Cu durere, Uniunea Arhitectilor din Romania anunta, la inceput de iulie, trecerea la cele vesnice a arhitectului Niels Auner, personalitate marcanta in domeniul protejarii patrimoniului cultural romanesc, cel care a contribuit, in 50 de ani de activitate, la restaurarea unui numar impresionant de constructii de lemn sau zidarie. Amploarea si valoarea operei domniei-sale justifica pe deplin acest moment de aducere-aminte.
In anul 2018, Anul european al patrimoniului cultural, Uniunea Arhitectilor din Romania a propus pentru a fi distins cu Premiul Duiliu Marcu al Academiei Romane pe arhitectul Auner Niels, pentru activitatea de o viata dedicata descoperirii, salvarii si restaurarii valorilor patrimoniului cultural aflat pe teritoriul Romaniei. Reproducem un fragment din motivarea UAR de la acel moment:
Dl Niels Auner este arhitectul care a contribuit, in 50 de ani de activitate, la restaurarea unui numar impresionant de constructii de lemn sau zidarie. Merite unice revin arhitectului pentru salvarea bisericilor de lemn din Salaj si Maramures – componenta fundamentala a patrimoniului construit national.
Cu peste 100 de biserici de lemn, monumente istorice, la care a contribuit cu proiecte de restaurare in ultimele cinci decenii, arhitectul Niels Auner este el insusi un „monument”, asa cum sugestiv il numea unul dintre mesterii cu care a lucrat de-a lungul timpului.
Arhitectul a pus bazele – practice si teoretice – ale normelor privind restaurarea monumentelor de lemn. Este o personalitate cu audienta nationala si internationala.
Niels Auner a obtinut diploma de arhitect in 1970, la Institutul de arhitectura „Ion Mincu” Bucuresti, prima sa realizare importanta fiind, in 1973, mutarea bisericii de lemn de la Oncesti in Muzeul Satului de la Sighet.
„Bunicul meu a fost tamplar de mobila de arta si toata copilaria mea cea mica mi-am petrecut-o prin talasuri, printre tot felul de scule de tamplarie. Cred ca e o boala asta. Lemnul e altceva decat restul materialelor. Are viata proprie si daca te potrivesti cu asta nu mai scapi. E o ‘boala’ de care nu mai scapi. Am inceput de fapt cu monumentele asistat de regretatul Gil Antonescu. El mi-a predat santierele din Transilvania, care erau cele cu lemnul la vremea aceea, in 1973, si cu el am facut un prim tur. Mi-a aratat care e problematica. Eu facusem deja un studiu pentru normele de lucru pentru restaurari de monumente de lemn, pentru ca nu exista nimic centralizat si se lucra haotic. Unii veneau cu niste norme, altii cu alte norme, fiecare le contesta pe ale celorlalti. Mi-am pus in cap sa unific toate normele astea si sa ajung la un limbaj comun, pentru ca toti ‘lemnarii’ sa lucreze cu aceeasi unitate de masura. Am reusit, am facut chiar un normativ care este in circulatie. Capitolul de restaurare a lemnului eu l-am facut, dar am contribuit si la celelalte capitole„, isi aminteste arhitectul cu origini germane. Niels Auner crede ca reusita sa se datoreaza, in primul rand, echipei cu care a lucrat cu daruire pentru fiecare proiect.
„E vorba de echipa. Restaurarea a fost intotdeauna o munca de echipa. Cel mai greu lucru de facut a fost sa gasim oamenii cu care sa lucram: mesterii, biologi, pictori restauratori. O sumedenie de activitati colaterale sfarsite deseori in noapte la cate un pahar de vin prin care se intelegeau anume directii importante. A fost multa daruire din partea oamenilor si am ramas marcat de treaba asta, si-a pus pecetea asupra mea. Am proiectat in principal lucrari de restaurare pentru biserici din Maramures si Salaj, in principal, dar prin forta lucrurilor am ajuns in toate colturile tarii, unde am fost solicitat”, afirma arhitectul.
Cele mai importante proiecte de restaurare ale unor biserici de lemn au fost stranse in lucrarea Proiecte si realizari – Restaurari de monumente istorice si constructii noi cu structuri din lemn. 1972‒2015. Lucrarea contine „povestea” ilustrata a restaurarii a 100 de biserici de lemn din Romania in perioada mentionata, cele mai multe aflate in judetele Maramures si Salaj, o poveste ce trebuie spusa, deoarece „De prea putine ori un restaurator de monumente istorice simte nevoia de a-si aseza rezultatele intr-o sinteza. Acest demers este necesar pentru domeniu”.
Orientarea activitatii sale catre arhitectura in lemn ce defineste civilizatia traditionala in Romania reflecta intuitia arhitectului in a evidentia un limbaj al prelucrarii lemnului cu mijloace preindustriale. „A intuit ca esenta acestei arhitecturi rezida in cunostinte tehnice ancestrale, in amprenta legaturii nemijlocite a trupului cu unealta, prin gesturi transmise constant„, afirma in prefata lucrarii istoricul de arta Ana Barca.
„Marea majoritate a proiectelor pe care le-am facut se pot constitui in repere pentru viitor, pentru viitorime. Intrebarea care se pune este: Cine oare o sa vina in urma? Problema e cine o sa ne urmeze, pe noi ca arhitecti, ca ingineri, ca pictori, ca mesteri, mai ales mesteri. Cine isi imagineaza ca asta e o meserie care sa se prinda in scoli se inseala profund. Marea majoritate a monumentelor erau atat de distruse incat a trebuit sa inventam sisteme tehnologice care nu se invata in scoala si pe care noi am putea eventual sa le transmitem mai departe unora. (…) Eu pot sa spun ca acum sunt trist. Sunt trist ca intr-un fel e un moment de bilant, se incheie o treaba, dar dupa aia nu mai vine nimic. Asta e partea cea mai trista, ca nu mai urmeaza nimic”, a afirmat el.
Semnificatia Premiului Academiei din anul 2019 se doreste, in egala masura, un semnal de alarma fata de starea patrimoniului national si necesitatea unui program national de conservare si restaurare.
„De domnul Niels Auner trebuie avut grija pentru ca el insusi este un ‘monument’ si l-am putea numi maestru in domeniul restaurarii monumentelor de lemn. Toata lumea recunoaste in tara asta ca specialistul numarul unu al monumentelor de lemn este arhitectul Auner„, a afirmat Vasile Pop (mester popular ce a lucrat la multe proiecte de restaurare).
Auner Niels este membru in comitetul executiv al Uniunii Nationale a Restauratorilor de Monumente Istorice, al Asociatiei Europene a Antreprizelor de Restaurare a Monumentelor Istorice, este expert al Ministerului Culturii in domeniul restaurarii monumentelor istorice, decorat cu Ordinul Meritul Cultural in grad de ofiter.
In anul 2016, Uniunea Arhitectilor din Romania l-a distins cu Medalia Omagiala OPERA OMNIA.
Din portofoliul sau de lucrari de restaurare la monumente istorice fac parte si cladiri de zid: ansamblul Manastirii Vacaresti ‒ Bucuresti, biserica palatului Mogosoaia, biserica Manastirii Snagov, Biserica Doamnei din Bucuresti; lucrari de sistematizare si stramutare de monumente in ansambluri etnografice in aer liber in muzeele in aer liber din Sighetu Marmatiei, Oas, Valcea, Bucuresti, si proiecte de restaurare a peste 100 de biserici din lemn in majoritatea zonelor etnografice, respectiv in judetele Salaj, Maramures, Bistrita-Nasaud, Cluj, Suceava, Dambovita, Vrancea, Hunedoara, Alba, Harghita si Mures.
Arhitectul Niel Auner si-a adus o contributie importanta si la lucrarile teoretice din domeniul restaurarii monumentelor, cum ar fi Manual privind tehnologia restaurarii monumentelor de lemn si Ghid privind costurile si consumurile de resurse in activitatea de restaurare a monumentelor de lemn.
arh. Ileana Tureanu
(fragment din Propunerea UAR pentru decernarea Premiului „Duiliu Marcu, in domeniul creatiei arhitecturale, pentru anul 2017” arhitectului Auner Niels)
__________________
*Fotografii din colectia Ileana Tureanu
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 227 – august 2025, pag. 64-65
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns