Biblioteca tehnica: Experimentarea si monitorizarea structurilor din beton armat

Experimentul este in relatie directa cu teoria, in toate domeniile stiintei si activitatii umane.

In cazul structurilor proiectate sa reziste la cutremure majore, sunt necesare experimentari si inregistrari, decisive in anumite situatii. Un exemplu il constituie inregistrarea cutremurului din 4 martie 1977, care a condus la schimbari semnificative ale teoriei si normelor de proiectare din Romania.

Experimentul poate sa valideze, sa propuna imbunatatiri, sau uneori sa invalideze o solutie de proiectare a structurii de rezistenta.

Echilibrul intre experiment si teorie, in cazul unui material eterogen ‒ cum este betonul armat ‒ trebuie realizat de catre proiectant si cercetator, care vor lua decizia pentru o eventuala experimentare, mai ales in cazul constructiilor ce se realizeaza conform unor proiecte unicat complexe, proiecte tip sau refolosibile. Incercarile si experimentarile se efectueaza atat pe materiale cat si pe elemente sau pe structuri la scara naturala, pe modele la diferite scari, cu incarcari lente sau dinamice, cu diferite dispozitive si platforme seismice. Pot rezulta necesare experimentari pe grinzi, stalpi, pereti structurali, imbinari de rezistenta sau pe intreaga structura.

Aceasta activitate se desfasoara in institute de cercetare si centre de cercetare din universitati, care dispun de baza materiala (standuri, dispozitive, pereti si cadre de reactiune, platforme seismice, aparatura, lanturi de masura, sisteme de achizitii si prelucrarea datelor).

Este dificila, din punct de vedere tehnic, incercarea pana la rupere a unei structuri de dimensiuni mari la scara naturala. De aceea, este necesara sintetizarea cunostintelor acumulate privind rezultatele din experimentari anterioare, pentru a putea realiza o evaluare globala a unei anumite situatii.

Sunt necesare si experimentari care privesc cercetarea fundamentala, plecand ‒ in cazul structurilor din beton armat ‒ de la observatii si ipoteze de comportare si de calcul. Experimentul va dovedi ce este adevarat si ce este discutabil in ipoteze.

Niciunul dintre materialele de constructii, cu exceptia betonului armat, nu a cunoscut o asemenea implicare a experimentului in investigarea fenomenelor de comportare sub diferite solicitari. In acest sens, cercetarea experimentala contribuie la dezvoltarea teoriei si normelor de proiectare, prin perfectionarea metodologiilor si tehnicilor de incercari specifice.

Experimentul trebuie sa fie efectuat de specialisti care poseda cultura tehnica fundamentala, dublata de cunoasterea teoretica profunda a domeniului ‒ structurile antiseismice din beton armat.

Experimentarea si monitorizarea structurilor din beton armat, editia a II-a, elaborata de dl prof. univ. dr. ing. Paul POPESCU ‒ cercetator stiintific gr. I si lansata oficial la finalul lui 2024 (NOTA REDACTIEI), prezinta in mod concis componenta experimentala in procesul de conceptie ‒ proiectare ‒ executie ‒ monitorizare a structurilor.

Problemele complexe sunt prezentate condensat, considerandu-se cunoscute bazele teoretice (de exemplu similitudinea, rezolvarea ecuatiei miscarii seismice in domeniul neliniar etc.). In acest mod s-a asigurat parcurgerea rapida, prin relevarea unor aspecte esentiale analizate de autor,pentru a indruma cercetatorii si doctoranzii in rezolvarea problemelor specifice. Au fost inlocuite sau completate parti ale lucrarii din editia 2002, tinand seama de stadiul prezent al cunostintelor.

Metodologii de experimentare a elementelor si structurilor din beton armat supuse la actiuni de tip seismic

Lucrarea prezinta analizarea critica si sintetizarea principalelor tehnici si metode experimentale utilizate in studiul comportarii elementelor si structurilor din beton armat; analiza este facuta din punctul de vedere al specialistilor in calculul si analiza structurala, punandu-se accent pe comportarea structurilor in domeniul postelastic.

Ponderea considerabila a componentei experimentale pentru realizarea in conditii de siguranta a structurilor din beton armat este datorata incertitudinilor calculelor teoretice, bazate pe ipoteze simplificate, care au necesitat validarea lor. Un exemplu concludent il constituie comportarea defectuoasa a stalpilor scurti la structurile in cadre, pusa in evidenta mai intai de cutremure, ulterior de experimentari, care au condus la abordarea teoretica corespunzatoare.

Experimentarile efectuate in laboratoare de cercetare dotate cu dispozitive (standuri de incercare, pereti de reactiune, prese hidraulice) si aparatura mecanica, electrica si electronica au permis inregistrarea comportarii in toate etapele (domeniul elastic, fisurare, curgerea si alunecarea armaturilor, cedare prin rupere sau pierderea stabilitatii). In acest mod, se pot efectua comparatii cu calcule bazate pe teoria betonului armat si teoria structurilor. Spre exemplu, la incercarea unei grinzi din beton armat sau beton precomprimat (dispunand de rezultatele incercarilor de rezistenta pe beton si pe armaturi la data incercarii grinzii), se poate calcula momentul incovoietor maxim de control la fisurare si la rupere, care se compara cu momentul incovoietor determinat la experimentare, util pentru validarea proiectului.

Cercetarile experimentale in acest domeniu se valorifica prin proiectare si prin reglementari tehnice. Autorul considera ca sunt necesare si unele cercetari cu caracter fundamental, care conduc la largirea sferei cunostintelor (spre exemplu, legea de comportare la compresiune a otelului din armaturile de rezistenta).

In afara cercetarilor experimentale care au ca scop verificarea si validarea metodelor de calcul structural, sunt necesare si incercari cu rezultat rapid, pentru a introduce in proiectare elemente sau subansambluri structurale de conceptie noua (noduri de cadru, prefabricate, imbinari de rezistenta la pereti structurali prefabricati, fundatii prefabricate). Sunt importante si incercarile de rutina, pentru verificarea constantei calitatii de executie.

Inginerii structuristi realizeaza proiectele conform reglementarilor tehnice in vigoare, reglementari care sufera transformari conform stadiului cunostintelor. In Romania, se pot da ca exemple normativul de proiectare antiseismica P 13/1963, P 13/1970, urmat de P 100/1978, P 100/1981, P 100/1992, P 100/2006 (si comentariile), P 100/2013, precum si normativele si codurile pentru proiectarea structurilor cu sisteme in cadre din beton armat,pereti structurali si sistemul dual (cadre + pereti). Trebuie cunoscut si asimilat in masa inginerilor ca aceste reglementari au la baza rezultatele cercetarilor experimentale, pe plan mondial si in tara noastra, efectuate de cercetatori si cadre didactice cu experienta in domeniu, cu un nivel avansat de cunostinte, si care, in urma invatamintelor cutremurelor, au initiat aceste cercetari (pe plan mondial: universitati cu laboratoare proprii din SUA, Noua Zeelanda, Japonia; in Romania: INCERC Bucuresti si Filialele INCERC Iasi, Cluj, Timisoara; universitati: UTCB‒Catedradebeton armat, UT Iasi, Cluj, Timisoara). Autorul a efectuat cercetari experimentale la INCERC in perioada 1968-1999 – solicitari static-alternante de tip seismic – portiuni de structura, pereti structurali, imbinari de rezistenta, noduri de cadru; static-monotone ‒ grinzi din beton armat si beton precomprimat, solicitate predominant la forta taietoare.

In prezent, specialistii aduc in discutie insuficienta numarului de experimentari pe structuri in ansamblul lor, in comparatie cu numarul de incercari efectuate pe elemente sau subansambluri structurale. Aceasta problema ramane de actualitate, avand in vedere atat limitarile scarii modelelor experimentale pe platforme seismice, cat si resursele si durata de timp necesare pentru pregatirea unor asemenea experimentari.

Echilibrul intre teorie, calcul si experimentare, in domeniul structurilor din beton armat, necesita atentie deosebita. Este cunoscut ca cei mai valorosi specialisti pe plan mondial care au dezvoltat teoria structurilor din beton armat – calcul, alcatuire, conformare antiseismica, au inovat cercetarea experimentala (metode, tehnici, dispozitive, aparatura). In ceea ce priveste experimentarea structurii in ansamblu, aceasta se poate realiza in prezent in doua moduri: prin intermediul platformei seismice si prin metoda pseudodinamica. Avantajele experimentarii pe platforma seismica constau in reproducerea miscarii si actiunii seismice, fortele care actioneaza structura fiind forte de inertie. Dezavantajul principal consta in faptul ca nu pot fi indeplinite in acelasi timp conditiile de similitudine pentru fortele de inertie si pentru fortele gravitationale, daca se incearca un model la o scara mai mica decat 1/1. Asa cum se arata la capitolul VI al lucrarii, cu cat scara este mai mica decat 1/1, cu atat fortele gravitationale sunt mai putin reprezentate in timpul experimentarii, necesitand incarcarea suplimentara cu greutati distribuite, ceea ce denatureaza profund comportarea stalpilor si peretilor structurali. In cazurile in care se experimenteaza pe platforma seismica, chiar la scara naturala (1/1), subansambluri structurale, se obtin informatii strict pentru acele elemente si nu pentru structura in ansamblu (aceasta observatie fiind valabila si pentru incercarile static-alternante).

Metoda pseudodinamica (in unele cazuri aplicata pe structuri la scara 1/1) consta in simularea fortelor de inertie (induse de seism) prin incarcari (forte) statice, care variaza in mod controlat, prestabilit, impunand apoi deformatii prin combinarea modelarii matematice cu experimentul (capitolul IV). Cele doua metode (platforma seismica si metoda pseudodinamica) se pot completa reciproc, daca se dispune de resurse importante, pentru o anumita experimentare.

_____

Efectul de scara se manifesta la toate tipurile de incercari (static monotone, static-alternante si pe platforme seismice).

_____

Efectul scarii modelelor experimentale se observa si in ceea ce priveste fisurarea si aderenta si sunt aratate la capitolul VI. De asemenea, este evident faptul ca modelul experimental trebuie executat din acelasi material din care este realizat prototipul (in cazul scarilor mici, prin utilizarea microbetonului).

La incercarile quasistatice, pentru model de marimea prototipului, efectul de scara este reprezentat de scara timpului (incarcare lenta, fata de raspunsul dinamic). Pentru proiectare, metoda este acoperitoare, daca deformatiile se apropie de cele din timpul cutremurului major. Incercarile cu metoda pseudodinamica, cu deplasari impuse, sub efectul vitezei reduse a incarcarii, vor conduce la valori mai reduse pentru rezistenta si rigiditate, in comparatie cu incarcarea dinamica. Laincercarilepeplatformeseismiceexistaunavantaj (care insa trebuie luat in considerare cu prudenta), in sensul ca se poate efectua incercarea modelelor experimentale la scari mici pana se atinge stadiul de cedare a structurii. Autorul atrage atentia ca, in unele cazuri, mai ales la imbinari de rezistenta si conexiuni, s-au propus solutii bazate pe rezultate incerte (aceasta situatie a fost evitata in faza ulterioara de avizare a proiectelor, etapa la care au participat specialisti din invatamantul superior, cercetare, proiectare, executie).

Toate tipurile de metode dezvoltate in lucrare prezinta avantaje si inconveniente, care conduc la necesitatea unei abordari atente si la utilizarea lor in consecinta, luand in considerare limitarile proprii fiecareia.

Efectul scarii modelelor experimentale se manifesta atat la incercarile quasistatice si pseudodinamice, cat si la incercarile pe platforme seismice.

Modelele structurale trebuie executate cu materialul din care este executat prototipul (utilizand microbeton), in scopul minimizarii distorsiunilor privind proprietatile materialului de baza.

Detaliile de executie obisnuite pentru elementele si structurile din beton armat monolit pot fi reproduse la modele scara 1:1 – 1:2. Trebuie sa se aiba in vedere eliminarea efectelor scarii asupra contractiei si curgerii lente a betonului, prin incarcarea modelului doar inaintea incercarii, pastrarea modelului in atmosfera cu umiditate mare etc..

Trebuie, de asemenea, avute in vedere efectele scarii asupra aderentei si fisurarii.

La incercarile quasistatice,in cazul utilizarii modelului de marimea prototipului, singurul efect de scara rezulta din scara timpului, in comparatie cu raspunsul dinamic, dar rezultatele acestor teste sunt considerate acoperitoare pentru proiectare, cu conditia ca istoria predeterminata a deplasarii sa acopere domeniul de deformatii pe care elementul le poate atinge la un cutremur sever.

La incercarile pseudodinamice cu deplasari controlate (impuse), incercarile lente vor suferi efectele ratei de timp; deoarece incercarea lenta conduce la o scadere de rezistenta si rigiditate inelastica, raspunsul seismic prognozat de computer se va baza pe valori ale rezistentei si rigiditatii care difera de raspunsul seismic real. Efectele pot fi reduse, efectuand testul pseudodinamic la viteza maxima posibila; acest lucru nu este insa de dorit, din motive de observare a comportarii structurilor din beton intr-un interval satisfacator de timp (de ordinul minutelor pentru un ciclu alternant).

La incercarile pe platforme seismice, asa cum s-a aratat, efectele scarii timpului nu sunt semnificative pentru modele la scara redusa. Experienta arata ca pot fi simulate pe modele, chiar la scari destul de mici (cu toate inconvenientele aratate), caracteristicile raspunsului global, elastic si inelastic, pentru structuri complexe. Avantajul modelelor la scara redusa este acela ca se permite incercarea pana la cedare a unor configuratii structurale complexe, intr-un mediu de laborator controlat si la un cost accesibil. Aplicarea modelelor la scara redusa pentru studiul fenomenelor localizate trebuie privita cu precautie, in special daca rezultatele trebuie aplicate in proiectare; pentru un astfel de scop, trebuie realizate modele experimentale la scara naturala. Autorul atrage atentia ca acest aspect nu este avut, din pacate, in vedere in numeroase cazuri (in special la legaturi si imbinari – unde raspunsul localizat detaliat nu poate fi reprodus in mod adecvat la scara redusa).

_____

Determinarea experimentala a caracteristicilor dinamice proprii ale structurilor de cladiri din beton armat este importanta mai ales pentru activitatea de evaluare si expertizare a fondului construit existent. Domeniul de aplicare al metodei este, in principal, al structurilor flexibile si structurilor semirigide, cu pereti structurali dispusi la distante mari.

_____

Inregistrarile se efectueaza fie pentru microseisme (in conditiile in care acestea pot fi modelate ca functii aleatoare stationare), fie pentru excitatii artificiale. Utilizarea determinarilor experimentale se refera la perioadele proprii de vibratie ale cladirii si deformarea terenului de fundare.

Sunt necesare cercetari pentru analiza statistica a caracteristicilor dinamice ale unor categorii de constructii repetitive si analiza sistematica a efectelor diferitelor experimente asupra constructiilor consolidate.

Metodele experimentale moderne pentru determinarea caracteristicilor geometrice si caracteristicilor materialelor la structurile existente din beton se bazeaza din ce in ce mai mult pe combinarea tehnicilor nedistructive cu tehnici distructive; in ceea ce priveste tehnicile nedistructive, acestea se dezvolta cu precadere in domeniul metodelor electromagnetice, dar si in radiografii si radar. Metoda ultrasonica combinata cu sclerometrarea si cu incercarile pe carote ramane in continuare importanta in determinarea rezistentei la compresiune.

Se remarca faptul ca se studiaza experimental si defectele in interiorul betonului si la interferenta dintre diferitele straturi de beton sau in rosturi, cu ajutorul tehnicilor impact-echo.

Aparatura si dispozitivele de experimentare

Analiza efectuata a aratat situatia actuala a acestei probleme precum si faptul ca tehnicile si aparatura de masurare constituie o veriga in procesul de studiere a comportarii structurilor din beton armat. Sunt descrise si analizate traductoarele: electrorezistive pentru exterior si pentru interior; electrice, lipite pe armaturi; cu coarda vibranta pentru exterior si fixate pe armaturi; inductive; cu fibre optice.

S-a relevat necesitatea ca cercetatorii din domeniul structurilor din beton armat sa stapaneasca intr-o masura satisfacatoare metodologiile si tehnicile de experimentare. Este necesar sa se obtina din facultate cunostinte in acest domeniu, prin organizarea de cursuri pentru studenti, cu participarea efectiva in laboratoarele de cercetare.

In lucrare s-au analizat – din punctul de vedere al cerintelor structurale – principalele aspecte privind tehnicile, aparatura si dispozitivele de experimentare; aceasta sintetizare este utila pentru toti specialistii care lucreaza in domeniul cercetarii experimentale.

Necesitatea unei dotari minime cu aparatura in laboratoarele de cercetare trebuie inteleasa in sensul procurarii aparatelor celor mai performante. Se subliniaza necesitatea utilizarii metodelor cu fibre optice, cu rezultate superioare pentru masurarea deformatiilor specifice. De exemplu, captorii cu fibra optica OSP Solutions sunt speciali pentru conditii dificile (fiind de dimensiuni reduse, rezistenti la interferente electromagnetice sau radio, utili pentru monitorizarea structurilor). Fata de traductorii obisnuiti, nu necesita etalonare sau compensarea temperaturii. De asemenea, captorii (senzori cu fibra optica) SOFO TELEMAC ‒ long gauge deformation sensor ‒ se utilizeaza pentru masurarea deformatiilor specifice in interiorul elementelor structurale din beton armat. Exista suficiente exemple pe site-urile firmelor producatoare, specializate pe domenii, iar cercetatorii vor avea posibilitati de alegere, in functie de specificul experimentarilor, avand in vedere si raportul calitate/ pret.

Este, de asemenea, important sa se atraga atentia asupra posibilitatii perturbarii rezultatelor masuratorilor efectuate in beton, in apropierea armaturilor din otel-beton (in cazul traductoarelor inglobate in beton, pentru studiul aderentei).

Aprofundarea conceptului de ductilitate

Pe plan mondial si in tara noastra exista deja un numar important de studii si cercetari experimentale, care au condus la concluzia ca asigurarea unei bune comportari post-elastice la solicitari ciclice alternate reprezinta o conditie esentiala in conceptia actuala de proiectare antiseismica. Prin ductilitate se intelege capacitatea structurii de a dezvolta deformatii in cicluri de mare amplitudine in domeniul postelastic, fara o reducere semnificativa a rezistentei.

S-au mentionat notiunile de „ductilitate necesara” si „ductilitate disponibila” prin utilizarea factorilor de ductilitate respectivi.

Incercarile experimentale efectuate pe structuri sau pe subansambluri structurale, in laboratoarele de cercetare, au cautat sa evalueze performanta (comportarea) structurii si ductilitatea ei disponibila (corespunzatoare unor cutremure majore), ceea ce a implicat luarea unor decizii (pentru cercetatori) cu privire la istoria adecvata a deplasarii care trebuie impusa in scopul simularii incarcarii seismice. Aceste decizii au tinut seama si de metoda de incercare (quasistatica, pseudodinamica sau pe platforma seismica).

S-a analizat si utilizarea diferitelor definitii ale deformatiei la curgere, care a condus la dificultati in compararea rezultatelor diferitelor investigatii experimentale; in consecinta, valorile ductilitatii obtinute prin incercari experimentale au fost uneori utilizate gresit in judecarea comportarii probabile a structurilor la actiunea seismica. Un pas major in aceasta problema l-a constituit adoptarea de catre cercetatorii din SUA, Japonia, Noua Zeelanda si China a deplasarii la curgere, utilizand rigiditatea medie masurata secanta la 0,75 din sarcina teoretica ultima.

***

Diferentierea notiunilor de „observatie” si „experiment” („experimentare”) este importanta. Cercetatorul japonez SUZUKI defineste „observatia” ca o metoda de cunoastere a aparitiei si schimbarii fenomenelor, fara ca sa existe o procesare a acestora. „Experimentul” constituie o metoda activa de obtinere a cunostintelor stiintifice si tehnologice. Experimentarea se realizeaza prin conceperea unui model teoretic si a metodei experimentale astfel incat sa fie relevate aspectele necunoscute.

Rezultatele obtinute la experimentare redau acele aspecte care sunt caracteristice modelului experimental si ele pot fi mai mult sau mai putin afectate; de aceea nu trebuie sa se supraestimeze rezultatele experimentarilor. Fara a avea tot timpul in vedere cat de multi factori asociati apar intr-un experiment, se ajunge la rezultate izolate, care nu pot fi acceptate drept cunostinte pozitive.

Experimentul se realizeaza in scopul de a clarifica partile necunoscute ale fenomenelor. Totusi, nu exista metoda de a realiza modelul experimental in afara cunostintelor existente. De aceea, sunt necesare „ipotezele”, care fac presupuneri asupra domeniului necunoscut din cadrul factorilor cunoscuti. Ipoteza trebuie facuta astfel incat sa poata fi adecvata atat fenomenelor cunoscute, cat si celor necunoscute; experimentul va dovedi ce este fals si ce este adevarat in ipoteza. Este necesar ca acele concluzii deduse din premize care includ ipotezele sa poata fi descrise si cantitativ (cantitati masurabile cu semnificatie fizica).

In prezent exista trei modalitati de a cunoaste comportarea structurilor din beton: metode experimentale, metode teoretice si metode bazate pe experienta.

In ceea ce priveste metodele experimentale, se mentioneaza ca este esentiala corespondenta conditiilor in care este realizata experimentarea pe anumite componente, cu cele in care este utilizata structura reala.

Diferentele care exista intre structurile reale din beton si modelele experimentale se refera in principal la urmatoarele aspecte:

• starea limita de exploatare: in principal aparitia fisurilor, deschiderea fisurilor, deplasari;
• starea limita ultima: in principal rezistenta la forta taietoare;
• efectul dimensiunilor: in principal rezistenta betonului la intindere;
• istoria incarcarii − comportarea dinamica: modul de rupere, procesul de avariere, influenta terenului; la structurile static nedeterminate: deteriorarea rigiditatii, redistribuirea momentelor.

Metodele teoretice includ teorii bazate pe diferite modele mecanice.

Metodele bazate pe experienta se refera la experienta acumulata in timp privind comportarea structurilor reale.

***

Unele observatii trebuie sa stea la baza unei abordari complexe: legile constitutive ale materialelor trebuie sa fie identice, indiferent de teoria care este aplicata.

Efectul rezistentei la intindere a betonului asupra comportarii globale a structurii nu este inca pe deplin clarificat (de exemplu, comportarea sub sarcini permanente sau la varsta timpurie).

Stabilirea unui model teoretic trebuie sa poata prevedea comportarea structurii pe durata lunga (de exemplu, dezvoltarea fisurilor sub sarcini de exploatare).

Deoarece este dificila experimentarea unei structuri de mari dimensiuni pana la atingerea starii limita ultime, este esential sa se sintetizeze cunostintele acumulate cu rezultatele de la toate experimentarile efectuate, pentru a realiza o evaluare globala. Daca se poate realiza aceasta sintetizare si corelare, sunt necesare construirea unui nou model care poate fi utilizat pentru evaluarea globala precum si tehnici capabile sa analizeze rezultatele obtinute pe modele experimentale de mici dimensiuni (SUZUKI).

O concluzie cu caracter general, bazata pe experienta de 30 de ani de cercetare stiintifica in domeniu a autorului, priveste modalitatea optima in care ar trebui sa se conduca experimentarile. Plecand de la ideea ca orice experimentare trebuie sa furnizeze informatii stiintifice complexe, determinarile conexe ‒ suplimentare fata de tema principala ‒ vor largi campul cunostintelor privind comportarea reala a elementului structural de beton armat care se incearca. Spre exemplu, la incercarea unei imbinari de rezistenta, care are ca tema validarea proiectarii prin determinarea cedarii (ruperii), pot fi efectuate si alte determinari: alunecarea armaturilor in diferite stadii; evolutia fisurarii in zona de conexiune si in camp; deformatii specifice ale betonului si armaturii; curgerea armaturilor; rezistenta betonului determinata cu metode nedistructive; carbonatarea (eventuala) a stratului de acoperire cu beton a armaturii. In acest mod, se exploateaza si alte informatii importante atat pentru experimentarea propriu-zisa, cat si pentru imbogatirea bazei de date stiintifice. Aceasta modalitate oglindeste, de altfel, cultura tehnica fundamentala si bunul simt ingineresc al cercetatorului.

***

Experimentarea componentelor nestructurale

In codul de proiectare P 100/2013 sunt tratate la un nivel stiintific superior aspectele de proiectare si executie privind CNS (componentele si elementele nestructurale ale cladirilor). Sunt prezentate criterii de performanta seismica, avand in vedere si interactiunea cu structura de rezistenta, pentru pereti de inchidere si compartimentare, tavane suspendate, rafturi de depozitare, instalatii, elemente atasate anvelopei cladirilor, echipamente electromecanice, aparatura, mobilier etc. Exemplele de comportari nesatisfacatoare prezentate detaliat si explicate in comentariile capitolului respectiv din P 100/2013 arata ca au existat situatii neasteptate, cu consecinte grave (la cutremure, in diferite tari, dar si in Romania), chiar in cazuri in care nu a fost avariata structura de rezistenta. In acest context, autorul considera ca ar fi necesara elaborarea unui program de experimentari, propus de specialisti din invatamantul superior si din cercetarea stiintifica in constructii, privind metodologii de experimentare pentru validarea detaliilor de proiectare si executie.

Este necesara si asimilarea prevederilor capitolului 10 (inclusiv comentariile) din P 100-1/2013 in masa proiectantilor (structuristi, instalatori, mecanici, arhitecti), precum si a executantilor si dirigintilor de santier, dar si a beneficiarilor (utilizatorilor). De asemenea, informarea prin publicatii de specialitate, conferinte, simpozioane, schimburi de informatii cu institute din alte tari, ar constitui o premiza pentru abordarea corecta a acestui aspect.

Avand in vedere evolutia cunostintelor si a reglementarilor tehnice in domeniu, de la prima editie din 2002 (epuizata), in editia a II-a s-au abordat unele aspecte noi, descrise in lucrare.

Lucrarea analizeaza si metoda de experimentare pseudo-dinamica cu toate variantele (PsD, PsD continuous, PsD hybrid, PsD real time), principii, baza teoretica, tehnica experimentala, precum si propuneri pentruincludereainprogramedecercetareinRomania. S-au reluat metodele de experimentare static monotone, static alternante si s-au facut recomandari privind exploatarea rezultatelor experimentarilor si privind investigatii suplimentare.

S-a urmarit analizarea critica a evolutiei metodologiilor de experimentare a structurilor din beton armat, concomitent cu evolutia cunostintelor teoretice si a reglementarilor tehnice, atat pe plan mondial (cu citarea in text a experimentarilor si rezultatelor, a universitatilor de profil si a autorilor), cat si in tara noastra.

Bibliografia lucrarii cuprinde un numar de 84 de titluri.

Aparitia codurilor de proiectare romanesti P 100/2006 (inclusiv comentariile) si P 100/2013, elaborate de colectivele de specialisti din Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti (UTCB), in colaborare cu Universitatile Tehnice din Iasi, Cluj, Timisoara, a elucidat in mare masura, atat pentru proiectare, cat si pentru cercetare, o serie de aspecte privind luarea in considerare a componentei experimentale in conceperea, proiectarea si realizarea structurilor din beton armat amplasate in zone seismice.

Autor:

prof. univ. dr. ing. Paul POPESCU

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 226 – iulie 2025, pag. 61-65