate gradina” croite dupa cele mai severe reguli urbanistice – cu piete publice sau centre civice, – dar de cel mai autentic specific romanesc.

Iata problema care se pune astazi urbanistilor nostri. De aceea noi credem – dupa atata experienta pe care ne-au dat-o anii, – ca modestia si umanismul nostru romanesc vor fi intotdeauna refractare ideii de block, cel putin pentru patura semirurala a muncitorimii si micii burghezii – care, desi munceste si produce la orase traind viata artificiala moderna a acestor centre urbane, viseaza si ii este dor de „frunza verde de bujor” din gradinita sa proprie! – catre care-i sunt duse gandurile cele mai curate!

Cultul naturii pe care-l are poporul romanesc, sadit in suflet, nu trebuie sa fie neglijat, ci transformat intr-un potential datator de fericire.

In mareata perspectiva pe care prezentul o deschide natiunii Romane, problema aceasta va fi atat de importanta incat credem ca azi mai mult ca oricand va trebui sa croim drumuri noi, care sa permita oamenilor de maine sa traiasca intr-o stransa comunitate sufleteasca cu acei de ieri!

Niciodata nu s-a cerut, mai mult ca azi, acest imperativ categoric national „intarirea traditiei”.

De aceea terminam cu aceste cuvinte: sa salvam casa noastra populara si modesta de „incercuirea imitatiilor straine” si sa o asezam pe un fagas al nostru propriu.

Preocuparile noastre de a stabili o spiritualitate romaneasca insa nu trebuie sa fie doar o dogma scolastica – sau o preocupare de sens platonic, ci ca o adevarata necesitate de Stat – ca o realitate inchinata vietii noastre nationale si tendintelor ei mereu actuale, indreptate catre progres – eliberata din subconstient si transformata in potential national.

Sa lasam deci altora teoriile desarte – si solutiunile de imitatie straina – sau sa le examinam ca simple teorii, iar in practica – mai inainte de a fi buni constructori sau buni arhitecti – sa fim buni romani. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 1748/1942, fila 531, 532, 533)

Ulterior in sedinta din 6 mai 1942, Consiliul a luat cunostinta si de raspunsurile Bancii Nationale a Romaniei, Casei Autonome a Monopolurilor si Directiei Lucrarilor Noi din Directia Generala CFR, dar si de memoriul asupra locuintei rurale din Romania trimis de profesorul dr. I. Balteanu, directorul Institutului de Igiena si Sanatate Publica din Iasi.

Examinand problema locuintelor ieftine in Romania si tinand seama de expunerile facute prin memoriile primite, Consiliul Tehnic Superior a observat ca sunt patru factori ce trebuie sa contribuie la solutionarea problemei in cauza, si anume:

I  . Statul, ca organ superior de initiativa si de directive la nivel national;

II. Ministerul Lucrarilor Publice, ca organ oficial tehnic, care face legatura cu guvernul;

III. Oficiul de finantare, ca organ semi-oficial, autonom de finantare;

IV. Initiativa particulara, ca factor de executie. (A.N., Fond: M.L.P. – C.T.S., dosar 1732/1942, fila 204)

Se arata necesitatea unei legiferari speciale in acest domeniu, care trebuia sa cuprinda ca obiective principale:

1. stabilirea conditiilor planului pentru constructia de locuinte ieftine, dupa normele prezentate in memoriu;
2. stabilirea normelor in care comunele si statul conlucreaza la infiintarea de noi cartiere de locuinte;
3. „degrevari fiscale si usurari speciale” pentru constructia de locuinte ieftine;
4. crearea unui regim special pentru cumpararea, acordarea de credite ipotecare, garantii si urmarire in caz de neplata;
5. obligatiile beneficiarilor de case finantate prin acest program;
6. avantaje fiscale pentru intreprinderile care ajuta prin imprumut pe lucratorii lor pentru a-si construi case;
7. infiintarea unui institut special care sa se ocupe de toate aspectele financiare, de la acordare de credite pana la vanzare si recuperarea in caz de neplata;
8. infiintarea unui organism special, de exemplu o Casa Nationala de Locuinte, care sa aplice politica statului fixata prin lege.

Amintesc ca, cunoscand aceste idei, in perioada 1997-2000, cat am coordonat Ministerul Lucrarilor Publice, am creat Agentia Nationala de Locuinte, care functioneaza si astazi. Din pacate, in prezent nu este suficient sprijinita de administratiile centrale si locale pentru a construi locuinte pentru tineri si cei cu venituri medii, la preturi corecte.

(va urma)

 Autor:

acad., prof. ing. Nicolae NOICA

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 222 – martie 2025, pag. 59-61