Green Court Bucharest (I). Ansamblu de cladiri pentru birouri certificat LEED GOLD, performanta in proiectare si executie

Prezentul articol descrie solutiile tehnice utilizate pentru realizarea structurii de rezistenta a imobilelor de birouri „GREEN COURT BUCHAREST“, situate in Str. Gara Herastrau nr. 4, sector 2, Bucuresti.

Pe verticala cladirea este compusa din trei subsoluri, parter si douasprezece etaje, ultimul etaj avand functionalitate tehnica. Inaltimea totala supraterana este de aproximativ 54,15 metri.

Proiectul de fata a abordat solutii tehnologice si de proiectare de ultima ora pentru tara noastra, printre care: incinta din perete mulat ingropat, cu grosimea de 60 cm, sprijinit printr-un rand de ancore post-tensionate, implementarea sistemului de lucru BIM si al celui „Safety by design“, adoptarea unor produse emergente pe piata constructiilor din Romania, cum ar fi dispozitivele mecanice pentru asigurarea continuitatii armaturilor, dornuri speciale din otel de inalta rezistenta inoxidabil specifice pentru preluarea tasarilor diferentiate dintre corpurile de cladire, realizarea riglelor de cuplare metalice pana la o inaltime de 2,5 m din tole cu grosimea de 40 mm etc.

Beneficiarul investitiei de fata este grupul Skanska, unul dintre cele mai mari grupuri de dezvoltare de proiecte imobiliare si constructii din lume. Cu o vechime de peste 125 de ani si aproximativ 57.000 de angajati in tari din Europa, Statele Unite si America Latina, grupul Skanska a rea­lizat lucrari de anvergura, printre care cladirile 30 St. Mary Axe (turnul Gherkin), turnul Walbrook si Heron din Londra, Marea Britanie (unul dintre cele mai inalte din capitala britanica), stadionul MetLife NewJersey si WTC Transportation Hub Oculus New York din Statele Unite.

In anul 2007 grupul Skanska a fost ales „Constructorul Verde“ numa­rul 1 in Statele Unite, iar in 2011 a primit distinctia de cea mai verde companie din Marea Britanie, in ciuda faptului ca domeniul in care acti­veaza are un impact major asupra mediului. O viziune oficiala declarata de Skanska este cea a „celor 5 ze­rouri“: proiecte cu zero pierderi, zero accidente de munca, zero incidente asupra mediului, zero abateri etice si zero defecte. In anul 2012 a fost clasificata a 9-a cea mai mare companie antreprenoare in constructii la nivel mondial.

Pornind de la premi­sele amintite mai sus, grupul Skanska a ince­put investitiile in Romania pe un am­pla­sament din nord-estul Bucurestiului, unde se afla in curs de executie un ansamblu de cladiri de birouri, avand ca regim de inaltime 3 Subsoluri, Parter si 11 (12) etaje, cu o supra­fata totala desfasurata de cca. 95.000 m2, dintre care cca. 60.000 m2 in partea supraterana a cladirilor. Subsolul se intinde pe aproape toata suprafata proprietatii, iar cele trei corpuri supraterane de cladire ocupa aproximativ 60% (conform indicatorilor urbanistici autorizati) din supra­fata terenului.

Asa cum se intampla in mod curent la dezvoltarile imobiliare de mari dimensiuni, s-a optat pentru o abordare in faze a executiei, construindu-se, mai intai, o incinta din pereti mulati, corespunzatoare pri­melor doua corpuri supraterane, urmand ca, ulterior, sa fie continuata incinta, pentru realizarea subsolului celui de al treilea corp.

Dezvoltarile imobiliare, fie ele cladiri de birouri, rezidentiale sau comerciale, implica, in special in interiorul marilor aglomerari urbane, necesitatea unui numar mare de subsoluri, deci a unor excavatii adanci.

Cerintele de a proiecta solutii mai economice si mai practice pentru sus­tinerea excavatiilor conduc la nece­sitatea unei intelegeri mai bune a compor­ta­mentului sistemului de sprijinire.

Proiectul pentru aceasta inves­titie a fost elaborat in perioada 2012 – 2014, executia lucrarilor de fundatii speciale in perioada ianuarie – martie 2013, iar lucrarile la struc­tura de rezistenta au inceput din luna martie 2013.

Proiectul structurii de rezistenta a avut la baza proiectul de arhitectura elaborat de ARCHITECT SERVICE, arh. Constantin CIUREA si arh. Simona CIUREA.

Proiectarea instalatiilor a fost asigurata de MC GENERAL CONSTRUCT.

Beneficiarul imobilului este compania SC BETA PROPERTY DEVELOPMENT COMPANY SRL.

Antreprenorul general si al lucra­rilor pentru aceasta investitie a fost SKANSKA CONSTRUCTION.

Structura de rezistenta a cladirii A a fost realizata de OCTAGON CONTRACTING & ENGINEERING, iar infrastructura cladirii B a fost executata de catre DESA CONSTRUCTION.

Lucrarile aferente fatadelor, tip perete cortina, au fost proiectate  si executate  de  SKANSKA CZECH REPUBLIC.

Prezentarea generala

Proiectul este impartit in trei faze de dezvoltare dupa cum urmeaza:

• Faza 1 – infrastructura cladirilor A si B si suprastructura cladirii A;
• Faza 2 – suprastructura cladirii B si infrastructura cladirii C;
• Faza 3 – suprastructura cladirii C.

Suprafata construita aferenta Fazei 1 este de aproximativ 46.950 m2, din care cca 21.642 m2 in supra­structura si 25.280 m2 in cadrul structurii subterane.

Suprafata construita aferenta Fazei 2 este de aproximativ 20.250 m2, in suprastructura.

Suprafata construita aferenta Fazei 3 este de aproximativ 27.825 m2, din care cca 17.568 m2 in suprastruc­tura si 10.257 m2 in cadrul structurii subterane.

In total investitia cuprinde o suprafata construita de aproximativ 95.025 m2. Infrastructura se dezvolta pe inaltimea a trei niveluri, cu o inal­time de nivel de 4,70 m pentru subsolul 1 si 2,95 m pentru subsolurile 2 si 3.

In ceea ce priveste suprastructura, aceasta se dezvolta pe inal­ti­mea a treisprezece etaje, parter, 11 etaje si etajul tehnic.

Inaltimea de nivel a etajelor supraterane este de 5,05 m pentru parter si de 3,85 m pentru etajele curente.

Implementarea sistemului de lucru BIM in proiectarea structurilor

O particularitate a acestui proiect o reprezinta implementarea la nive­lul procesului de proiectare a mode­lului informational al cladirii (BIM). Acesta poate fi considerat o tranzitie marcanta in practica proiectarii.

In timp ce CAAD (Computer-Aided Desing and Drafting) automatizeaza aspectele traditionale de producere a desenelor, BIM repre­zinta o schimbare fundamentala a vechiului sistem de tip „linie cu linie“ si a intregului proces de gandire asociat acestuia.

Modelele 3D care constituie baza BIM furnizeaza o imbunatatire majora a comunicarii informatiei spatiale intre oameni. Proiectarea, desi adesea nu este in mod adecvat gandita astfel, este un efort de echipa care implica investitorul, arhitectul si inginerii de specialitate si, cu o tot mai mare recunoastere, pe cei implicati in fabricarea si executarea proiectului. Realizarea unui proiect implica un nivel considerabil de coordonare si colaborare.

Pentru elaborarea modelului comun 3D pe specialitatile arhitectura si structura s-a utilizat programul Allplan Nemetschek, in timp ce coliziunile si deficientele de pro­iec­tare raportate la traseele de instalatii s-au detectat si eliminat prin fisierele standard IFC incarcate in programul Solibri Model Checker.

Aceste noi posibilitati de comunicare creeaza oportunitatea imbuna­tatirii produsului proiectantilor. Ele permit, teoretic, comunicarea cu programele de analiza si simulare ce ofera informatii in timp real pe parcursul procesului de proiectare. Coordonarea din timp cu fabricantii, prin intermediul modelelor cladirii, extinde nivelul de coordonare in faza de construire.

Un prim aspect se refera la pro­iectarea conceptuala, asa cum este ea perceputa in mod uzual. Importanta si refocalizarea pe proiectarea conceptuala este foarte bine ilustrata de curbele MacLeamy (fig. 2).

Modelarea constructiei este avan­tajul principal al uneltelor de generare BIM actuale. In prezent, principalul produs al acestei faze sunt planurile de detalii de executie, dar acest aspect urmeaza sa se schimbe in viitor, pe masura ce mo­delul cladirii va servi ca baza legala pentru documentatia de executie.

Metodologia BIM permite investitorilor, consultantilor si antreprenorilor sa vizualizeze si sa inteleaga evolutia proiectului si problemele de coordonare intr-un mod ce nu era posibil inainte.

Desenele sunt extrase direct din BIM si sunt adnotate pentru a cores­punde diferitelor cerinte specifice. Aceste documente nu sunt produse independent de model, ci desenele sunt efectiv conectate cu modelul, dimensiunile elementelor, cotele si celelalte detalii reflectand exact ceea ce este modelat. Potentialul de eroare sau omisiune este astfel foarte redus.

Cand elementele de arhitectura, structura si instalatii sunt reunite intr-o singura interfata, echipa de pro­iec­tare are posibilitatea de a inova mai eficient. Problemele care de obicei erau cunoscute abia pe santier pot fi acum rezolvate din timp, in faza de proiectare, acolo unde schimbarile si imbunatatirile pot fi administrate mult mai economic.

Modelul structural joaca un rol central in tot acest proces. Cele mai eficiente sedinte de coordonare si revizuire au loc atunci cand mode­lele arhitecturale, structurale si de instalatii sunt disponibile pentru a fi combinate intr-un singur model virtual.

La proiectele BIM, incarcarea mare este in stadiile initiale, cu majoritatea timpului de modelare petrecuta in fazele initiale ale proiectului schematic si ale proiectului tehnic. In timpul fazelor de intocmire a documentatiei de executie si in perioada asistentei de santier, fluxul de lucru se ingusteaza si este relativ scazut in termeni de modelare.

Echipele sunt formate inca de la inceputul procesului de design si incep colaborarea mai devreme. Prin utilizarea tehnologiei BIM, echi­pele de proiectare pot fi reduse. Pe masura ce echipa alcatuieste mode­lul, tot mai multa informatie devine disponibila.

Cu BIM, nu se mai poate proiecta intr-un mod superficial. Modelul va evidentia rapid echipei de proiectare orice deficienta.

Odata cu sistemul BIM s-a dezvoltat si noul standard de interope­rabilitate IFC (Industry Foundation Class), acesta fiind o platforma neutra si nefiind controlata de unul sau mai multi furnizori. Este un format de fisier bazat pe obiecte cu un model de date dezvoltat de „buildingSMART“. Cu ajutorul acestor noi instrumente se pot descoperi si elimina multe erori de proiectare.

Chiar daca modul de lucru BIM este relativ nou introdus pe piata romaneasca de constructii si aplicabilitatea lui a intalnit multe impedimente in proiectul de fata, el deschide o noua perspectiva a proiectarii structurilor. Tinand cont de dimensiunile si complexitatea proiectului, modul de lucru BIM a facut posibila eliminarea multor erori in fazele initiale si a facilitat efectuarea diferitelor modificari venite din partea fiecarei specialitati sau chiar a investitorului. In viitor se anunta lucrul intre specialitati pe un server comun, prin intermediul Internetului, ceea ce ar conduce la vizualizarea, in timp real, a modificarilor si marcarea diferitelor revizii ale planurilor.

In concluzie, BIM afecteaza multe fatete ale industriei construc­tiilor. Echipele de proiectare inteleg acum valoarea enorma pe care o au BIM si instrumentele de proiectare 3D. Investitorii si antreprenorii devin tot mai constienti de posibilele bene­ficii ale BIM si solicita, din ce in ce mai des, arhitectilor si inginerilor sa creeze modele pe care ei le pot folosi in proiectele lor.

Este indiscutabil ca BIM este deja stabilit in piata si nu va pleca nicaieri, iar companiile care nu il adopta risca sa fie lasate deoparte.

Proiectarea conform principiului „Safety by Design“

„Safety by design“ se traduce prin procesul de identificare si integrare a conditiilor potential periculoase inca din etapa de proiectare a constructiilor. Aceasta are drept scop eliminarea si prevenirea riscu­rilor si micsorarea eventualelor consecinte. Ele se pot realiza prin masuri tehnice si organizatorice.

Mai jos se prezinta cateva situatii care sunt analizate si solutionate conform principiului „Safety by design“:

• Pentru descarcarea materiale­lor se prevad zone speciale si se iau masuri colective de protectie prin executia unor balustrade si scari speciale sau prin masuri individuale de ancorare.
• Limitarea lungimii barelor de armatura la elementele verticale pentru eliminarea indoirii aces­tora pe perioada de executie sau caderea de la inaltime in timpul montajului sau a cofrarii. O solutie suplimentara de eliminare a lungi­milor barelor de armatura se poate
  obtine prin introducerea de cuple mecanice.
• Peretii de compartimentare din zidarie, de langa golurile de lift si cele tehnologice, se realizeaza din beton slab armat pentru evitarea caderii in gol in timpul executiei si finisarii, sau proiectarea peretilor la distanta fata de gol pentru a facilita prinderea protectiilor.
• Realizarea elementelor structu­rale si nestructurale din exteriorul cladirii, astfel incat sa nu expuna lucratorii la riscuri in timpul activita­tilor de executie si celor de mentenanta.
• Proiectarea spatiilor inchise, tip rezervoare de apa, astfel incat sa elimine riscul de cadere in gol, sa asigure o ventilatie adecvata, un acces usor si salvarea in caz de situatii de urgenta.
• Proiectarea cladirilor fara terase expuse la caderea in gol, prin implementarea sistemului de „linia vietii“.

Descrierea lucrarilor aferente excavatiei adanci

Cota excavatiei este cu circa 11 m – 12 m sub cota terenului natural. De pe o platforma de lucru realizata la 3 m adancime, prin sapatura in taluz inclinat protejat cu torcret si cuie sau local prin sprijinire berlineza, s-a executat, prin tehnologia peretilor mulati cu excavare sub protectia noroiului bentonitic, un perete ingro­pat de 60 cm grosime si 18 m adancime.

Din punctul de vedere al conditiilor litologice consemnam ca, in ampla­sament, s-a intalnit succesiunea de straturi tipica pentru Bucuresti, cu o zona de umplutura si apoi de argile prafoase in zona superioara (pe aproape toata adancimea excavatiei), urmate de nisipurile si pietri­surile de Colentina (foarte variabile ca nivel de aparitie si grosime, aici), de pachetul argilelor intermediare si apoi de zona de nisipuri de Mostistea.

Sistemul de sustinere a excavatiei adanci

Proiectarea geotehnica a lucra­rilor de sustinere se supune pre­vederilor normativului romanesc NP 124:2010, care inlocuieste capitolele 1 – 3 aferente proiectarii pere­tilor ingropati din normativul NP 113-04. Astfel, NP 124:2010 este in acord cu principiile Eurocodului 7, preluat in Romania ca SREN 1997-1:2004.

In plus, executia unei excavatii adanci (peste 3 m) intr-o zona urbana intra sub prevederile normativului NP 120-06, ceea ce reclama o atentie particulara pentru construc­tiile invecinate, in sensul limitarii influentei pe care o are construirea noului imobil asupra acestora.

Pentru calculul starilor de eforturi si deformatii s-a utilizat modelul 2D cu stare plana de deformatii prin metoda elementului finit, conside­rand, pentru pamant, legea de comportare elasto-plastica, cu rigidizare in domeniul deformatiilor mici.

In tabelul 1 sunt redate stratificatia schematizata si valorile caracteristice ale principalilor parametri geo­tehnici, bazate pe datele din Studiul Geotehnic.

Conform Studiului Geotehnic, nive­lului apei subterane se afla cu circa 3 m deasupra cotei excavatiei.

Simbolurile utilizate pentru parametrii geotehnici au urmatoarele semnificatii:
g – greutatea volumica in stare naturala a pamantului;
F` – unghi de frecare interioara in stare drenata;
c` – coeziune in stare drenata;
E₅₀ – modulul secant pentru 50% din rezistenta;
E_ur – modulul de descarcare-reincarcare;
g_0,7 – deformatia pentru 0,7G₀;
G₀ – modulul de forfecare pentru eforturi mici.

Valorile modulilor de deformatie indicate in Tabelul 1 sunt asociate nivelului de eforturi de 200 kPa.

Elementele de interfata au fost considerate rigide (factor unitar de reducere a rezistentei fata de cea a pamantului) si s-au modelat prin intermediul relatiei Mohr-Coulomb, considerand valorile F = F`, c = c`, E = E_ur, n = n_ur. Pentru peretele mulat, ancoraje si spraituri s-a considerat modelul de comportare linear elastic.

Sistemul de sprijinire cu ancoraje de teren

O prima faza de proiectare a constat in identificarea solutiei structurale optime, iar pentru sistemul de sprijinire provizorie a peretelui ingropat a rezultat ca utilizarea ancorajelor post-tensionate dispuse pe un singur rand conduce la cea mai economica solutie, nu numai din punct de vedere financiar, dar si din punct de vedere al timpului de executie si al cursivitatii tehnologice. Desigur ca aceasta solutie a fost posibila si pentru ca au fost identificate solutii administrative si juridice, dat fiind faptul ca, in gene­ral, ancorajele depasesc limita de proprietate.

Variabilitatea stratifica­tiei, amintita mai sus, a condus la imposibilitatea adaptarii ancorajelor cu lungimi si orientari diferite, astfel incat bulbul sa fie incastrat, pe cat posibil, intr-un strat necoeziv cu capacitate portanta sporita. In realitate, platforma de pe care s-au executat ancorajele a fost constituita de o contrabancheta avand berma de 8 m – 10 m latime si taluz cu panta de 3:2. Astfel, se lucra pe de o parte la sustinerea peretelui mulat si, in acelasi timp, la atacarea lucrarilor de radier si de structura a subsolului pentru zona centrala (fig. 4).

In prezent, in Romania, normativul NP 114-04 cuprinde proiectarea ancorajelor de teren (in curs de revizuire cu scopul de a se alinia normelor europene), iar standardul european preluat ca standard roman SR EN 1537:2002 (de asemenea in curs de revizuire la nivel european) cuprinde cerintele de executie ale ancorajelor. Se intentioneaza ca incercarea ancorajelor in teren sa fie acoperita de un standard european complementar celui de executie.

Trebuie mentionat ca literatura internationala de specialitate nu este prea generoasa in ceea ce priveste studiul ancorajelor de teren, iar putinele referinte de baza pe acest subiect au ramas la nivelul anilor 1970 – 1980, in timp ce diferentele de practica dintre tarile europene fac foarte dificila uniformizarea proiectarii unor asemenea tipuri de lucrari (de exemplu codurile BS8081, DIN 4125, SIA V 191, TA95).

Pentru lucrarea de fata, abordarea proiectului a constat in urmatoarele etape de proiectare si executie:

2004. Predimensionarea sistemului de sustinere, in functie de actiunile care intervin in diferite grupari de actiuni, precum si pe baza caracte­risticilor litologice, reiesite din Studiul Geotehnic, printr-una dintre abor­da­rile de calcul din SR EN 1997-1:2004.
2005. Proiectarea pre­li­minara a anco­raje­lor de teren prin metoda pres­criptiva indicata in normativul roma­nesc NP 114-04; Calculele pe baza parametrilor ge­otehnici obtinuti din prospectarea terenului de fundare in faza de realizare a Studiului Geotehnic au condus la estimari ale capacitatii portante a ancorajului cu valoare caracteristica de 940 kN, rezul­tand valoarea de calcul de 530 kN.
2006. Dimensionarea si proiectarea sistemului de sustinere, dupa cum a fost detaliat in capitolul anterior.
2007. Executia primei faze a sapaturii, a ancorajelor de proba si incercarea acestora pentru determinarea capacitatii proiectate. Incercarile preliminare s-au efectuat pentru 4 ancoraje executate suplimentar, pe locatii considerate reprezentative din punctul de vedere al conditiilor de teren redate prin Studiul Geotehnic si din punctul de vedere al vecina­tatilor. Ancorajele de proba au fost executate folosind aceeasi tehnologie si procedura si avand aceeasi inclinare ca ancorajele din lucrare.

Incercarile au fost facute prin metoda 1 conform SR EN 1537:2002, fiind conduse pana la rupere sau pana la forta maxima de 1.300 kN.

Pentru majoritatea ancorajelor proiectate, valoarea caracteristica a capacitatii portante a ancorajelor a fost considerata 910 kN (forta mini­ma dintre cele patru incercari preli­minare pentru care s-au obtinut deplasari stabile la forta constanta). Conform normativului romanesc NP 114-04, rezulta valoarea de calcul de 580 kN.

Pe o latura unde s-a dorit stabilizarea sporita a excavatiei si a structurii invecinate, din cauza traficului greu inregistrat, s-a luat in considerare incercarea preliminara executata in zona respectiva, care nu a ajuns la cedare pana la forta maxima aplicata. Conform Studiului Geotehnic, litologia a permis patrunderea partiala a bulbului intr-un strat necoeziv cu capacitate portanta sporita, lucru confirmat si prin incercarea preliminara pe ancorajul de proba executat pe zona respectiva. Tensionarea ancorajelor respec­­tive a fost limitata la forta de 560 kN (mai mica decat capacitatea estimata conform NP 114-04 pe baza incercarii preliminare considerate) pentru ca peretele mulat sa poata prelua efortul prin armarea cu care a fost prevazut.

1. Executia ancorajelor de serviciu (180 de bucati), conform spe­cifica­tiilor proiectantului, in urma ana­lizarii rezultatelor incercarilor preliminare – forta maxima de tensionare si forta de blocare au fost usor adaptate si s-a acceptat o cantitate mai mica de suspensie de ciment injectata decat cea estimata initial prin proiect.
2. Pe baza fiselor individuale de executie a ancorajelor, precum si a analizei rezultatelor incercarilor preliminare, s-au ales 8 ancoraje dintre cele din lucrare, pe care s-au reali­zat incercari de control. Doua dintre aceste incercari s-au executat pe latura pe care s-a urmarit stabili­zarea sporita a excavatiei.

Ancorajele A39C si A45C au fost efectuate pe zona in care s-a vizat stabilizarea sporita a excavatiei si a structurilor invecinate. Acestea au confirmat, din nou, capacitatea spo­rita a ancorajelor din acea zona. S-a considerat ca toate incercarile de control au confirmat caracteristicile acceptabile la forta de intindere de incercare si s-a conti­nuat tensiona­rea ancorajelor de serviciu.

1. Efectuarea incercarilor de confirmare (la o forta cu 10% mai mare fata de forta de blocare) a capaci­­tatii tuturor ancorajelor de serviciu, ur­mate de eventuale interventii, corectii etc. Dupa incercare, ancorajele s-au detensionat, apoi s-au tensi­onat pana la jumatate din forta de blocare; aceiasi pasi au fost urmati si la ancorajele invecinate, pentru evitarea dezechilibrelor si concentrarilor de tensiuni; in final, ancorele s-au blocat la forta proiectata.
2. Definitivarea excavatiei la cota proiectata.
3. Executia sistemelor de rezemare definitiva (radier si planseul peste subsolul 3).
4. Detensionarea ancorajelor si, eventual, extragerea toroanelor, con­­form cerintelor proprietarilor, care si-au dat acordul pentru executia ancorajelor in terenurile lor.

Monitorizarea constructiei

Chiar si prin utili­za­rea unor mo­dele de calcul complexe, este destul de dificil de eva­luat cu precizie comportamentul structurilor pro­iectate sau a celor existente in vecinatate, ca urmare a executiei excavatiei adanci si a constructiei noi. Incertitudinile provin inca din estimarea parametrilor geotehnici necesari cal­culului avan­sat si din limitarile modelului de calcul si pana in mo­mentul executiei, atunci cand apar situatii neasteptate in teren sau cand tehnologia de executie necesita adaptari ale ipotezelor considerate la proiectare.

Executia si proiec­tarea excava­tiilor adanci in zone urbane se su­pun normativului romanesc NP 120-06, care prevede o atentie particulara pentru minimi­zarea influentei acestor lucrari asupra structu­rilor invecinate existente.

Monitorizarea este, de asemenea, stipulata in Eurocodul 7, preluat in Romania ca standard SR EN 1997-1:2004.

S-au efectuat masuratori in 7 coloane inclinometrice montate in peretele mulat, in 3 tasometre instalate in terenul de fundare, precum si masuratori topografice ale depla­sarilor verticale ale peretelui mulat si ale constructiilor aflate in vecinatate. Etapele de monitorizare au tinut cont de stadiile de executie a excavatiei. Pentru interpretarea corespunzatoare a influentei excavatiei asupra constructiilor din vecinatate, programul de monitorizare a mai cuprins cartarea si masurarea evolutiei fisurilor acestora, precum si masuratori ale nivelului apei subterane in exteriorul incintei de pereti ingropati.

Valorile maxime ale deplasarii orizontale a peretilor mulati se situeaza in jurul a 10 mm … 15 mm, mult mai reduse decat cele evaluate prin calcul, de circa 30 mm … 35 mm. Datorita executarii inclinometre­lor cu lungime mai mare decat a peretilor mulati, s-a putut surprinde tendinta de deplasare a bazei peretelui inspre interiorul incintei (cu circa 1-3 mm).

In cazul in care se executa masuratorile fata de baza peretelui considerata fixa, depla­sarile masu­rate pot avea alt ordin de marime, conducand la interpretari eronate. Se poate observa ca depla­sarea de la baza peretelui este mai mare decat cea estimata prin calcul, lucru ce arata o rotire mult mai mica decat cea estimata.

Pe baza comparatiei intre valorile maxime privind umflarea bazei excavatiei obtinute in urma masuratorilor in tasometre (circa 30 mm … 40 mm) si estimarile calculate (aproximativ 15 mm), se poate concluziona ca rigiditatea terenului la decompresi­une este exagerata ca valoare.

De asemenea, s-a urmarit variatia nivelului apei subterane, atat in cele trei puturi piezometrice executate in exteriorul incintei, cat si in puturile de epuizment din interior, dupa coborarea nivelului apei in in­cinta si s-a concluzionat ca incinta proiectata a indeplinit rolul de incinta „etansa“.

Tasarile masurate pe cladirile vecine se incadreaza intre 0 mm si 5 mm si conduc la tasari diferentiate nesemnificative, care nu pun sub semnul intrebarii integritatea cladirilor.

In cazul soproanelor situate pe zona cu trafic greu s-au inregistrat cele mai mari valori ale tasarilor. Cea mai insemnata parte a acestor tasari nu se datoreaza lucrarilor de excavatie, lucru justificat pe de o parte prin relativa uniformitate a evolutiei tasarilor, dar mai ales prin faptul ca cele mai mari tasari se inregistreaza intr-o zona care nu se invecineaza cu excavatia.

Pentru protejarea acestora, se preconizeaza ca la urmatoarea faza de excavatie (pentru executia celui de-al treilea corp), peretele de incin­ta sa se sprijine prin doua orizonturi de ancoraje, pentru a limita deformatiile care pot cauza avarieri la constructia invecinata.

Nu s-au constatat evolutii nefavo­rabile ale tasarilor sau ale fisurilor din constructiile monitorizate, ceea ce confirma comportarea corecta a sistemului de sprijinire a excavatiei.

(Va urma)

Autori:
ing. Mihai BITA,
ing. Sorin VASILE,
ing. Ionel BADEA,
ing. Dragos MARCU,
dr. ing. Madalin COMAN – SC POPP & ASOCIATII SRL
ing. Alexandra ENE – SC POPP & ASOCIATII – INGINERIE GEOTEHNICA SRL

citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 123 – martie 2016, pag. 56