AEDIFICIA CARPATI: O restaurare cu valoare de reper pentru generatiile urmatoare – Cazinoul din Constanta

Despre Cazinoul din Constanta nu se poate vorbi, cu adevarat, pe scurt. Si nici nu vor fi epuizate aspectele relevante ale vastului efort de recuperare a sa inca mult timp de acum inainte, deoarece un volum urias de munca s-a desfasurat nu la vedere, ci in background, chiar si atunci cand proiectul parea sa stagneze. Ce se poate face ‒ ce ar trebui facut ‒ este exact aceasta: sa pastram in atentie si in dezbatere subiectul suficient de mult incat sa ajungem sa constientizam cu totii, din precedentul pe care Cazinoul l-a creat, cat de fragila este granita dintre intretinere si nevoia de salvare; ce desfasurare de forte implica procesul de recuperare a unui edificiu pe care nu-l tratam cu responsabilitate la timpul potrivit, pentru ca prea tarziu sa constientizam impactul identitar, cultural, istoric si economic al pierderii sale (si aici Cazinoul a fost un caz mai mult decat fericit, deoarece a ajuns pe mana unor profesionisti veritabili); si, nu in cele din urma, cu ce dificultati tehnice si legale se va confrunta orice proiect de interventie, si cu atat mai mult cele de amploare. Povesti in doze mici, dar aduse la lumina cu constanta si tenacitate.

Despre perla coroanei noastre litorale in contextul istoriei constructiilor din Romania si intr-un context mult mai personal, vorbim ‒ cat ne ingaduie spatiul si timpul ‒ cu dl ing. Petre BADEA, presedintele companiei Aedificia Carpati SA ‒ antreprenor general, constructor si manager de proiect al lucrarilor desfasurate vreme de aproape 5 ani pe faleza de la Constanta.

ing. Petre BADEA – Presedinte, Aedificia Carpati SA

Cazinoul din Constanta in contextul istoriei constructiilor din Romania si intr-un context personal

Revista Constructiilor: Cazinoul din Constanta a fost in permanenta un subiect urmarit cu mare interes, si cu atat mai mult din clipa finalizarii acelei ultime licitatii care a condus la momentul mai 2025, al inaugurarii. Pe buna dreptate, s-a scris si spus mult despre el. Va propun sa incepem totusi discutia printr-o punere in context a acestui edificiu, o fixare obiectiva in tabloul istoriei constructiilor din Romania ‒ de la momentul realizarii si pana azi, in etapa sa post-interventie extinsa.

Petre BADEA: Cazinoul din Constanta nu este doar o cladire emblematica pentru litoralul romanesc, ci o veritabila arhiva vie a istoriei tehnice si culturale a acestei tari. Ridicat intr-un moment in care Romania isi redefinea identitatea nationala si aspira la modernitate europeana, edificiul a fost conceput ca un manifest al rafinamentului Belle Époque, dar si ca simbol al orasului-port cu deschidere spre Occident.

In tabloul constructiilor romanesti, Cazinoul este unic prin stilul sau Art Nouveau – o raritate in peisajul autohton. Imbina eleganta curbelor sinuoase cu monumentalitatea unei structuri amplasate pe o faleza expusa constant la agresiunea salinitatii si vanturilor marine. De-a lungul deceniilor, a fost martorul transformarilor sociale, politice si arhitecturale ale orasului si tarii. A trecut prin razboaie, rasturnari si instaurari de regimuri politice, indiferenta, dar si episoade de glorie si recunoastere.

Etapa actuala – cea a restaurarii ample – inchide o bucla istorica si deschide un nou capitol. Nu e doar o „reparatie materiala”, ci o revalidare a valorii sale simbolice. Este dovada ca patrimoniul nu moare atata timp cat exista vointa, expertiza si respect pentru trecut. In mod cert, restaurarea sa va ramane un reper pentru generatiile urmatoare de specialisti si pentru publicul larg.

Revista Constructiilor: Dar ce inseamna Cazinoul pentru ing. Petre BADEA? Si cum ati ajuns sa va implicati in acest proiect? 

Petre BADEA: Pentru mine, Cazinoul din Constanta nu este doar un proiect profesional. E o intalnire cu destinul, o provocare ce vine o data intr-o cariera, si o responsabilitate pe care nu o poti refuza fara sa simti ca pierzi o parte din tine ca profesionist si ca cetatean.

Am fost crescut intr-un spirit al respectului pentru patrimoniu. Am invatat de la mentorii mei – si apoi am transmis mai departe – ca fiecare monument are o poveste, o energie, o demnitate care trebuie protejata. De-a lungul timpului, am lucrat la multe cladiri istorice – de la biserici vechi de secole, pana la palate si muzee – dar Cazinoul are o aura aparte. El te atrage prin contrastul intre frumusetea sa decadenta si suferinta fizica la care a fost supus zeci de ani.

Implicarea noastra nu a fost intamplatoare. A fost rezultatul unei selectii riguroase, in care experienta Aedificia Carpati a contat decisiv. Dar, dincolo de asta, cred ca proiectul „ne-a chemat”. Am simtit de la inceput ca e nevoie de o echipa care nu doar stie, ci si intelege. Si care poate sa asculte ce are de spus un monument aflat in pragul colapsului.

Revista Constructiilor: Ca amploare si complexitate, cum se raporteaza la alte lucrari cu specific similar (de interventie pe monumente) din portofoliul personal si al companiei Aedificia Carpati? Pentru a ilustra mai clar, cum se transpune in cifre participarea Aedificia la lucrarile de la Constanta? 

Petre BADEA: Cum spuneam, Cazinoul din Constanta ocupa un loc aparte in portofoliul Aedificia Carpati. Desi am avut privilegiul sa lucram la numeroase monumente importante – Ateneul Roman, Biblioteca Centrala Universitara, Muzeul National de Arta, Banca Nationala a Romaniei, Palatul Patriarhiei Romane, Muzeul Taranului Roman, Teatrul National I.L. Caragiale – niciunul nu a presupus o asemenea complexitate multipla: tehnica, istorica, emotionala si logistica.

De pilda, la nivel structural, am avut de-a face cu o cladire care fusese supusa la mai multe interventii de-a lungul timpului – unele facute cu buna intentie, dar fara mijloace adecvate. A trebuit sa decopertam straturi de interventii, sa intelegem ce s-a facut gresit, ce se poate pastra, ce trebuie refacut complet. Nimic nu era „standard”, fiecare detaliu cerea o solutie personalizata.

In cifre, participarea noastra inseamna sute de pagini de expertize, mii de ore de munca de proiectare, zeci de mii de ore de executie. In termeni umani – o mobilizare fara precedent de echipe specializate, coordonate ca un mecanism de ceasornic. Daca la alte lucrari exista un grad mai mare de predictibilitate, aici fiecare etapa a fost o redescoperire.

Ca amploare si incarcatura simbolica, Cazinoul poate fi considerat un „Everest” al restaurarilor din Romania. Nu doar pentru ca era greu, ci pentru ca fiecare pas gresit ar fi insemnat nu doar o eroare profesionala, ci o tradare a unei intregi mosteniri culturale.

O impresionanta desfasurare de forte – oameni, echipamente, materiale

Revista Constructiilor: Iar echipa extinsa (din asociere) a insemnat… cati oameni si cu ce specializari? Cate echipamente, ore de munca, volume de materiale etc.? De ce desfasurare de forte a fost nevoie pentru salvarea acestei bijuterii arhitectonice care se identifica mai bine, poate, decat oricare alta cu litoralul romanesc? 

Petre BADEA: In spatele reusitei acestui proiect sta o desfasurare de forte fara precedent, cel putin pentru un monument istoric din Romania. Cazinoul a necesitat o organizare de santier similara, ca mobilizare si logistica, cu cea a unui mare proiect de infrastructura. Vorbim aici de o lucrare in care nu am putut aplica sabloane – fiecare echipa, fiecare utilaj, fiecare zi a fost planificata in functie de particularitatile cladirii si ale amplasamentului.

Toate momentele readucerii la viata a acestei cladiri minunate au fost grele si frumoase in acelasi timp.

Am gasit mereu solutii si tehnologii care i-au impresionat pe toti participantii, atat constructori cat si proiectanti. Am beneficiat de experienta deosebita a profesionistilor firmei noastre, in mod deosebit a managerului de proiect – ing. Marius STAN si a celor de la firmele de proiectare REMON PROIECT SRL, condusa de dna arh. Constanta CARP, si PROFESIONAL CONSTRUCT, condusa de prof. ing. Paul IOAN.

Cazinoul a reunit oameni deosebiti care au alcatuit o echipa perfecta.

In perioada de varf, santierul a implicat activ peste 250 de oameni – ingineri, arhitecti, restauratori, mesteri artizani, sudori, tamplari, tehnicieni de foraje, experti in consolidari structurale si tratamente chimice. A fost o adevarata orchestra de specialisti, in care fiecare „instrument” a contat.

La realizarea lucrarilor de consolidare si restaurare specifice acestui tip de monument istoric si-au adus contributia ca subcontractanti de specialitate:

• SC GEOSOND SA – piloti autoforanti injectati armati cu bare din tije de titan si injectare baza zid de sprijin;
• SC TEHNOINSTAL SRL – instalatii electrice curenti tari si sisteme curenti slabi;
• SC INSTALATII SUPER SRL – instalatii hidranti, sanitare si incalzire;
• SC TEHNOGRUP EST SRL – instalatii interioare ventilatie – desfumare;
• SC EUROART CONSTRUCT SRL – invelitori decorative din tabla de titan-zinc;
• SC KLY CONFORT SRL – restaurare si executie componente artistice din piatra artificiala la fatade si stucatura interioara;
• SC MARK HOLZ SRL – tamplarie exterioara si interioara din lemn – stejar;
• SC PATRIMONIU SRL – proiectare si restaurare componente artistice: stucatura policroma, pictura si stucco-marmura;
• SC PEGASUS RESTAURARI SRL – restaurare componente artistice: stucatura policroma, pictura;
• SC ARS VITREARUM AMAGA SRL – proiectare si realizare vitralii;
• SC THEDA MAR SA – pardoseli decorative din piatra si marmura;
• SC OVO DESIGN SRL – pardoseli din parchet decorativ, lambriuri, masti radiatoare, mobilier;
• SC FD STIL SRL – corpuri de iluminat decorative (candelabre, aplice).

Este important de spus ca aceasta enumerare reflecta un tip de mobilizare care presupune expertiza de varf, comunicare constanta si o capacitate extraordinara de adaptare. Intr-un astfel de proiect, orice intarziere sau eroare de coordonare poate deveni critica. Dar cred ca tocmai aceasta presiune a scos la suprafata ce avem mai bun ca profesionisti.

Revista Constructiilor: Cat cunosteati sau intuiati din dimensiunea provocarii? Va asteptati la mai rau? 

Petre BADEA: Cand intri intr-un monument cu o istorie atat de zbuciumata si cu atatea interventii anterioare, stii ca nu te vei confrunta doar cu o cladire, ci cu o succesiune de probleme stranse in straturi. Am plecat la drum cu o documentare riguroasa – studii istorice, relevee, analize ale materialelor – dar experienta ne-a invatat ca teoria e una si realitatea din teren e cu totul alta.

Cunosteam riscurile: expunerea permanenta la mediu marin, infiltratiile cronice, interventiile brutale din deceniile trecute. Dar ce nu am putut anticipa complet a fost gradul de degradare ascunsa – la nivelul elementelor de rezistenta, al armaturilor corodate, al betonului carbonatat, al structurilor metalice interioare afectate de umezeala si salinitate. De multe ori, ce parea a fi doar o crapatura decorativa se dovedea a fi semnul unei cedari structurale iminente.

O alta provocare a fost echilibrul intre salvare si pastrare. A trebuit sa luam decizii dificile: ce refacem identic, ce pastram chiar daca este imperfect, ce inlocuim cu discretie. Si toate aceste decizii nu pot fi luate doar pe baza unor norme sau reguli tehnice. Ele presupun sensibilitate, discernamant, dialog permanent intre specialisti din domenii diferite.

Revista Constructiilor: Pe de alta parte, care au fost cele mai mari surprize placute, cele mai interesante aspecte descoperite, odata initiate lucrarile? 

Petre BADEA: Desi santierul a fost, in multe privinte, o lupta cu degradarea, au existat si momente de bucurie autentica. Am avut parte de descoperiri neasteptate – detalii ornamentale acoperite de tencuieli succesive, fragmente de pictura murala disparuta, portiuni de vitralii originale ascunse de improvizatii mai recente.

O descoperire de suflet a fost un inscris al unei echipe de detinuti politici care a lucrat la cladirea Cazinoului in anul 1950, pe care am predat-o Muzeului de Istorie din Constanta.

Poate cea mai frumoasa surpriza a fost insa redescoperirea valorii umane. Oameni din domenii diferite – ingineri, mesteri, arhitecti, dar si localnici, fosti angajati ai Cazinoului sau simpli constanteni – s-au apropiat de santier cu un fel de recunostinta si speranta. Am simtit ca nu lucram doar pentru o autoritate sau un beneficiar, ci pentru o comunitate care astepta de decenii aceasta renastere.

Aceasta reusita s-a datorat colaborarii stranse cu Investitorul – Compania Nationala de Investitii, care a gasit mereu solutiile pentru a asigura continuitatea lucrarilor.

Revista Constructiilor: Dati-ne, va rugam, cateva detalii (pentru specialisti) cu privire la semnificatia din punct de vedere ingineresc a acestui proiect, la cele mai dificile operatiuni, premierele tehnice, materialele si tehnologiile folosite (pentru stabilitatea structurii, mentinerea integritatii si aspectului fatadei, tamplariei si elementelor decorative etc.). Ati amintit, intr-un interviu excelent din Ziarul Amprenta, despre sustinerea cladirii cu popi hidraulici pentru o perioada, de exemplu…

Petre BADEA: Din punct de vedere ingineresc, proiectul a fost o demonstratie de echilibru intre traditie si inovatie. Ne-am confruntat cu una dintre cele mai dificile probleme: cum sa sustii o cladire fragila, amplasata pe o peninsula creata artificial, fara sa o afectezi prin metode intruzive. Solutia a fost una complexa. Am stiut tot timpul ce avem de facut, am anticipat toate degradarile ascunse, avand in vedere vechimea materialelor existente. Nu ne-am pus niciun moment problema opririi lucrarilor, chiar daca a trebuit sa sustinem in permanenta cladirea cu popi hidraulici de capacitate mare, pentru a reface structura de rezistenta de jos in sus.

Am fi dorit sa finalizam mai repede lucrarile de consolidare, dar era imposibil de refacut structura de rezistenta pe suprafete mari simultan. Rezultatul este o cladire care a primit nota maxima si care va dainui pentru a incanta generatiile urmatoare.

O premiera a fost utilizarea unui sistem de consolidare a peretilor portanti prin injectare cu mortare speciale, compatibile chimic cu materialele originale, dar mult mai rezistente la umiditate si la ciclurile inghet-dezghet. Pentru elementele decorative, am folosit matritare in negativ dupa cele existente, urmata de replicare cu materiale minerale armate – o tehnica ce imbina traditia artizanala cu precizia moderna.

Tamplaria a fost refacuta dupa geometria originala, cu lemn tratat prin metode moderne de stabilizare si protectie, dar pastrand desenul si proportiile istorice.

Iar secretul frumoaselor vesminte ale fatadelor consta in mortarul folosit pentru finisare, si anume Sanova Monotras pentru stratul vizibil – mortare pe baza de nisip – var cu adaos de 10% ciment alb si trass (un tuf vulcanic macinat care are rolul de retinere a sarurilor si impiedicare a aparitiei eflorescentei saline). Ornamentele au fost realizate din microbeton si sunt prinse de fatada cu ancore din fibra de sticla si rasina epoxidica. Toate elementele fatadei a fost tratate cu solutie biocida pentru prevenirea atacului biologic si formarea crustei negre. Vopsitoria fatadei a fost realizata cu vopsea siliconica produsa in Germania, care are in compozitie atat biocid cat si solutie hidrofobizanta. In timpul ploilor, fatadele se autocurata prin eliminarea stratului de praf si a excrementelor pasarilor, datorita efectului de respingere electrostatica.

Dar vreau sa subliniez ca restaurarea Cazinoului nu a fost doar o interventie inginereasca. A fost un exercitiu de finete – de la modul in care am ales materialele, pana la modul in care le-am pus in opera. Si, mai ales, a fost o lectie de respect fata de o cladire care nu a cerut altceva decat sansa de a dainui.

Rolul inovatiei si alegerea materialelor in restaurare

Revista Constructiilor: Ce rol a jucat inovatia si cata plaja de manevra ati avut pentru a recurge la ea? Cum s-au selectat materialele/cum este firesc sa se procedeze in aceste cazuri de proiecte majore cu finantare publica? 

Petre BADEA: In lucrarile de restaurare de patrimoniu, inovatia nu este un lux sau un capriciu, ci o necesitate continua. La Cazinoul din Constanta, inovatia a fost prezenta nu doar in solutiile tehnice, ci si in filozofia de lucru. Ne-am asumat de la bun inceput ca fiecare decizie – fie ea structurala, de detaliu sau de finisaj – trebuie sa fie dublata de o gandire contemporana, dar profund respectuoasa fata de spiritul si materia originara.

Spatiul de manevra a fost, desigur, limitat de rigorile legale si de caracterul public al finantarii. Insa chiar si in acest cadru, am reusit sa implementam solutii inovatoare: scanari 3D si modelari digitale ale intregului edificiu, cartografieri stratigrafice ale decoratiunilor, sisteme de consolidare invizibile integrate in structura veche, metode de conservare chimica adaptate la climatul marin.

Selectia materialelor s-a facut printr-un proces meticulos, in colaborare cu arhitectii restauratori si expertii tehnici. Nu orice mortar, nu orice piatra, nu orice vopsea pot fi folosite pe un monument de asemenea anvergura. Am lucrat cu furnizori capabili sa reproduca compozitii istorice, am testat produse in laborator si in santier, am refuzat solutii comerciale care ar fi fost mai ieftine, dar nepotrivite.

Poate cea mai valoroasa lectie este ca inovatia in restaurare nu presupune sa „inventezi” ceva nou, ci sa adaptezi ceea ce exista la o realitate unica si irepetabila. In restaurare, succesul nu se vede in ceea ce se remarca usor, ci in ceea ce se integreaza perfect in ansamblu, fara sa tradeze nimic din autentic.

Legislatia specifica: bariere si nevoi de reformare

Revista Constructiilor: Cumva in aceeasi idee a proiectelor cu statut special, derulate cu implicarea autoritatilor ca finantatori/beneficiari: cum influenteaza legislatia abordarea lucrarilor? Ce si cum ar trebui regandit, din acest punct de vedere, clarificat sau corectat? 

Petre BADEA: Intr-un proiect de asemenea amploare, cu finantare publica si interes major, cadrul legal este inevitabil o componenta esentiala – si, din pacate, adesea, una care genereaza blocaje. Legislatia actuala in domeniul patrimoniului si al achizitiilor publice este complexa, fragmentata si, in anumite privinte, invechita. Ea nu reflecta intotdeauna dinamica unui santier de restaurare, care presupune o flexibilitate si o capacitate de reactie pe care mecanismele administrative nu o pot sustine.

Sunt necesare reforme clare in trei directii. In primul rand, procedurile de avizare: ele trebuie digitalizate, unificate si supuse unor termene realiste. Nu este acceptabil ca unele aprobari sa dureze luni de zile, in timp ce o cladire se degradeaza sub ochii nostri. In al doilea rand, statutul mestesugarului specializat trebuie regandit: avem nevoie de o categorie profesionala distincta, cu drepturi si recunoastere adecvate, pentru cei care practica meserii rare si esentiale.

Si, in al treilea rand, sistemul de achizitii publice trebuie sa recunoasca specificul restaurarii – nu e vorba de cel mai mic pret, ci de cea mai potrivita expertiza. In constructiile de patrimoniu, „ieftin si repede” duce, invariabil, la „scump si prost”. Trebuie sa schimbam aceasta logica, daca vrem sa nu repetam greselile trecutului.

Revista Constructiilor: Domnule Petre BADEA, de ce ati ales meseria de inginer constructor? Si, daca n-ati sti tot ceea ce stiti acum, ati face din nou acest pas? 

Petre BADEA: Am ales ingineria constructiilor pentru ca m-a fascinat dintotdeauna felul in care ideile devin realitate prin forta logicii si a muncii. Pentru ca am vrut sa inteleg cum se tin in picioare cladirile care ne definesc orasele si istoria. Dar poate mai mult decat atat, pentru ca am simtit o chemare interioara de a contribui cu ceva durabil, cu sens.

Daca as lua-o de la capat, fara sa stiu ce stiu acum, as face aceeasi alegere. Cu aceeasi convingere, poate cu si mai multa curiozitate si rabdare. Meseria de inginer constructor te pune in contact direct cu materia vie a lumii – pamantul, lemnul, cu piatra si betonul – dar si cu spiritul celor care le-au asezat in timp.

Exista o bucurie discreta, dar profunda, in a sti ca mainile si mintea ta au contribuit la ceva ce va ramane in picioare dupa tine. Mai ales in restaurare, meseria aceasta nu e doar despre calcule si structuri – e despre memorie, despre transmiterea unui mesaj peste generatii.

Lectia Cazinoului din Constanta – intre salvare si intretinere

Revista Constructiilor: In final ‒ de proiect si de discutie ‒ care este lectia cea mai valoroasa pe care ne-a dat-o povestea Cazinoului? Poate gresim, dar noi credem ca undeva, intr-o frantura de text, cel putin, printre multe alte aspecte, se aminteste ceva si despre intretinerea in exploatare… 

Petre BADEA: Lectia cea mai importanta pe care ne-o ofera Cazinoul nu este despre tehnica, nici macar despre arhitectura. Este o lectie despre responsabilitate colectiva. Despre cum un simbol poate fi lasat in ruina nu din lipsa de cunostinte sau bani, ci din neglijenta. Si despre cum salvarea lui devine posibila doar cand un intreg ecosistem – stat, profesionisti, comunitate – decide ca merita.

Un monument nu traieste doar prin restaurare, ci prin intretinere. Din pacate, cultura intretinerii este inca slab inteleasa la noi. Ne emotioneaza salvarile spectaculoase, dar uitam ca un simplu program de monitorizare si interventii periodice ar putea preveni degradarea. Aici e marea schimbare de paradigma pe care trebuie s-o facem: sa invatam sa protejam inainte sa reparam.

Cazinoul ne mai invata ceva: ca frumusetea are nevoie de timp, de grija, de oameni. A fost o lucrare grea, dar nu imposibila. Iar faptul ca acum, dupa decenii de abandon, el straluceste din nou pe faleza Constantei este dovada ca nimic nu e pierdut atata timp cat credem cu adevarat in ceea ce facem.

www.aedificia.ro

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 226 – iulie 2025, pag. 10-15