Criza din constructii in Europa: o panorama a provocarilor si oportunitatilor (II)

(continuare din numarul 224, mai 2025)

dr. ing. Ligia Georgiana HANUSEAC GHALAYINI

CAUZELE FUNDAMENTALE ALE CRIZEI

4. Birocratie si reglementari fragmentate

Desi Uniunea Europeana promoveaza de peste doua decenii ideea unui spatiu unic de reglementare, realitatea din teren arata ca sectorul constructiilor continua sa fie afectat de birocratie excesiva si divergente legislative profunde intre statele membre. Aceasta fragmentare nu doar incetineste investitiile, ci compromite insasi capacitatea Europei de a implementa rapid tranzitia verde si de a-si atinge obiectivele de dezvoltare durabila.

Problema reala: proces birocratic greoi si neuniform

• Durata excesiva de autorizare

In medie, autorizarea unui proiect major de constructii in UE dureaza 2,5 ani (European Parliament, 2021). Insa in cazuri complexe, precum infrastructura de transport sau dezvoltarile urbane mari, procesul poate ajunge la 5–7 ani. Aceasta latenta este alimentata de:

• lipsa de predictibilitate si transparenta in procedurile administrative;
• necesitatea obtinerii unui numar mare de avize de la autoritati diferite (urbanism, mediu, patrimoniu, retele de utilitati etc.);
• proceduri de consultare publica ineficiente si prelungite.
• Divergentele intre standardele nationale

In ciuda existentei unui cadru european general (ex: Directive privind eficienta energetica, Directiva privind performanta cladirilor), fiecare stat membru isi pastreaza propriile norme detaliate, adesea incompatibile intre ele:

• Normele seismice variaza semnificativ intre sudul si nordul Europei;
• Cerintele de eficienta energetica sunt mai stricte in tari precum Suedia sau Germania, dar mai relaxate in statele din est;
• Standardele de protectie a mediului, privind poluarea solului sau protectia biodiversitatii, difera substantial de la o tara la alta.

Aceste diferente creeaza bariere reale in calea proiectelor transfrontaliere si descurajeaza investitorii internationali, care trebuie sa suporte costuri suplimentare pentru adaptarea proiectelor la multiple seturi de reguli.

• Lipsa digitalizarii in administratiile publice

In multe state membre, procesele de autorizare sunt inca derulate in format fizic sau semi-digitalizat:

• Depunerea documentatiei se face pe hartie;
• Avizele si acordurile sunt procesate manual, fara sisteme integrate intre institutii;
• Lipsesc platformele online transparente unde dezvoltatorii sa poata urmari statusul solicitarilor lor in timp real.

Aceasta stare de fapt:

• Creste timpul de procesare;
• Creeaza oportunitati pentru erori administrative si coruptie;
• Diminueaza atractivitatea investitionala a pietei constructiilor europene.

Efecte sistemice ale birocratiei si fragmentarii

• Intarzierea implementarii tranzitiei verzi: proiectele de renovare energetica sau constructiile nZEB sunt blocate luni sau ani intregi in birocratie, subminand ritmul necesar de renovare a fondului construit;
• Costuri suplimentare majore: fiecare an de intarziere adauga 5–10% la costurile totale ale proiectelor, prin scumpirea materialelor, dobanzile bancare si pierderea de oportunitati de venit;
• Reducerea investitiilor transfrontaliere: investitorii evita proiectele care implica multiple jurisdictii din cauza complexitatii suplimentare si a riscurilor greu de controlat;
• Inechitate intre statele membre: tarile cu proceduri mai rapide (ex: Estonia, Danemarca) atrag mai multe investitii, in timp ce cele cu sisteme birocratice lente (ex: Italia, Romania) raman in urma in ritmul de modernizare.

Exemple concrete de impact

• In Italia, autorizarea unui proiect de infrastructura majora dureaza in medie 6 ani, ceea ce a dus la amanarea sau anularea a 25% dintre proiectele finantate prin PNRR (European Commission, 2022);
• In Romania, doar 12% dintre proiectele de renovare energetica anuntate pentru 2022-2023 au reusit sa inceapa efectiv lucrarile din cauza intarzierilor de aprobare (Ministerul Dezvoltarii, 2023);
• In Franta, procedurile complexe de consultare publica au intarziat realizarea de parcuri eoliene si proiecte de locuinte sociale verzi cu pana la 3 ani (Ministère de la Transition Écologique, 2023).

Solutii sistemice necesare

• digitalizarea completa a proceselor de autorizare la nivel european: platforme unice pentru depunere, urmarire si eliberare de avize, interoperabile intre state;
• standardizare legislativa: armonizarea minima a normelor privind eficienta energetica, siguranta seismica si protectia mediului pentru constructii in intreg spatiul UE;
• proceduri rapide pentru proiectele verzi: crearea de „benzi rapide” administrative dedicate proiectelor de constructii nZEB, renovari energetice si infrastructuri verzi;
• simplificarea consultarii publice, fara a elimina transparenta, pentru reducerea duratei totale de autorizare.

Concluzie: fara reforma administrativa, tranzitia verde risca sa esueze

In absenta unei reforme profunde a birocratiei si a unui cadru legislativ mai uniform, Europa nu va putea livra la timp infrastructura durabila de care are nevoie pentru a-si atinge tintele climatice.

Reducerea fragmentarii si accelerarea autorizarii trebuie sa fie prioritati politice de prim rang, daca tranzitia verde nu vrea sa ramana doar un proiect ambitios pe hartie.

5. Slaba digitalizare a sectorului

Desi tehnologiile digitale avansate, precum Building Information Modeling (BIM), Internet of Things (IoT), gemenii digitali (Digital Twins) si imprimarea 3D au fost validate si demonstrate ca factori critici de eficienta si sustenabilitate, sectorul constructiilor din Europa ramane unul dintre cele mai slab digitalizate domenii economice.

Aceasta intarziere sistemica nu doar limiteaza competitivitatea europeana pe piata globala, ci submineaza si eforturile de tranzitie verde si de adaptare la noile cerinte climatice si tehnologice.

Problemele reale ale digitalizarii lente

• Utilizare redusa a tehnologiilor esentiale

Conform European Construction Sector Observatory (2022), doar:

• 30% dintre companiile europene folosesc activ BIM in fazele de proiectare si executie;
• sub 20% folosesc solutii IoT pentru monitorizarea santierelor sau a cladirilor in exploatare;
• sub 5% implementeaza concepte de Digital Twin sau procese de imprimare 3D.

Aceasta adoptare limitata contrasteaza puternic cu sectoare precum productia industriala sau logistica, unde digitalizarea este deja standard.

• Cauzele structurale ale intarzierii digitalizarii
• lipsa competentelor digitale: Muncitorii traditionali si chiar o parte a inginerilor nu sunt familiarizati cu platformele BIM, software-ul de simulare sau utilizarea datelor in timp real.
• fragmentarea platformelor software: Exista o multitudine de solutii incompatibile intre ele, ceea ce face dificila colaborarea intre arhitecti, ingineri si executanti.
• lipsa de capital pentru investitii: IMM-urile, care reprezinta peste 90% din sectorul constructiilor, nu dispun de resurse financiare suficiente pentru achizitionarea de software specializat, echipamente inteligente sau formarea angajatilor.
• reticenta culturala fata de schimbare: Sectorul constructiilor are o cultura traditionalista puternica, axata pe metodele consacrate de executie si o slaba deschidere catre inovatii disruptive.

Efectele critice ale digitalizarii insuficiente

• erori de executie si intarzieri: Lipsa utilizarii BIM si a coordonarii digitale duce frecvent la conflicte intre planuri, ajustari pe santier si rework costisitor.
• supraconsum de materiale: Fara monitorizare digitala si optimizare de executie, pierderile de materiale ajung la 10%-15% din totalul utilizat in proiecte mari.
• costuri de constructie crescute: Proiectele cu integrare digitala au un cost de realizare cu pana la 20% mai mic decat cele traditionale, potrivit McKinsey Global Institute (2022).
• intarzierea tranzitiei verzi: Lipsa Digital Twins si a platformelor smart impiedica optimizarea consumului energetic in cladiri si monitorizarea performantei in timp real, esentiale pentru atingerea standardelor nZEB.

Implicatii strategice pe termen lung

• riscul pierderii competitivitatii Europei in fata regiunilor care digitalizeaza rapid sectorul constructiilor, cum ar fi Asia de Est (Coreea de Sud, Singapore) sau America de Nord;
• incetinirea modernizarii fondului construit si a adaptarii la cerintele de eficienta energetica si rezilienta climatica;
• excluderea IMM-urilor de la proiecte mari: marile companii integrate digital vor domina proiectele de infrastructura si locuinte verzi, lasand micii constructori fara sanse reale de participare.

Solutii sistemice necesare pentru accelerarea digitalizarii

• crearea de programe europene de alfabetizare digitala pentru forta de munca din constructii, inclusiv recalificare in BIM, IoT si management digital al proiectelor;
• subventionarea achizitiei de software, echipamente si solutii digitale pentru IMM-uri, similare cu programele de sprijin in agricultura sau industrie 4.0;
• standardizarea platformelor digitale la nivel european pentru a asigura interoperabilitatea intre actorii din sector;
• promovarea proiectelor pilot publice 100% digitale, pentru a demonstra clar beneficiile si a reduce reticenta culturala fata de schimbare.

Exemple concrete de bune practici

• In Finlanda, implementarea BIM este obligatorie pentru toate proiectele publice de constructii inca din 2012, ceea ce a redus erorile de executie cu peste 30% si a crescut eficienta utilizarii materialelor cu 25% (BuildingSMART Finland, 2023);
• In Singapore, toate proiectele noi de constructii publice trebuie sa fie inregistrate cu un Digital Twin functional, accelerand procesul de operare si mentenanta a infrastructurii urbane;
• In Olanda, orasul Amsterdam foloseste imprimarea 3D de elemente structurale pentru reducerea timpului de executie si minimizarea deseurilor in santierele urbane dense.

Concluzie: Digitalizarea, o conditie esentiala pentru viitorul constructiilor europene

Fara o digitalizare accelerata si inteligenta, sectorul constructiilor din Europa va ramane ineficient, fragmentat si incapabil sa livreze infrastructura durabila si inteligenta necesara pentru atingerea tintelor climatice si economice ale Uniunii Europene.
Transformarea digitala nu mai este o optiune – este o conditie de supravietuire.

IMPACTUL CRIZEI

Criza profunda din sectorul constructiilor, agravata de socurile pandemiei, conflictului ucrainean, crizei energetice si presiunilor climatice, genereaza un impact sistemic care depaseste granitele sectorului propriu-zis. Efectele se rasfrang simultan in sfera economica, sociala si climatica, creand riscuri majore de destabilizare pentru modelul de dezvoltare european.

1. Impact economic – Franarea redresarii si a dezvoltarii strategice

» Incetinirea proiectelor majore de infrastructura si locuinte sociale

Sectorul constructiilor este un motor economic traditional, cu efect multiplicator puternic asupra altor domenii (industrie, transport, servicii).
In contextul post-pandemic, proiectele majore ‒ infrastructura de transport verde, spitalele regionale, campusurile educationale si locuintele sociale ‒ erau destinate sa sprijine o redresare economica sustenabila.

Insa:

• Lipsa fortei de munca calificate a redus capacitatea de executie;
• Costurile explozive ale materialelor au depasit bugetele stabilite;
• Intarzierile birocratice si lipsa digitalizarii au prelungit termenele de livrare.

Aceasta franare a avut un efect de blocaj in lant:

• pierderea oportunitatilor de creare de locuri de munca;
• incetinirea consumului intern;
• scaderea atractivitatii investitiilor private in proiecte publice.

» Abandonul sau amanarea proiectelor strategice

Costurile imprevizibile si volatilitatea economica au fortat:

• reducerea ambitiilor de dezvoltare urbana durabila;
• prioritizarea proiectelor „low-risk”, in detrimentul celor sociale sau ecologice;
• abandonarea sau renegocierea unor proiecte esentiale pentru coeziunea regionala.

Exemplu: In Romania, peste 30% dintre proiectele de eficientizare energetica a scolilor si spitalelor propuse in 2021 au fost amanate din cauza cresterii preturilor la materiale si a lipsei de antreprenori disponibili.

2. Impact social – Adancirea inegalitatilor si tensiunilor urbane

» Cresterea exploziva a preturilor locuintelor

Intre 2020 si 2023:

• Pretul locuintelor a crescut cu 20-35% in marile orase europene;
• Chiriile au crescut cu 15-20%, accentuand presiunea asupra veniturilor gospodariilor.

Cauzele:

• Costurile ridicate de constructie au fost transferate integral in preturile de vanzare;
• Numarul de locuinte noi livrate a scazut cu 15%-25% fata de media pre-pandemica.

» Excluderea claselor de mijloc de pe piata imobiliara

Familiile cu venituri medii sunt cele mai afectate:

• Nu se califica pentru locuinte sociale;
• Nu isi permit locuinte noi eficiente energetic;
• Sunt impinse spre periferii urbane cu acces slab la servicii publice.

Aceasta excludere duce la:

• eroziunea clasei de mijloc urbane;
• scaderea mobilitatii sociale intergenerationale.

» Urbanizare haotica si tensiuni sociale

Pe masura ce presiunea locativa creste:

• Apar ghetouri urbane si zone de excluziune sociala;
• Creste riscul de radicalizare politica si nemultumire civica;
• Tensiunile interetnice si intergenerationale se amplifica.

Exemplu: In Paris, Londra sau Berlin, miscarile de protest impotriva „gentrificarii” si a crizei locuintelor au devenit recurente in ultimii ani.

3. Impact climatic ‒ Deraierea obiectivelor de neutralitate carbonica

» Intarzierea renovarii fondului imobiliar existent

Europa are unul dintre cele mai vechi fonduri construite din lume:

• 75% dintre cladiri sunt ineficiente energetic;
• 85% dintre cladirile actuale vor fi inca in uz in 2050.

Renovarea energetica este esentiala pentru reducerea emisiilor, insa:

• Rata de renovare este de doar 1% pe an;
• Obstacolele sunt multiple: lipsa fondurilor, lipsa muncitorilor calificati, proceduri birocratice lente.

Consecinta: Europa risca sa rateze obiectivele Renovation Wave, Fit for 55 si Planul de Actiune pentru Eficienta Energetica.

» Ineficienta energetica a cladirilor – un obstacol climatic major

Sectorul cladirilor este responsabil pentru:

• 36% din emisiile totale de CO₂ in Uniunea Europeana (European Environment Agency, 2022);
• 40% din consumul total de energie.

Fara o accelerare drastica a renovarii si eficientizarii:

• Emisiile din cladiri vor continua sa creasca in valori absolute;
• Neutralitatea climatica in 2050 devine un obiectiv nerealist.

Consecinte climatice pe termen lung

• cresterea riscurilor climatice urbane: valuri de caldura, poluare, inundatii;
• costuri suplimentare majore pentru adaptare climatica post-2030;
• reducerea credibilitatii internationale a UE ca lider climatic.

Concluzie generala: Criza constructiilor – o criza sistemica multipla

Criza actuala a sectorului constructiilor din Europa nu este doar o problema economica sectoriala: este un risc complex si interdependent, care afecteaza simultan:

• redresarea economica post-pandemie;
• coeziunea sociala si echitatea urbana;
• capacitatea Europei de a atinge neutralitatea climatica.

Orice strategie de regenerare a sectorului trebuie sa abordeze aceste trei dimensiuni simultan, cu politici publice integrate si actiuni concertate intre guverne, industrie si societatea civila.

EXEMPLE DE CRIZA IN TARI EUROPENE

• Franta: Programul RE2020 obliga noile constructii la standarde de emisii foarte stricte, dar doar 40% dintre dezvoltatori sunt pregatiti tehnic sa le respecte.
• Germania: Subventiile pentru renovarea energetica au fost epuizate in primele 3 luni din 2022, blocand sute de proiecte.
• Romania: Programul de reabilitare termica derulat prin PNRR este intarziat de birocratie si lipsa antreprenorilor calificati.

Romania ‒ O criza structurala agravata de birocratie si lipsa capacitatii de implementare 

Romania reprezinta un caz emblematic al impactului sistemic al crizei din constructiile europene. Desi beneficiaza de un potential semnificativ de finantare europeana si de un fond construit care are nevoie urgenta de renovare, slabiciunile administrative, lipsa resursei umane specializate si volatilitatea pietei interne impiedica implementarea efectiva a programelor de redresare si tranzitie verde.

Context national specific

Romania detine:

• un fond imobiliar invechit: peste 80% dintre cladiri au fost construite inainte de 1990 si sunt ineficiente energetic;
• rata de saracie energetica ridicata: aproximativ 20% dintre gospodarii nu pot asigura incalzirea adecvata in timpul iernii (European Energy Poverty Observatory, 2022);
• o infrastructura urbana fragmentata si subdezvoltata in afara marilor centre regionale.

In acest context, renovarea energetica a cladirilor si accelerarea constructiilor durabile reprezinta o necesitate critica nu doar pentru tranzitia verde, ci si pentru protectia sociala si coeziunea teritoriala.

Problemele sistemice din Romania

• Birocratie paralizanta

Programul de reabilitare termica finantat prin PNRR, desi alocat cu fonduri consistente (peste 2 miliarde euro), este grav intarziat:

• Procedurile de achizitie publica sunt lente, birocratice si greu de adaptat exigentelor verzi;
• Procesul de depunere a proiectelor este complicat, lipsit de digitalizare reala si fragmentat intre multiple autoritati (primarii, ministere, agentii de mediu).

Exemplu: In 2023, doar 12-15% dintre proiectele depuse pentru finantare au intrat efectiv in faza de executie.

• Lipsa severa de antreprenori calificati

Odata cu migrarea masiva a fortei de munca in ultimii 15 ani:

• Romania a pierdut intre 25-30% dintre muncitorii si specialistii din sectorul constructiilor (Eurostat, 2023);
• IMM-urile locale sunt adesea nepregatite sa implementeze standarde nZEB sau renovari profunde de cladiri.

Aceasta lipsa face ca:

• Proiectele aprobate sa nu poata fi executate la timp;
• Costurile lucrarilor sa explodeze, din cauza cererii mult mai mari decat oferta.
• Instabilitatea pietei materialelor si logisticii
• lipsa capacitatilor industriale locale pentru materiale verzi;
• dependenta de importuri vulnerabile (ex: echipamente de izolatie, pompe de caldura);
• cresterea costurilor de aprovizionare cu 30-50% in perioada 2021-2023.

Aceste probleme fac ca bugetele proiectelor sa fie permanent sub presiune, necesitand reechilibrari sau replanificari care adauga luni intregi de intarzieri.

Consecintele specifice pentru Romania

• Intarzierea modernizarii fondului construit va mentine milioane de romani captivi in cladiri ineficiente, vulnerabile la crizele energetice;
• Risc major de pierdere a fondurilor europene alocate prin PNRR daca proiectele nu sunt implementate in termenele stabilite (2026);
• Adancirea decalajului de dezvoltare intre Romania si statele din Vestul Europei, atat in infrastructura, cat si in coeziune sociala si urbana;
• Blocarea tranzitiei verzi nationale, cu efecte asupra angajamentelor climatice asumate la nivel european.

Concluzie: Romania ‒ un test critic pentru viitorul constructiilor verzi europene

Cazul Romaniei demonstreaza ca finantarea generoasa nu este suficienta pentru regenerarea sectorului constructiilor. Capacitatea administrativa, forta de munca calificata si infrastructura industriala sunt conditii esentiale fara de care obiectivele de eficienta energetica si de tranzitie verde raman simple declaratii.

In Romania, succesul sau esecul programelor de renovare si construire verde va influenta direct atat viitorul social al tarii, cat si credibilitatea eforturilor climatice europene.

SOLUTII STRATEGICE PROPUSE

1. Recalificarea accelerata a fortei de munca

• investitii in educatie tehnica verde si digitala;
• parteneriate public-private pentru scoli de meserii specializate.

2. Regionalizarea lanturilor de aprovizionare

• dezvoltarea fabricilor locale de materiale cu amprenta scazuta de carbon;
• programe de sustinere a economiei circulare in constructii.

3. Digitalizare integrala a proceselor

• obligatia de utilizare a BIM pentru proiecte publice;
• implementarea de gemeni digitali pentru intretinerea infrastructurii.

4. Simplificarea si armonizarea reglementarilor

• crearea unui cadru legislativ unic pentru constructiile verzi in UE;
• digitalizarea procesului de autorizare urbanistica.

5. Finantare inovatoare

• fonduri europene pentru constructii sustenabile;
• obligatiuni verzi, tokenizare imobiliara si crowdfunding pentru proiecte de regenerare urbana.

CONCLUZII

Criza profunda care afecteaza sectorul constructiilor in Europa nu poate fi redusa la simple perturbari ciclice sau la efecte temporare ale unor socuri externe precum pandemia sau razboiul din Ucraina. Aceasta criza este expresia adanca a esecului unui model industrial invechit, bazat pe consum intens de resurse, pe fragmentare birocratica si pe rezistenta la schimbare tehnologica.

Constructiile europene s-au sprijinit prea mult timp pe paradigme operationale care astazi sunt complet depasite in fata exigentelor tranzitiei verzi, ale digitalizarii accelerate si ale imperativului social de incluziune locativa.
Rezultatul este vizibil: incetinirea redresarii economice post-pandemie, adancirea inegalitatilor sociale urbane si intarzierea periculoasa in atingerea obiectivelor climatice ale continentului.

Trei axe critice de vulnerabilitate au fost evidentiate:

• Axa economica: abandonul sau amanarea proiectelor strategice submineaza redresarea sustenabila si compromite competitivitatea regionala;
• Axa sociala: explozia preturilor locuintelor si excluderea locativa alimenteaza tensiunile sociale si fragmenteaza coeziunea urbana;
• Axa climatica: rata insuficienta a renovarii fondului imobiliar ameninta obiectivele de neutralitate carbonica ale Uniunii Europene.

Aceasta criza multipla nu poate fi corectata prin ajustari marginale sau masuri reactive. Este necesara o transformare structurala profunda, bazata pe cinci piloni esentiali:

1. Recalificarea accelerata a fortei de munca, pentru a pregati generatii capabile sa construiasca sustenabil si digitalizat.
2. Regionalizarea lanturilor de aprovizionare, pentru reducerea vulnerabilitatii externe si scaderea amprentei de carbon.

• Digitalizarea integrala a proceselor de proiectare, executie si operare, pentru eficienta, transparenta si inovatie.

1. Simplificarea si armonizarea reglementarilor, pentru accelerarea proiectelor si stimularea investitiilor transfrontaliere.
2. Finantarea inovatoare a proiectelor verzi, pentru democratizarea accesului la investitii si regenerarea urbana.

Fiecare dintre acesti piloni trebuie integrat intr-un cadru strategic coerent, transnational si adaptabil, capabil sa raspunda dinamicii rapide a pietei si crizelor viitoare.

In lipsa unei actiuni hotarate si coordonate, Europa risca sa transforme actuala criza intr-un blocaj structural, pierzand teren in fata competitorilor globali si tradand propriile angajamente climatice si sociale.

In schimb, daca aceasta criza este tratata ca o oportunitate de reinventare radicala, sectorul constructiilor poate deveni:

• un motor economic al noii Europe verzi si digitale;
• un garant al incluziunii sociale si al echitatii urbane;
• un pilon esential al neutralitatii climatice globale.

Viitorul nu va mai apartine industriilor care se adapteaza lent, ci celor care se reinventeaza lucid, curajos si sistemic.

Europa are toate resursele ‒ financiare, tehnologice si umane ‒ pentru a transforma sectorul constructiilor dintr-o sursa de vulnerabilitate intr-un fundament de rezilienta durabila. Ceea ce lipseste este viteza, coerenta si curajul actiunii.

Astazi, mai mult ca oricand, a construi inseamna a repara, a regandi si a regenera ‒ pentru un viitor european sustenabil, incluziv si prosper.

Autor:

dr. ing. Ligia Georgiana HANUSEAC GHALAYINI

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 225 – iunie 2025, pag. 20-22, 24