Bucurestiul isi poate pierde, incet dar sigur, cladirile de valoare; nu ne referim numai la cele cu valoare istorica, ci si la cladiri cu valoare arhitecturala si/sau ambientala.
Spre surprinderea specialistilor, cladiri valoroase au fost declasate, pentru a putea fi demolate de diversi intreprinzatori locali si straini, fiind pastrate, in schimb, cladiri si zone luate la gramada in primii ani si care blocheaza si azi dezvoltarea corecta a orasului.
In mijlocul acestui haos, se mai gasesc investitori care inteleg valoarea unor cladiri pe care au ajuns sa le posede sau le-au obtinut prin revendicari. M-as referi la cladiri de mijloc sau sfarsit de secol XIX sau inceput de secol XX, care au apartinut aristocratiei locale sau marii bughezii, in puternica ascensiune in perioadele la care m-am referit.
Ca arhitect, apropierea de o astfel de constructie trebuie facuta cu mare atentie, cu grija si multa rabdare. Lucru intamplat in centrul Capitalei unde, langa Biserica Pitar Mos, se afla vechea cladire a unei locuinte bogate, ridicata la inceputul secolului XX.
Aceasta cladire, locuita de cinci familii in perioada de dupa razboi, a suferit multiple modificari, fiind mutilata in interior si degradata, dar cu decoratiile ramase intacte la exterior si in mare parte in interior.
Cladirea nu se gaseste pe lista monumentelor istorice. Beneficiarii actuali, o pereche tanara, remarca valoarea arhitecturala a casei si hotarasc reabilitarea ei, urmand ca, in viitor, sa poata fi folosita ca locuinta, eventual sediu de firma sau ambasada.
De comun acord, specialistii in materie si beneficiarii doresc pastrarea tavanelor de la parter care sunt gasite in stare buna, cu stucatura originala, bine conservata a fatadelor nemodificate, cu martori ai decoratiilor initiale, cu elemente clasice si baroce. De asemenea, se doreste o consolidare a casei si o modernizare a echiparii tehnice.
Aceasta atitudine, vis-a-vis de o cladire care putea fi demolata si inlocuita cu o constructie mai profitabila, ne-a bucurat si ne-a ambitionat totodata in ideea de a realiza o lucrare de referinta.
Dupa o analiza a situatiei existente si un releveu amanuntit, se constata ca, in locul scarii monumentale pe care orice casa de acest tip o avea in holul principal, existau doua bai cuplate construite de fostii locatari pentru a-si imbunatati confortul; planseul din zona fostei scari fusese completat cu o dala de BA.
In urma interventiei a fost inlaturata placa de BA si s-a reconstituit scara istorica a carei balustrada originala a fost gasita la o scara improvizata, de serviciu, a cladirii.
Podul inalt, cu o sarpanta frumos rezolvata, este ocupat partial de cateva incaperi, folosite candva de servitori.
Obligatia de a consolida o cladire de asemenea valoare, asupra careia se intervine, necesita, inevitabil, gasirea unor coechipieri – ingineri de rezistenta specializati si ingineri de instalatii, dar si pasionati vis-a-vis de acest tip de lucrari care reclama nu numai o prezenta aproape zilnica pe santier, dar mai ales gasirea unor solutii speciale cerute de numeroasele situatii care apar pe sit.
Solutia de consolidare cere o modificare a planseelor din lemn prin inlocuirea lor cu placa de BA si camasuirea peretilor pentru sporirea rezistentei.
De aceasta data, prof. dr. ing. Constantin Pavel de la UTCB a salvat stucatura bogata si pictata de la intradosul planseului peste parter ancorand tiranti intre peretii paraleli si grinzile planseului de lemn de la etaj, in decursul turnarii placii de BA peste planseul din lemn folosit drept cofraj.
A fost cazul ca, la randul nostru, prin „inventarea“ unor profile specifice sa mascam interventia aupra structurii peretilor, ingrosati prin operatia de camasuire.
Modificarile structurale au permis si o imbunatatire a echiparii tehnice a cladirii. Au putut fi organizate cinci noi incaperi de baie si un sistem centralizat de incalzire si ventilare, sisteme de alarmare si informatizare.
In final, cladirea cuprinde un subsol, cu spatii tehnice si cu incaperi luminate natural cu posibilitati multiple de folosire.
Parterul reprezenta un larg spatiu de primire, cu incaperile asezate, clasic, de o parte si de alta a unui hol generos din care pornea scara catre etaj.
De la intrarea de serviciu exista un acces secundar cu o scara spre etaj si mansarda.
Etajul contine zona de noapte, cu un hol deschis spre scara monumentala si spre un balcon aflat deasupra intrarii principale, cu patru dormitoare si trei sali de baie. Avand in vedere suprafata mare afectata scarii principale si inaltimea acestei zone, a fost gandit un balconas peste golul scarii principale, element binevenit, regasit in arhitectura veche a caselor cu pretentii din Bucuresti care da un sens acestui spatiu.
Podul existent, cu o sarpanta frumoasa, scolastica, a fost amenajat ca o mansarda locuibila. El cuprinde trei incaperi mansardate, un grup sanitar si un spatiu deschis in care a putut fi amenajata si o supanta.
Ideea amenajarii acestor spatii a fost aceea de a pastra atmosfera de inceput de secol in zona parterului si a etajului, subsolul si mansarda fiind tratate modern.
Important, atunci cand se reabiliteaza o astfel de constructie, este sa poti avea la indemana meseriasi in adevaratul sens al cuvantului, oameni cu experienta pe care poti conta ca fac treaba buna. Este un domeniu in care pasiunea pentru meserie este esentiala, deoarece munca este intensa, iar castigul nu este la fel de facil ca in alte domenii. Traversam un moment in care acesti meseriasi sunt destul de greu de gasit. Imbucurator este, insa, ca in aceste echipe am intalnit tineri care constientizeaza valoarea acestor vechi indeletniciri si preiau stafeta de la cei batrani.
Pentru aceasta, a fost obligatorie gasirea unor echipe specializate de furnizori, care sa inteleaga bine tipul de interventie si care sa posede tehnicile, materialele si sculele necesare sustinerii ei. Ma refer la restauratori in lemn, stuc de ipsos, stuccomarmura, fresca, fier forjat, vitralii si vitrouri, cristal bizotat, parchet, sticla givrata sau sablata, mozaic.
De exemplu, restaurarea tamplariilor din lemn, bogat sculptate, dar si degradate, a cerut o munca migaloasa si de mare rabdare si finete. Aceasta tamplarie, reprezentata de usi de mari dimensiuni, alcatuite din doua esente de lemn, stejar si nuc, a fost perfect restaurata, feroneriile recuperate si repuse in opera au functionat perfect.
Usile noi, aparute dupa reamenajare in zona parterului si a etajului, au fost gandite in acelasi stil, pentru respectarea unitatii decorative. S-a reusit baituirea lor si obtinerea aceleiasi nuante.
Stucatura a fost restaurata prin luarea de amprente de pe martori si refacerea lor in ateliere. Astfel, la interior si exterior, au fost respectate decorurile originale.
Pictura a fost refacuta cu ajutorul unei echipe de pictori care au respectat culorile si modelele initiale gasite sub straturile de huma ale tavanelor.
Sticla glasswandului dintre doua saloane era intacta, chiar daca a traversat doua cutremure mari; s-a reusit, totodata, refacerea unui ochi de geam deteriorat in timpul lucrului. Erau geamuri givrate, cu un model specific acelor vremuri, care a fost refacut prin tehnici actuale in forma identica.
In zona mansardei si a subsolului, s-a dorit o abordare moderna a interiorului, spatiile pretandu-se la asa ceva.
O atentie deosebita s-a acordat fatadelor si spatiilor exterioare. Astfel, s-au refacut cu mare acuratete detaliile si profilele pe toate fatadele, confectionandu-se unele noi acolo unde reparatiile nu au fost posibile.
Bineinteles, in decursul acestei operatii s-a inlocuit total tencuiala existenta, puternic degradata si s-au ales cu mare grija culorile de fatada pentru a o pastra in spiritul epocii.
Tamplariile exterioare s-au executat din lemn stratificat de culoare maro, cu geam termopan, pastrandu-se conformatia initiala a sprosurilor. Pentru curte s-a propus un dalaj cu dale de klinker, asemanatoare cu cele gasite la inceputul lucrarii si s-a recuperat, reparat si completat gardul din fier forjat.
Interesant este ca, in cursul lucrarilor la curte, s-a gasit un schelet uman in zona portii principale, ingropat ghemuit la cca. 1,50 m adancime, schelet preluat de organele abilitate.
Tot in curte s-a considerat necesara pastrarea garajului, desi acesta a fost construit in anii ‘60, pentru suplimentarea spatiilor de depozitare.
Proiectarea si executia lucrarii a durat cca. un an si trei luni, din cauza situatiilor nou-ivite in decursul interventiilor constructorului asupra cladirii, precum si a duratei recuperarii detaliilor decorative.
O mare importanta in reusita demersului a fost buna colaborare cu beneficiarii, situatie destul de rar intalnita in proiectare.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 68 – martie 2011, pag. 26
Autori:
prof. dr. arh. Mircea Silviu Chira
conf. dr. arh. Sonia Maria Chira
prep. arh. Cristia Maria Chira
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns