Un secol si mai bine de admiratie pentru activitatea inginerului Anghel Saligny

Pe 17 iunie 2025, aula Academiei Romane a stat, mai mult ca oricand, sub semnul marelui Saligny. In cadrul simpozionului omagial „Anghel Saligny ‒ 100 de ani de la moarte” ‒ o initiativa a Sectiei de stiinte tehnice a Academiei Romane, desfasurata in parteneriat cu Academia de Stiinte Tehnice din Romania si CRIFST ‒ Comitetul Roman de Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii ‒ o suma de reprezentanti de marca ai stiintei romanesti actuale s-au reunit pentru a evoca personalitatea multifatetata a unuia dintre cei mai mari si mai iubiti inaintasi, reper, pana in zilele noastre, al inginerilor constructori, ctitor si reformator in domeniul sau de competenta, ale carui opere nu au incetat sa fie privite cu admiratie pana in zilele noaste.

Cuvantul de deschidere al Presedintelui Academiei Romane, acad. Ioan-Aurel Pop, a fost urmat de o serie de alocutiuni:

• Mircea Dumitru, Vicepresedinte al Academiei Romane si Presedintele CRIFST – Comitetul Roman de Istoria si Filosofia Stiintei si Tehnicii: Anghel Saligny, Academicianul;
• univ. dr. ing. Nicolae Noica, Membru de Onoare al Academiei Romane si Directorul General al Bibliotecii Academiei Romane: Acad. Ioan Bianu, Director al Bibliotecii Academiei Romane (1884-1935), despre Anghel Saligny;
• univ. em. dr. ing. Valeriu V. Jinescu, Presedintele Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (ASTR): Anghel Saligny, Inginerul;
• univ. dr. ing. Radu Vacareanu, Rectorul Universitatii Tehnice de Constructii Bucuresti (UTCB): Anghel Saligny, Profesorul;

si prelegeri tematice:

• em. dr. ing. Dan M. Frangopol, Inaugural holder of the Fazlur R. Khan Endowed Chair of Structural Engineering and Architecture la Universitatea Lehigh, SUA, Membru de onoare al AR si ASTR: Reliability, Risk, Resilience and Sustainability of Highway Bridges under Multi-Hazards;
• ing. Victor Popa, ASTR, Presedinte al Sectiei de Constructii si Urbanism: Podurile rutiere peste canalele navigabile din Romania; Film: Pasajul hobanat de autostrada peste DN1 la Barcanesti;
• dr. ing. Edward Petzek, Director General al SSF Romania: Poduri eficiente si modulare concepute si aplicate in Romania;

moderator al evenimentului fiind acad., prof. univ. em. dr. ing. Dan Dubina.

Anghel Saligny ‒ inginer

19 aprilie 1854, Serbanesti, jud. Galati – 17 iunie 1925, Bucuresti

 _______

Membru corespondent al Academiei Romane: din 31 martie 1892

Membru titular: din 7 aprilie 1897

Vicepresedinte al Academiei Romane in perioada 26 martie 1901 – 23 martie 1904

Presedinte al Academiei Romane in perioada 18 aprilie 1907 – 25 mai 1910

Spre aducere-aminte vom pastra un episod mai putin cunoscut din viata lui Anghel Saligny, si anume relatia de apropiere intelectuala si respect reciproc care l-a legat de un alt „carturar avand si el vocatia ctitoritului”: Ioan Bianu ‒ filolog, bibliolog si istoric literar, Presedinte, la randul sau, al Academiei Romane (1 iunie 1929 – 30 mai 1932), si cel care, in perioada 1884 – 1935, ca director al Bibliotecii Academiei Romane, a avut un rol esential in organizarea acesteia ca biblioteca enciclopedica, ferm convins de „necesitatea de a se dezvolta la Academie o biblioteca nationala pentru studiile istorice, literare si filologice, care sa serveasca toata tara si de la care sa porneasca si organizarea altora in principalele centre culturale”. Nu intamplator, episodul a fost documentat de actualul Director General al Bibliotecii Academiei Romane si Membru de Onoare al Academiei, prof. univ. dr. ing. Nicolae Noica.

IOAN BIANU SI ANGHEL SALIGNY

Nu le-a fost dat multora sa-si cladeasca destinul cu aceeasi seriozitate si temeinicie cu care au ridicat semete constructii ce dainuie peste secole. Insa lui Anghel Saligny i-a reusit! Acest roman cu radacini straine, dar roman cu tot sufletul, s-a dedicat complet profesiei sale ziditoare, lasand in urma reusite tehnice impresionante, dar si laborioase lucrari publice si administrative.

La 9 octombrie 1890, in prezenta regelui Carol I, echipa tanarului inginer Anghel Saligny demareaza lucrarile la proiectul caii ferate Fetesti – Cernavoda, care includea si complexul de poduri dunarene. Cinci ani mai tarziu, pe 14 septembrie 1895, suveranul bate ultimul nit la podul ce-i va purta numele o perioada.

Podul de la Cernavoda – mersul lucrarilor. Acuarela de Edgard Duperrex

Proiectul lui Saligny, alcatuit din doua poduri metalice, cel peste Dunare si cel pe bratul Borcea, devine cel mai mare complex de poduri din Europa la acea vreme, o adevarata opera de arta inginereasca!

Simbol al Romaniei moderne, podul de la Cernavoda este lucrarea care ii aduce fauritorului sau recunoasterea unanima a valorii.

Podul de la Cernavoda. Acuarela de Edgard Duperrex

Soarta a facut ca Anghel Saligny sa isi intersecteze parcursul vietii cu un carturar avand si el vocatia ctitoritului: Ioan Bianu. Dedicat lumii cartilor si traind in mediul academic, acesta avea sa relateze emotiile resimtite in ziua inaugurarii podului, intr-o scrisoare datata 11 ianuarie 1911: „Toti in jurul meu erau cuprinsi de entuziasm si laudau, fiecare in felul lui, pe inginerii romani si pe conducatorul lor; toti se simteau crescuti ca Romani, in fata maretiei lucrarii, despre care puteau zice «este a noastra si este facuta de noi». Cand cele 15 locomotive legate una de alta au sburat peste pod cu o iuteala ametitoare, in tipatul ascutit al fluerelor lor, in urletul sirenelor de la toate vapoarele si in bubuitul tunurilor de pe tarm, entuziasmul s-a schimbat in delir (…). Asa am fost cuprins si eu atunci de admiratie pentru activitatea domnului A. Saligny”.

Scrisoarea lui Ioan Bianu catre Anghel Saligny

Insa intrarea lui Saligny in randul „nemuritorilor” a fost una dificila. Primul scrutin nu i-a fost favorabil, lipsindu-i cateva voturi necesare. Cu tact si intelepciune, presedintele forului, Nicolae Kretzulescu, a organizat o excursie pe Dunare pentru academicieni, iar acestia, la vederea uimitorului pod de la Cernavoda, au intrebat cine l-a proiectat si realizat. Raspunsul i-a surprins: „Cel pe care l-ati respins la scrutinul de acum cateva zile”. Astfel ca, la urmatoarea runda de vot, Anghel Saligny a fost ales cu unanimitate.

Nicolae Kretzulescu

Apropierea dintre cei doi intelectuali marcanti a continuat, manifestandu-se in mod deosebit intre anii 1907 si 1910, cand Anghel Saligny a fost Presedinte al Academiei Romane.

Despre academicianul Saligny, Ioan Bianu vorbea elogios intr-un cuvant de recunostinta: „In aceasta institutie, de care mi-a fost si-mi este legata viata, dl Saligny aparu un om de un fel nou. Vazusem filologi tari la discutii si la argumente (…), ascultasem oratori care te fermecau cu frumusetea vorbei si cu eleganta frazei lor, scriitori din pana carora curgea stilul armonios (…). Domnul Saligny este intaiul care gandeste si isi exprima gandirea prin linii. Nu vorbeste si nu scrie decat rar si numai atunci cand necesitatea il sileste spre a explica altora gandirea sa”.

Sobrietatea, empatia si simtul practic ale lui Anghel Saligny, devenit Presedinte al Academiei Romane, se manifesta si in noua pozitie. Sub conducerea sa, sunt adoptate Regulamentul fondului de pensiuni si Regulamentul pentru serviciile Academiei, ambele venind in sprijinul functionarilor institutiei, care-i multumesc oficial printr-o scrisoare.

Anghel Saligny, „deprins, cum este, cu organizarea si conducerea unor servicii mari, unde atributiile si raspunderile trebuie sa fie bine lamurite, domnul Saligny a vazut indata punctele slabe si lipsurile serviciilor noastre, dezvoltate si organizate in mod cam patriarhal, si cu cea mai mare delicatete, cautand sa nu atinga pe nimeni, a adus indreptari si imbunatatiri. Ingrijirea sa principala era stabilirea raspunderilor si asigurarea stabilitatii lucratorilor”, remarca Ioan Bianu, in acelasi cuvant mentionat.

Si nu este de mirare ca, in baza pretuirii reciproce dintre acesti doi intelectuali devotati misiunii publice, Anghel Saligny avea sa-l propuna pe Ioan Bianu Director General al Administratiei Academiei Romane, fiind primul titular al acestei importante pozitii. Puterea extraordinara de munca si devotamentul pentru slujirea natiunii l-au ajutat pe Ioan Bianu sa faca fata simultan acestei insarcinari complexe, ca si activitatii sale in fruntea Bibliotecii Academiei Romane.

Numirea lui Ioan Bianu Director General al Administratiei Academiei Romane

Se poate spune, asadar, ca din intalnirea si colaborarea dintre aceste mari personalitati ale culturii noastre, Romania a avut numai de castigat. Ceea ce au cladit acesti oameni exceptionali pentru viitor continua sa reziste. Si dati-mi voie ca, in acord cu admiratia pe care Ioan Bianu si-a declarat-o deschis fata de munca si opera lui Anghel Saligny, sa omagiez si eu amintirea acestui constructor genial, caruia avem astazi datoria sa-i multumim.

prof. univ. dr. ing. Nicolae Noica,

membru de onoare al Academiei Romane

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 226 – iulie 2025, pag. 54-57