«

»

Personalitati romanesti in constructii – Ioan STANCULESCU (1919 – 2002)

Share

S-a nascut la 20 mai 1919 in Bucuresti.

Dupa terminarea Liceului Spiru Haret, a urmat, intre anii 1938 – 1942, cursurile Institutului Politehnic Bucuresti – Sectia Constructii, pe care le-a absolvit ca sef de promotie.

Intre anii 1942 – 1947, a activat ca inginer la Directia tehnica a administratiei porturilor, efectuand sau participand la urmatoarele lucrari: cercetarea naturii terenului la Baza navala Tasaul si Portul Constanta; studiul naturii terenului pe traseul canalului Cernavoda – Constanta; studiul stabilitatii malului la bazinul de lemnarie din Portul Galati; cercetarea naturii subsolului la santierul Naval Turnu-Severin; stabilirea cauzelor unor tasari mari produse la silozurile Medgidia si Tandarei; examinarea terenului de fundare pentru silozurile Frasinet, Caracal, Slatina, Craiova, Bailesti, Cetate, Portaresti, Tarnavele, Smardioasa; studiul terenului de fundare pentru o portiune de 20 km din soseaua Bucuresti – Pitesti; cercetarea conditiilor de fundare pentru poduri din Transilvania, avariate in timpul razboiului, pe raul Somes si pe afluentii sai, cu indicarea solutiilor de refacere a constructiilor; cercetari geotehnice referitoare la stabilitatea unor cheuri si pereuri in Portul Braila.

Intre anii 1947-1959, a activat la Societatea Reconstructia, ca sef al Serviciului de calculatii, oferte, control; la Directia generala a Canalului Dunare – Marea Neagra, ca inginer proiectant principal; la Directia generala a Metroului Bucuresti, ca sef al Sectorului geotehnic; la Ministerul Cailor Ferate si Departamentul Transporturilor Rutiere, Navale si Aeriene, in functia de consilier tehnic de specialitate pentru problemele de geotehnica si fundatii. Printre lucrarile efectuate in acest interval de timp enumeram: studiul conditiilor de teren pentru constructiile Combinatului Siderurgic de la Galati, cu introducerea de solutii si tehnologii noi de fundare, corespunzatoare carateristicilor formatiei de loess de pe amplasament; consolidarea terenului la statia de sosire a funicularului Teliuc – Hunedoara; studiul traseului optim, din punctul de vedere al conditiilor geotehnice pentru drumul Bicaz – Galu, pe malul lacului de acumulare; solutii de fundare pentru blocurile turn din Constanta, intre gara veche si gara noua; solutia de fundare pentru blocul Splai din Bucuresti; consolidarea fundatiilor Bisericii Domnita Balasa din Bucuresti; consolidarea drumului minier Suior (Baia Mare); aplicarea pamantului stabilizat cu ciment pentru captusirea peretilor Canalului de aductiune Piatra Neamt – Roznov; consolidarea, prin injectii, a pilei afuiate a bazinului Ogrezeni – Arges; stabilirea solutiei de executie a galeriei de evacuare la Uzina hidroelectrica de la Vidraru, in sectorul Rotunda; redresarea blocului turn al Gospodariei MAI – Saligny; redresarea blocului turn K – de pe soseaua Giurgiului din Bucuresti, cu un procedeu original, aplicat pentru prima data la lucrari de acest gen; consolidarea versantului instabil in orasul Suceava, in zona jonctiunii drumurilor spre Suceava Nord si Burdujeni; consolidarea versantului instabil in cartierul Copou, in dreptul pavilionului 6 al Facultatii de Medicina Veterinara.

In afara acestor lucrari, la care a aplicat solutii tehnice inedite, profesorul Ioan Stanculescu a fost solicitat pentru solutionarea celor mai importante probleme de geotehnica si fundatii la Ministerul Transporturilor, Ministerul Minelor, Ministerul Constructiilor Industriale, Ministerul Energiei Electrice si la diferite unitati de constructii, in judetele: Constanta, Mures, Dolj, Bistrita-Nasaud, Baia Mare, Suceava, Iasi, Arad.

In paralel cu aceasta activitate de exceptie, prof. Ioan Stanculescu a avut si o activitate remarcabila didactica, inceputa in anul 1942, ca asistent la Institutul Politehnic Bucuresti, la cursul de Beton Armat si Poduri din Beton Armat. In anul 1946, a fost numit asistent la cursul de Poduri si Constructii Metalice; in anul 1949, sef de lucrari la Institutul de Drumuri si Poduri; in anul 1950, conferentiar la Facultatea de Drumuri si Lucrari Edilitare a Institutului de Constructii Bucuresti; in anul 1966, profesor la Catedra de Geotehnica si Fundatii din Institutul de Constructii Bucuresti, fiind si sef al catedrei. Amintim ca, in anii 1947 – 1948, a predat cursul de Geotehnica si Fundatii la Scoala Superioara CFR – Sectia Constructii, iar intre anii 1949-1952, la Institutul de Transporturi. De asemenea, in anul 1959 a predat un Curs General de Poduri la Scoala speciala de ofiteri de geniu.

Pentru studenti, a elaborat diverse manuale, dintre care citam: Mecanica terenului, 1948; Incercarea pamanturilor pentru fundatii, Ed. Tehnica, 1950; Curs de Fundatii. Sisteme de Fundatii, Ed. Institutului de Cai Ferate, 1955; Curs de Fundatii. Procedee de Fundare, Ed. Institutului de Cai Ferate, 1955; Curs de Geotehnica si Fundatii – partea I Geotehnica, Ed. Didactica si Pedagogica, 1960. De asemenea, a colaborat la intocmirea Manualului pentru calculul constructiilor, Ed. Tehnica, 1959

Intre anii 1968 – 1972, a indeplinit si functia de prorector al Institutului de Constructii Bucuresti, contribuind la perfectionarea invatamantului superior de constructii din tara.

Cercetarea stiintifica a fost o preocupare permanenta a profesorului loan Stanculescu. In afara articolelor publicate in diferite reviste de specialitate din tara si strainatate (in numar de 50), aproape fiecare solutie tehnica aplicata in domeniul geotehnicii si lucrarilor de fundatie este inedita.

In anul 1949 a efectuat studii asupra argilelor cu contractii mari, a contribuit la prima raionare geotehnica a terenurilor de acest tip din tara si la precizarea masurilor pentru prevenirea degradarilor constructiilor fundate pe asemenea pamanturi. De asemenea, in Institutul de Cercetari Stiintifice in Transporturi, a intreprins cercetari referitoare la capacitatea portanta a sistemelor rutiere nerigide, indicand solutii de consolidare pentru sectoare de drum in zona Fagaras. Amintim, in context, cateva dintre temele abordate: argilizarea folosita ca metoda de consolidare si impermeabilizare a constructiilor; tratarea termica a pamanturilor argiloase; contributii la studiul deformatiilor si cedarii sistemelor rutiere nerigide; contributii la studiul impermeabilizarii tunelurilor feroviare, cu aplicatii la unele tuneluri din tara noastra; procedee noi pentru executarea lucrarilor de fundatii aplicate in Romania; metode speciale de fundare in teren loess etc.

De asemenea, a trimis lucrari stiintifice la Conferintele Internationale de Mecanica Pamanturilor de la Londra, Paris, Mexico, Tokio si a prezentat comunicari stiintifice la Institutul de Constructii din Moscova, Universitatea din Lodz, Institutul de Cercetari Hidrotehnice din Gdansk, Universitatea Tehnica din Dresda, Universitatea din Auckland (Noua Zeelanda) si a sustinut conferinte la Facultatea de Constructii din Liège etc.

Dupa pensionare, in anul 1984, a continuat sa activeze la Institutul de Constructii si Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti, ca profesor consultant, conducand lucrari de doctorat – o alta activitate insemnata a domniei sale – si participand la cercetarile stiintifice elaborate de Catedra de geotehnica si fundatii, precum si la studiul si proiectarea fundatiilor unor constructii inalte din Bucuresti (Ansamblul Bucharest Financial Plazza, cladirea Industrialexport); proiectarea lucrarilor de consolidare a fundatiilor pentru Palatul Telefoanelor, prin coloane forate din beton armat; solutia de fundare pentru sediile Navrom, Galati si Banca Agricola si pentru consolidarea falezei instabile intre portile 3 si 4 ale incintei portului Constanta; solutionarea unor probleme de alunecare a versantilor la Iasi si Suceava etc.

Pentru remarcabila sa activitate inginereasca, didactica si stiintifica in domeniul disciplinei geotehnicii si fundatiilor, profesorului loan Stanculescu i s-a acordat, de catre Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti si Politehnica din Iasi, titlul stiintific de Doctor Honoris Causa (1998) si a fost ales membru al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania. De asemenea, statul i-a acordat Premiul de Stat pe anul 1963 si a fost decorat cu ordine si medalii.

Despre activitatea prof. Ioan Stanculescu, timp de 60 de ani, se poate scrie o carte, pentru ca nu exista lucrare de constructie mai importanta din tara la care sa nu-si fi adus contributia.

Intemeietor de scoala, profesorul Ioan Stanculescu este considerat de toti specialistii din tara ca unul dintre cei mai de seama ingineri pe care i-a dat Romania.

Apreciat de regretatii Aurel Beles, Cristea Mateescu, Mihail Hangan (caruia i-a fost si asistent), Victor Popescu etc., prof. Ioan Stanculescu se alatura acestor mari disparuti ai stiintei si tehnicii romanesti, ale caror fapte (pe teren si hartie) nu vor fi uitate.

M-au impresionat intuitia, justetea solutiilor, modestia, dar si calitatea de a-i aprecia pe cei care sustineau adevarul in orice imprejurare, pentru ca adevar a fost si tot ceea ce a intreprins omul sincer, cinstit, demn, de caracter, Ioan Stanculescu – intrat in istoria stiintei si tehnicii romanesti in constructii.

A decedat in ziua de 23 ianuarie 2002.

(Din vol. Personalitati romanesti in constructii – autor Hristache Popescu) 

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 153 – noiembrie 2018, pag. 58

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2018/11/01/personalitati-romanesti-in-constructii-ioan-stanculescu-1919-2002/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.